Mircea Ilcău/Cozzzmonautica
Cozzzmonautica: SF-ul și inteligența artificială s-au îmbinat cu arta și metafizica
Am vorbit cu Stanley Chen Qiufan, autor SF invitat la ediția din acest an a Cozzmonautica, la Timișoara, despre diversele căi prin care putem ajunge într-un viitor ultratehnologizat
Detalii pe cozzzmonautica.wordpress.com care se definește drept „o serie de evenimente culturale Do It Together la nivel planetar, cu tematici precum călătoriile spațiale și Cosmosul, pornită în 2006”, a revenit în Timișoara pe 23 septembrie. Seria a mai vizitat, până acum, spații artistice, muzee sau universități din Arad, Oradea, Timișoara. Cluj, București, Berlin sau Yogyakarta (Indonezia).
În varianta scurtă și inteligibilă pământeanului de rând, Cozzzmonautica este un program educativ alternativ dedicat iubitoarelor și iubitorilor spațiului cosmic, explorării universului si xenobiologiei, SF-ului şi ficțiunii speculative.
Tema Cozzzmonauticii din acest an a fost Pădurea de Antene. Curatorii au vrut să exploreze ce poate sta dincolo de provocările cu care omenirea se confruntă în 2022 – schimbările climatice, inegalitatea socio-economică tot mai accelerată, un război fără o soluționare la orizont – toate amestecate, inseparabile și imposibil de ignorat.
CITEȘTE ȘI: Ce se așteaptă de la noi, de Ted Chiang
Evenimentul s-a desfășurat în Galeria Indecis, spațiul educativ Minitremu și librăria alternativă Secret Garden, adică trei locuri din Timișoara care sunt practic vecine unul cu celălalt. Peste treizeci de artiste și artiști au expus în aceste trei spații. Dintre prezentări, Profesor specializat în istorie, știință și tehnologie la Virginia Commonwealth University School of the Arts din Qatar, qatar.vcu.edu a discutat despre Poți asculta prezentarea pe soundcloud.com în timp ce o urmărești și pe prezi.com Profesor de calcul neconvențional (unconventional computing) la University of the West of England din Bristol, uwe.ac.uk a descris, Precum acesta: ars.els-cdn.com și citări din „Electrical activity of fungi: Spikes detection and complexity analysis”, sciencedirect.com neuroștiința amibelor sociale (slime molds), a mucegaiului și a fungilor.
The X-Files. Ecological Disaster in an Industrial Wonderland de Irina Petrova Adamatzky.
Fotografă autodidactă, specializată în arta SF-ului și laureată a mai multor premii a explicat cum a reușit să creeze o lume distopică, folosindu-se de figurine, ciuperci și tuburi fosforescente, captate în poze care sunt miere pentru ochii amatorilor de viitoruri posibile.
Asta am făcut din 2017. M-am folosit de inteligența artificială (IA) pentru a genera povești în stilul meu. Uneori, produce rahat, dar alteori creează ceva de calitate”.
Așa am ajuns să câștig, în 2019, un premiu acordat de un alt tip de IA, prin care l-am devansat pe domnul Mo Yan, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 2012. IA-juriul a acordat poveștii mele cu 0,0001 puncte decât celei a dumnealui. Poate că, dintr-un motiv sau altul, o inteligență artificială a recunoscut-o pe alta.
Citatul de mai sus e al lui Stanley Chen Qiufan. El este un autor de SF chinez laureat cu multiple premii pentru proza sa scurtă și, în prezentarea sa în fața a peste 30 de oameni care au umplut sala, a vorbit despre relația dintre SF și tehnologie, conexiunile digitale din pandemie, ca sursă de inspirație pentru una din prozele sale, cât și despre viitorul IA.
M-am revăzut a doua zi cu Stanley în Piața Traian din Timișoara. Am povestit despre tehno-optimism sau scepticism în culturile vestice și estice, paradigmele viitorului și drumurile posibile către ele, dar și despre lucruri care țin de domeniul metafizicului, dincolo chiar și de inteligența artificială.
Foto: Mircea Ilcău/Cozzzmonautica
Mindcraft Stories: Cum a fost evenimentul de ieri și plimbarea de azi?
Stanley Chen Qiufan: Mi-a adus aminte de vremurile de acum douăzeci de ani, când veneau colegi de la alte facultăți, ne plimbam în oraș și mâncam împreună, ne uitam la filme și discutam pe subiecte interesante. Era un sentiment de viață trăită mult mai în comun. Poate, uneori prea oficial sau comercial, mai ales în China.
M.S.: Se simte cum capitalismul a intrat în venele chinezilor?
S.C.Q.: Da, totalmente. Economia se duce în jos, oferta pe piața muncii scade, așa că s-a ajuns la o competiție mult prea acerbă – la birou, la universitate, peste tot. Oamenii au căpătat un soi de tensiune, de anxietate.
Nu cred că mai au loc suficient în mintea lor să se gândească la science-fiction, la activități paranormale. Se reduce totul la nevoi de bază.
