Getty Images
Ajută vitamina D la prevenirea sau tratarea COVID-19?25 min read
Apar tot mai multe studii care indică o corelare între infecția cu SARS-CoV-2 și nivelele vitaminei D din organism, dar încă nu avem o imagine clară asupra cauzalității.
În goana pentru găsirea unui tratament adecvat pentru COVID-19, substanțele care au dat rezultate au fost unele de care mulți dintre noi n-ar fi auzit fără contextul unei pandemii care a readus știința în prim-plan. Ceea ce avea mereu potențialul de a aduce probleme logistice; am văzut că remdesivirul nu era inițial gândit ca medicament pentru uz la scară largă, culminând cu recentele penurii din Europa. Dar, în concordanță cu principiul briciului lui Occam, au început să apară tot mai multe studii promițătoare legate de o substanță disponibilă peste tot, pe care o primim în doze zilnice când ieșim la o plimbare sau ne gătim niște ouă ochiuri dimineața.
Există un corp tot mai mare de studii legate de vitamina D, cu rezultate din ce în ce mai interesante. Până și imunologul Anthony Fauci – care pare în multe cazuri singura figură vizibilă de peste ocean care pare că are habar despre ce face cu pandemia – a anunțat în septembrie că ia astfel de suplimente menite pentru a-și „Fauci says that he takes vitamin D and C supplements and that they can lessen ‘your susceptibility to infection’”, insider.com
Dar mai avem cale lungă până la a ne face stocuri de pește și ouă , Ca și în cazul efectului pe care îl are asupra altor afecțiuni, rolul exact pe care l-ar putea juca acest grup de vitamină în prevenția sau tratarea COVID-10 este neclar. Probabil ca unul din cele Lista este disponibilă pe clinicaltrials.gov ce includ sau se axează pe vitamina D aflate în curs de desfășurare va oferi răspunsuri mai clare.
Până atunci, să trecem în evidență dovezile științifice pe care le avem la dispoziție în prezent.
CITEȘTE ȘI: Tratamentul pentru COVID-19. Situația la zi
Getty Images
De ce ar ajuta vitamina D?
Argumentul din spatele conexiunii dintre grupul de vitamine și COVID-19 este rolul pe care acestea le joacă „Vitamin D and the Immune System”, nih.gov în special în modelarea celor două tipuri de răspunsuri imunitare: nespecific (înnăscut) și specific (dobândit). Vitamina D stimulează răspunsul nespecific, care este prima modalitate de apărare a corpului atunci când este invadat de un patogen, și în multe cazuri oprește răspândirea infecțiilor. În celălalt caz, în care sistemul imunitar eliberează anticorpi și celule T care atacă în mod specific patogenul și păstrează o memorie virală a acestuia, un nivel optim de vitamină D ar putea ajuta la reglarea acestuia pentru a preveni reacții puternice precum furtuna de citokine, „Cytokine Storm in COVID-19: The Current Evidence and Treatment Strategies”, nih.gov
Deficiențele de vitamină D sunt au fost corelate cu riscuri crescute de contractare/dezvoltare a mai multor boli autoimune, de la astm până la „Vitamin D in HIV-Infected Patients”, nih.gov precum și a unor tipuri de „Influence of vitamin D on cancer risk and treatment: Why the variability?”, nih.gov diabet, boli cardiovasculare și chiar și infecții respiratorii – însă mecanismele și nivelul exact de cauzalitate nu sunt deloc clare. De exemplu, asta ar trebui să însemne că suplimentarea nivelelor de vitamină D în persoanele cu deficiențe ar duce la scăderea riscurilor de a dezvolta astfel de boli, sau măcar să le amelioreze. Dar testele clinice nu au reușit, până acum, să confirme sau să infirme în mod clar această ipoteză.
Rezultatele publicate anul trecut ale testului la scară largă VITAL, care a înrolat mai mult de 25.000 de voluntari, a arătat că suplimentele alimentare, printre care vitamina D, nu au avut un efect asupra pacienților de diabet tip 2, „Effect of Vitamin D and Omega-3 Fatty Acid Supplementation on Kidney Function in Patients With Type 2 Diabetes”, jamanetwork.com Aceleași concluzii au fost trase și în privința „Vitamin D Supplements and Prevention of Cancer and Cardiovascular Disease”, nejm.org cu mențiunea că în acest caz autorii au susținut că rezultatele nu sunt concludente și necesită studii clinice ulterioare.
În schimb, o cercetare publicată în British Medical Journal în 2017, bazată pe rezultatele unor alte studii randomizate, susțin că suplimentele de vitamină D au „Vitamin D supplementation to prevent acute respiratory tract infections: systematic review and meta-analysis of individual participant data”, bmj.com severe ale tractului respirator – una din manifestările cele mai periculoase ale COVID-19 –, cu precădere în rândul pacienților cu deficiențe mari și a celor care nu au primit O schemă de tratament în care o cantitate ridicată este introdusă în organism încă de la început, pentru a ridica cât mai rapid nivelele vizate. La polul opus, un „Vitamin D and Acute Respiratory Infections—The PODA Trial”, nih.gov din 2019, efectuat pe femei afroamericane în vârstă, nu a găsit dovezi că suplimentarea nivelelor de vitamina D ar avea vreun efect în prevenirea infecțiilor respiratorii acute.
