5 filme SF de văzut toamna asta14 min read

Vacanța s-a terminat, în cinematografe e cam plictiseală, dar în săculețul cu recomandări s-au strâns, iarăși, cinci titluri care merită încercate.

Anul ăsta a fost unul fertil, când vine vorba despre filmele SF. Aruncă un ochi și pe lista din vară, în caz că ți-a scăpat ceva (insist, încă o dată, pe BlackBerry). Altfel, de data asta, îți propun tot felul de interpretări ale genului SF: de la comedie în stil Blaxploitation la animație, de la melodrame cu călătorii în spațiu și extratereștri la supereroi mexicani.

CITEȘTE ȘI: 5 filme SF & fantasy de văzut în această vară

Foto: Parrish Lewis / Netflix

 They Cloned Tyrone

Science-fiction satiric, în stil Blaxploitation? Nu sună deloc a Netflix. Și chiar n-arată a Netflix, datorită regizorului Juel Taylor (care, printre altele, a fost scenaristul Creed 2) și esteticii granulat-șaptezeciste. Protagonist e John Boyega, în rolul lui Fontaine, un mic traficant de droguri, ale cărui zile se derulează în același loop monoton. La fel, cartierul în care trăiește, The Glen, e un loc unde nu se schimbă nimic, plin cu oameni care nu reușesc niciodată să plece și să scape de stilul de viață în care s-au născut. Dar se pare că motivele ar putea fi mult mai ciudate decât cele socio-economice. Fontaine își dă seama pentru prima dată că se întâmplă ceva ciudat în The Glen după ce primește o ploaie de gloanțe în piept, în timpul unei lupte cu focuri de armă, doar pentru a se trezi înapoi în pat, în dimineața următoare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În căutarea răspunsurilor va face echipă cu un proxenet local, pe nume Slick Charles (Jamie Foxx, într-un rol savuros), și una dintre fetele acestuia, Yo-Yo (Teyonah Parris, de asemenea, într-un rol captivant). A ieșit o comedie cu substrat politic cum rar vezi în ultima vreme.

Disponibil pe Netflix | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 6/10

Foto: Paramount Pictures

 Teenage Mutant Ninja Turtles: Mutant Mayhem

Acum vreo 40 de ani, Kevin Eastman și Peter Laird și-au imaginat că patru broaște-țestoase care mănâncă pizza ar fi o premisă bună pentru o serie de benzi desenate cu supereroi. Și așa a și fost, pentru că Leonardo, Rafael, Michelangelo și Donatello au devenit, ulterior, unele dintre cele mai cunoscute personaje pop, care s-au reactualizat, cu relativ succes și interes, pentru fiecare generație de puști, printr-un număr generos de seriale de televiziune și adaptări live-action. Iar asta poate fi cea mai inedită dintre toate, pentru că regizorii Jeff Rowe și Kyler Spears, împreună cu producătorii Seth Rogen, Evan Goldberg și James Weaver, au reușit un tur de forță de animație hibridă 2D și 3D. Rowe, Spears și designerul de producție Yashar Kassai i-au redat pe frați ca și cum ar fi fost desenați de mână, cu linii de schiță dezordonate și o estetică de graffiti. Pe lângă nonconformismul vizual, cei patru sunt la vârsta adolescenței, iar asta a permis mână largă pentru glume, referințe culturale și sociale. Te va distra.