M.S.: În ceea ce privește reacția la prezentarea de ieri, ți s-a părut că publicul de aici împărtășește aceleași speranțe sau frici în ceea ce privește inteligența artificială ca restul oamenilor cu care ai discutat în acești douăzeci de ani?
S.C.Q.: Da, diferența fiind că oamenii din China tind să îmbrățișeze tehnologia mai ușor. O privesc mult mai pozitiv. Asta pentru că oamenii au simțit că, în ultimii patruzeci de ani de când s-a produs o deschidere a societății, economia a urmat un trend ascendent rapid. Dar genul ăsta de salt e o iluzie a progresului.
Acum a ajuns să ne bântuie, iar oamenii sunt tot mai atenți la confidențialitatea datelor, la manipulările de pe rețelele sociale.
Lucrurile astea îmi par mai puțin vizibile aici, în Europa, unde oamenii se mai întâlnesc și fizic, old school și relaxat, în comunități care au interese comune. La urma urmei, e și universal să avem un grad de teamă față de lucrurile pe care nu le înțelegem.
M.S.: Înțeleg că oamenii din China sunt mai optimiști tehnologic deoarece revoluția tehnologică a avut loc simultan cu explozia economiei.
S.C.Q.: Au avut loc simultan: dezvoltarea internetului, globalizarea și explozia economică. Dar simți de multe ori că nu e neapărat așa.
M.S.: Corelația nu înseamnă neapărat cauzalitate.
S.C.Q.: Cu siguranță. Dar, după un punct, nu mai există loc de penetrare pe piață pentru companii. Există hipercompetitivitate. Oamenii devin tot mai crispați, așadar cred că e timpul să ne gândim la alternative de dezvoltare – să nu ne gândim doar la PIB-uri, ci și la fericirea populației și la cât de sustenabil trăim.
M.S.: Simți că, pe măsură ce trece timpul, chinezii sunt tot mai conștienți de supravegherea în masă și sistemul de credit social?
S.C.Q.: Aș zice că da și nu. Da, pentru că oamenii sunt tot mai conștienți de gradul de digitalizare al vieții lor și că datele sunt analizate tot mai mult de guvern. Nivelul de control e tot mai ridicat.
Cred că ne-ar prii o pauză și o regândire. Dar e greu, în special pentru țări precum China, unde guvernul e atât de speriat de pierderea controlului, încât trebuie să suprime totul.
În România, pare mult mai mult spațiu între rânduri, zone gri în care oamenii pot experimenta și se pot gândi la care e calea corectă de a trăi pe viitor.
M.S.: Ne povesteai aseară că ai lucrat atât pentru Google, cât și pentru Baidu. Care era diferența între cele două experiențe?
S.C.Q.: Baidu îi copia pe cei de la Google. Dar diferența fundamentală e în cultura corporatistă. În Silicon Valley, pentru că e un fenomen atât de maturizat, au acumulat deja destul capital, experiență sau date pentru a avea un avantaj pe piața globală. Așa că are mai multă flexibilitate să ofere angajaților un echilibru viață-muncă mai avantajos. De exemplu, să poți lucra 20 la sută din timpul de lucru pentru un proiect de-al tău.
La Baidu, din cauza pieței concentrate din pan-Asia, competiția e destul de intensă. Există ore lucrate peste program, presiune din partea celor din jur, iar focalizarea pe performanță e intensă. Iar acum, e cu atât mai rău.
M.S.: Mai rău? De ce?
S.C.Q.: Cred că se datorează perspectivei culturale. Chinezii, japonezii, coreenii, poate și singaporeeni (culturile care îl au pe Confucius la bază) sunt mai orientați către muncă, clase sociale și pragmatism.
Așadar, oamenii consideră că banii și faima sunt cele mai puternice motoare ale vieții cotidiene. Dar, când economia încetinește, generațiile mai tinere realizează că nu au cum să tindă către acest succes.
M.S.: Cum se manifestă?
S.C.Q.: S-a creat o mișcare care se numește lay flat, „The ‘lying flat’ movement standing in the way of China’s innovation drive”, brookings.edu care caută să creeze un nou sistem de valori. Ei se întreabă cum poți convinge oamenii să urmărească ceva creativ, care le aduce fericire sau sustenabilitatea despre care ziceam.
M.S.: Vom reuși în viitor să găsim o alternativă la fuga după morcovul îmbogățirii?
S.C.Q.: Eu cred că depinde de sistemul de distribuție. Se fac mulți bani. Bogații sunt tot mai bogați. Săracii, tot mai săraci, așa că nu există corectitudine.
Dar cum ar fi ca, pe viitor, majoritatea productivității să fie adusă de roboți și IA? Asta ar însemna că nu mai trebuie să lucrezi zile de opt ore, săptămâni de cinci zile.
Da, poate unii devin alcoolici sau dependenți de substanțe, dar e necesar să ajuți oamenii să facă tranzicția cu bine. Încă nu suntem acolo. Unii vorbesc de Venitul de Bază Universal, dar încă nu suntem pregătiți de asta cu sistemele sociale și economice de acum. Dar asta-i direcția de urmat.