De altfel, un alt motiv pentru care vitamina D este luată serios în considerare în contextul COVID-19 sunt și ratele mult mai ridicate de spitalizare ale anumitor minorități. În Statele Unite, persoanele afroamericane și hispanice au Datele sunt disponibile pe cdc.gov de 2,6-2,8 ori mai ridicate decât cele albe, iar incidențele de spitalizare sunt și de 4,6-4,7 ori mai ridicate. Există „Coronavirus: Ethnic minorities ‘over-exposed’ to Covid-19”, bbc.com care ar putea explica această discrepanță, de la condițiile sociale mai precare la incidența mai mare a bolilor cronice în grupurile minoritare. Dar aceste persoane au în comun și faptul că „Vitamin D deficiency in minority populations”, cambridge.org din principala sursă, expunerea la soare, decât persoanele albe, ceea ce duce la o incidență mult mai ridicată de deficiență a acestui grup de vitamine. Alte persoane care se află în categoriile de risc, precum cele în vârstă și cele care suferă de obezitate, au de asemenea posibilități mai ridicate de avea nivele scăzute ale vitaminei D.
Ce spun studiile?
În acest context, cu puține concluzii certe și destul de multe semne de întrebare, specialiștii au o muncă destul de complicată în a determina cauzalitatea dintre deficiențele de vitamină D și COVID-19. Până acum, cercetările pot fi rezumate în felul următor: deși concluziile sunt mixte, sunt mai multe studii care au găsit corelări între nivelele scăzute ale vitaminei și varii aspecte legate de COVID-19, de la riscul de infectare la incidența cazurilor mai grave. Dar nu există dovezi concludente că suplimentele ar putea fi folosite pe post de tratament sau pentru prevenție și nicio organizație medicală majoră, incluzând Organizația Mondială a Sănătății, nu a oferit vreo recomandare specifică în acest sens, în afara ghidurilor deja existente privind evitarea deficiențelor pentru sănătatea sistemului musculo-scheletic.
Poate fi folosită Vitamina D pentru prevenirea infecției?
De exemplu, un studiu publicat la începutul lunii septembrie în „Association of Vitamin D Status and Other Clinical Characteristics With COVID-19 Test Results”, jamanetwork.com efectuat pe 489 de pacienți, susține că cei aveau deficiențe de vitamină D au fost de 1,77 de ori mai predispuși la a testa pozitiv pentru COVID-19 față de cei care aveau un nivel suficient. Însă studiul a fost doar unul observațional; nu au fost făcute cercetări amănunțite pe pacienți individuali și astfel nu poate fi exclusă posibilitatea ca rata crescută de infecție să țină de alți factori. Autorii sugerează că studiul este, în mare, un argument pentru studii clinice aleatorii de amploare care să verifice dacă există o legătură.
Aceleași concluzii au fost atinse de un alt studiu, la scară mai largă, care a corelat testele nivelelor de „SARS-CoV-2 positivity rates associated with circulating 25-hydroxyvitamin D levels”, plos.org – un pre-hormon produs din vitamina D, care este folosit pentru a măsura concentrația acesteia în organism – din ultimele 12 luni ale pacienților din Statele Unite cu rezultate ale testelor de SARS-CoV-2 și a descoperit că rata celor pozitive era invers proporțională cu nivelul de vitamină D detectat, până la o limită superioară de 55 nanograme/mililitru (ng/mL).
Din nou, însă, studiul a avut anumite limitări: deoarece selecția datelor a depins de testele efectuate, asta ar putea însemna că există o proporționalitate mai ridicată a anumitor categorii care efectuează teste mai des din cauza riscului ridicat de infecție, precum grupurile deja vulnerabile sau medicii și paramedicii. La care adăugăm și faptul că un „Vitamin D concentrations and COVID-19 infection in UK Biobank”, sciencedirect.com susținea în iulie că nu a găsit vreo corelare între nivelele de vitamină D și rata infecțiilor, ceea ce arată că rezultatele pur observaționale sunt, cel mult, un argument în favoarea unor teste mai extinse.