Detalii pe iMDB | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10

Foto: Daniel Daza / Amazon Prime

 A Million Miles Away

Filmul biografic, produs de Amazon și regizat de Alejandra Márquez Abella, are toate ingredientele să te facă curios până la capăt, chiar dacă e foarte probabil să știi deja povestea astronautului mexican José Hernández. În caz contrar, voi încerca să-ți ofer informațiile de bază. Hernández a emigrat, împreună cu familia sa, dincolo de granița cu Statele Unite, în căutarea visului american. Au primit, în schimb, mulți struguri de cules, pe bani puțini. Protagonistul, însă, interpretat cu alonjă, ca de fiecare dată, de Michael Peña, e foarte priceput la matematică (ba chiar ajunge inginer electrician), a revoluționat domeniul mamografiei digitale, ba chiar a și candidat pentru un loc în Congres. Ultimele două aspecte legate de cariera sa sunt omise, în mod bizar, din film (a doua parte a filmului, de altfel, pare, uneori, o campanie de marketing pentru NASA, dar am ales să ignor asta). Ei bine, da, visul lui Hernández a fost de a călători în spațiu. De ce tocmai el? Pentru că e „cineva care știe cum e să te scufunzi în necunoscut. Cine ar fi mai potrivit decât un mexican să îndrăznească să părăsească această planetă?”, cum observă vărul său, Beto (Bobby Soto), într-una dintre cele mai perspicace replici din film.

Disponibil pe Prime Video | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 9/10

Foto: Bleecker Street

 Jules

Marc Turtletaub e, la bază, un producător cu destul de multe filme excelente în portofoliu, precum Little Miss Sunshine, Safety Not Guaranteed sau The Farewell. Din când în când, însă, își încearcă și talentul de regizor (vezi Puzzle, cu Kelly Macdonald și Irrfan Khan), de data asta cu o dramedie care o premisă SF. Milton (Ben Kingsley) trăiește singur în casa sa din vestul Pennsylvaniei, un pensionar care trăiește singur (e vizitat ocazional de fiica lui) și care se apropie de vârsta de 80 de ani, dar și de un posibil Alzheimer. Declinul său cognitiv e observat și de cele două amice ale sale, Sandy (Harriet Sansom Harris) și Joyce (Jane Curtin). Tocmai de aceea, le vine greu să creadă că în curtea lui a aterizat de urgență un extraterestru, pe care-l botează Jules (Jade Quon, cascadoare care a făcut parte din echipa unor The Hunger Games sau Iron Man 3). Una peste alta, e genul de film pe care-l poți duce până la capăt din curiozitate și datorită interpretărilor izbutite, dar și a sarcasmului socio-politic subtil, care explorează izolarea oamenilor în vârstă, tocmai într-o perioadă în care se presupune că tehnologia „ne apropie” și ne face viața mai ușoară.

Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 5/10

Foto: Warner Bros. Pictures

 Blue Beetle

Părerile despre noul film din DC Extended Universe sunt la extreme. Unii îl văd ca o distracție camp, alții îl văd ca o copie stângace a filmelor consacrate cu super-eroi. Cea mai amuzantă perspectivă, în acest sens, mi s-a părut cea a lui Tim Robey în The Telegraph, „Blue Beetle, review: DC’s Iron Man with a paint job is powerfully boring”, telegraph.co.uk care a concluzionat că Blue Beetle e un fel de Iron Man vopsit cu spray. Nu e chiar așa. Pe lângă faptul că trebuie să luăm în considerare faptul că James Gunn e noul co-CEO la DC Studios – știi foarte bine ce-a făcut Gunn dincolo, la Marvel Studios, cu Guardians of the Galaxy, adică reinterpretări nonconformiste și ironice –, e cât se poate de evident că asta s-a întâmplat și aici (ba chiar, regizorul Angel Manuel Soto a mărturisit „Blue Beetle Director Clarifies James Gunn’s Involvement in DCU Movie”, comingsoon.net că Gunn n-a vrut să intervină prea mult, pentru că i s-a părut că direcția filmului e excelentă). Ai un supererou mexican, deci, dintr-o minoritate etnică, ai scene de acțiune care pun accent pe coregrafie, nu pe efecte speciale, ai sarcasm și referințe culturale cu găleata, dar și comentariu politic: protagonistul Jaime (Xolo Maridueña, pe care s-ar putea să-l știi din serialul Cobra Kai) poate să meargă la facultate, să rămână umil și să fie plăcut, dar faptul că vine dintr-o familie săracă de mexicani îi va limita întotdeauna viitorul. Doar că, ce să vezi… Mulțumim, James Gunn, filmele cu supereroi pot rămâne, deocamdată, simpatice.

În cinematografe | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10