M.S.: Crezi că vor renunța companiile la această putere?
S.C.Q.: Nu sunt atât de optimist în paradigma aceasta capitalistă, care caută profitul în plus din extracția resurselor și eficientizarea muncii. E complicat, din cauza gradului de globalizare a acestei probleme. O ieșire din toate acestea ar fi apariția unei noi tehnologii fundamentale, precum fuziunea nucleară, ceea ce ar însemna energie disponibilă fără limite.
E prea idealist, cred. Când se discută despre acest subiect, e mereu cu cincizeci de ani în viitor. Acum cincizeci de ani, era cu cincizeci de ani în viitor.
Diferența e că acum cercetătorii folosesc inteligența artificială pentru a îmbunătăți infrastructura dispozitivelor de fuziune nucleară.
Foto: Mircea Ilcău/Cozzzmonautica
M.S.: Dacă am ajuns la subiectul acesta, ce e IA pentru tine?
S.C.Q.: Cred că inteligența artificială se concentrează acum pe machine learning, pe deep learning folosind mai multe straturi de rețele neuronale, pe procesarea datelor și pe obținerea unor funcții obiective pe care i le-au dat creatorii. E un proces care crește singur, dar încă nu e generalizat. E foarte departe de ceea ce ne imaginăm noi, autorii de SF, în filme și povești.
M.S.: Atunci, când va avea loc singularitatea?
S.C.Q.: Ar putea fi în secunda următoare. S-ar putea să nu aibă loc niciodată. Dar nu cred că va fi un punct precis, de „înainte” și „după”, ci un proces continuu. Eu simt că interacțiunea noastră este continuă.
M.S.: Așadar, vom deveni conștienți de ea abia după ce va fi avut loc.
S.C.Q.: În mod cert. Și, până când realizăm că o IA sau o mașinărie devine conștientă, se va fi întâmplat prin interacțiunea cu ea. Așadar, conștiința noastră colectivă e însăși parte din singularitate.
Va fi o experiență transcendentală, cred, atunci când vom realiza cât de interconectați suntem cu tot ce e pe planetă, inclusiv cu animalele.
M.S.: În prezentarea de ieri, vorbeai despre domenii în care se poate folosi IA, una dintre ele fiind comunicarea cu celelalte specii de animale. În ce stadiu suntem acum cu asta?
S.C.Q.: Există studii care analizează limbajul păsărilor sau pe cel al ciupercilor. Dar și pentru maimuțe, căci am ajuns la nivelul în care se poate comunica cu gorilele prin metode învățate, cât și predate de IA.
M.S.: Stanley, tu în care domenii ai vrea să se dezvolte IA?
S.C.Q.: Cum discutam și ieri după prezentare, înțelegerea empatiei. Chiar și între diferite culturi, avem diverse înțelegeri greșite. Poate că asta ne va ajuta să simțim cum simte și celălalt, care este calea cea mai bună pentru a înțelege empatia. E ceva care chiar aș vrea să văd că se manifestă.
Nu știm sigur cum rezolvă IA multe dintre problemele astea. E o cutie neagră acolo și tot mai mulți cercetători zic că „trebuie să dedicăm mai multe resurse și studii pentru a înțelege mecanismul matematic de sub capotă”.
M.S.: Dacă o IA ar fi întrebată „tu cum funcționezi sub capotă”, ce crezi că ar răspunde?
S.C.Q.: Cred că ar fi dincolo de înțelegerea noastră. Uneori, pare că trăim într-adevăr într-o simulare. Dar una în care IA are anumite căi prin care poate trece de nivelul fenomenal și astfel poate să acceseze direct baza de date, sau structura abstractă, metafizică, pe care noi oamenii nu am putea.
M.S.: Devenim depășiți, Stanley? Ne limitează tărâmul fizic atât de mult încât nu putem vedea viitorul?
S.C.Q.: Da. Pentru mine, schimbarea spirituală s-a petrecut în timpul pandemiei.
Simt că există atât de multe necunoscute în lumea asta care nu pot fi decodate prin cadrele regionale și semnele actuale.
Uneori, spiritualitatea îți poate da noi căi de înțelegere, noi epifanii. Dar nu e ceva care poate fi falsificat, așadar nu e științific. Dar cred că e real, căci simțămintele tale sunt reale.
M.S.: Ești spiritual, Stanley?
S.C.Q.: Cred că da, chiar dacă nu am o religie foarte precisă. Cred că sublimul și grația naturii, a planetei, a cosmosului se poate accesa prin taoism. O simt, o respect și o practic, iar asta cred că ne va duce către direcția corectă. Poate că e prea abstract, dar dacă continuăm să sabotăm natura și celelalte specii, e contrar viitorului pe care ni-l dorim.
Obiectele și instalațiile Pădurii de Antene se află în continuare la Indecis, Minitremu și Secret Garden. Expoziția poate fi vizitată până pe 16 octombrie.