În ceea ce privește severitatea infecției, un studiu publicat recent în „Vitamin D sufficiency, a serum 25-hydroxyvitamin D at least 30 ng/mL reduced risk for adverse clinical outcomes in patients with COVID-19 infection”, plos.org pe baza datelor medicale a 235 de pacienți depistați pozitiv în Iran, susține că cei cu nivele sănătoase de vitamina D aveau șanse mult mai scăzute de a ajunge la insuficiența de oxigen (hipoxia) sau de a-și pierde cunoștința. Cercetarea a descoperit și că aceștia aveau nivele scăzut de proteină C reactivă, un indicator al inflamațiilor, la pachet cu nivele mai mari de limfocite – sugerând că vitamina ar fi putut juca un rol în îmbunătățirea răspunsurilor imunitare la infecția cu SARS-CoV-2.
Anthony Fauci a anunțat că ia suplimente de vitamina D/Getty Images
Posibil tratament?
Una dintre cele mai încurajatoare cercetări a fost publicată la începutul lunii octombrie și a vizat „“Effect of calcifediol treatment and best available therapy versus best available therapy on intensive care unit admission and mortality among patients hospitalized for COVID-19: A pilot randomized clinical study„”, nih.gov Studiul a fost efectuat pe 76 de pacienți spitalizați în Spania. Din 50 de pacienți cărora li s-au administrat doze de calcifediol, doar doi au ajuns la terapie intensivă; în grupul celor 26 de pacienți care nu au primit suplimentul, jumătate au fost internați la secțiile de ATI. Numărul scăzut al subiecților și distribuția inegală între grupuri nu îl face concludent, însă rezultatele au fost destul de interesante pentru ca schema de tratament să fie inclusă în cadrul unui studiu clinic de amploare aflat în derulare în Spania, COVIDIOL.
CITEȘTE ȘI: Poți să faci COVID-19 de două ori?
Cum știu dacă am deficiență/intoxicare de vitamina D?
Nu există un standard internațional pentru pragurile exacte ale deficienței și intoxicării cu vitamină D, dar majoritatea autorităților sanitare naționale operează cu valori exacte. Este și cazul Ministerului Sănătății, care a aprobat anul trecut un ghid pentru evaluarea Ghidul este disponibil pe ms.ro – în principal destinat medicilor, dar cu informații relevante și pentru pacienții interesați. Documentul conține tabele cu grupele care au riscuri mai ridicate de deficiență și afecțiunile specifice acestora, precum și indicații pentru diferitele scheme de tratament de tratament.
Cantitatea de vitamină D din organism este stabilită printr-un test de sânge care măsoară nivelul de calcidefiol. Documentul ministerului consideră suficientă orice cantitate de peste 20 ng/ml, deși există și alte clasificări, în general pragul minim fiind setat „How Much Vitamin D is Too Much? The Surprising Truth”, healthline.com Cantitățile între 10-20 ng/ml sunt considerate deficit ușor, caz în care sunt oferite sfaturi privind expunerea la soare și dietă, precum și suplimente. Orice rezultat sub 10 ng/ml este considerat deficit sever și necesită prescrierea unui tratament.
Simptomele deficienței de vitamină D pot fi destul de subtile, în funcție de persoană, și pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni. În general, se reflectă la nivelul oaselor, prin afecțiuni precum osteoporoza, însă se poate manifesta și cu dureri musculare sau crampe și stări de oboseală.
Pe de altă parte, unul din motivele pentru care autoritățile medicale sunt reticente în a încuraja luarea suplimentelor de vitamină D este și potențialul de „Vitamin D Toxicity–A Clinical Perspective”, nih.gov care poate duce la intoxicare. La fel ca deficitul, simptomele pot fi subtile, însă se pot transmite în unele mai vizibile precum greața, voma, constipația și stările de confuzie, anxietate sau oboseală. Nivelul de toxicitate este indicat de concentrații de peste 100-150 ng/ml ale vitaminei.
Ar trebui să iau suplimente pe cont propriu?
Deocamdată, nu există vreo recomandare în acest sens de la vreo autoritate sanitară din România sau organizație internațională. Până la apariția unor rezultate concludente despre efectul vitaminei D asupra infecției cu SARS-CoV-2, cel mai bine ar fi să păstrezi un nivel suficient al acesteia prin plimbări zilnice în aer liber și o dietă echilibrată. Ghidul ministerului recomandă surse de vitamina D precum peștele gras, ciupercile, gălbenușul de ou și produse îmbogățite artificial, precum cerealele sau sucul de portocale.
În cazul în care bănuiești că ai avea o deficiență ușoară, dar nu poți programa un test, și decizi să iei suplimente, trebuie să fii atent la cantitate; cantitatea de vitamină consumată se măsoară în unități internaționale (UI), iar Ministerul Sănătății recomandă o doză zilnică de 600-1.000 de UI/ zi. În general, dozele de până la 4.000 de UI sunt considerate sigure, însă ar trebui să te consulți cu un medic dacă suferi de afecțiuni medicale. Dacă ai simptome de deficiență severă sau toxicitate, nu încerca să te tratezi cusfaturi de pe internet – contactează un medic specialist pentru a discută o schemă de tratament.
CITEȘTE ȘI: Vaccinul anti-COVID-19. Situația la zi.
