Gen V: Supereroi sau influenceri?8 min read

Cel mai probabil, dacă ești fan The Boys, te vei distra la acest spin-off. În schimb, dacă ești la prima experiență cu universul benzilor desenate scrise de Garth Ennis, s-ar putea să ai sentimente contradictorii. Iată de ce.

Dacă satira The Boys a fost atât de populară (cea mai urmărită serie originală a celor de la Amazon) și a scurtcircuitat felul în care priveai, până atunci, filmele cu supereroi, prin portretizarea cinică și încărcată ideologic a acestora, atunci de ce n-ar funcționa și un spin-off cu adolescenți? Gen V se bazează pe gașca G-Men, menționată în primul sezon The Boys, creată ca o parodie la X-Men, în al patrulea volum al benzilor desenate, „We Gotta Go Now”, de Garth Ennis (vezi Preacher sau Punisher) și Darick Robertson (vezi seria cult Transmetropolitan). 

Stai liniștit, apropo, chiar dacă n-ai văzut celălalt serial, Gen V funcționează ca o producție de sine stătătoare, în afara câtorva referințe fără prea multă importanță.

În centrul atenției e Marie Moreau (Jaz Sinclair), care își poate folosi sângele precum o armă. După ce își ucide involuntar părinții, în copilărie, când încă nu știa cum să-și controleze puterea, Marie se înscrie la Universitatea Godolkin, un fel de X-Mansion, doar că aici adolescenții sunt pregătiți și riguros selectați în supergrupul The Seven, pentru a deveni mai mult decât supereroi: superstaruri de televiziune și social media. Introvertită și suspicioasă, Marie ajunge să fie mai populară decât și-ar fi dorit, după ce e martoră la moartea unui coleg (tocmai Golden Boy, interpretat de Patrick Schwarzenegger, un fel de Superman cu alură de tech-bro, și tocmai primul din lista The Seven). Apoi, după alte câteva zile, e filmată într-un club cum salvează viața unui om și devine virală pe social media. 

CITEȘTE ȘI: Secret Invasion: Eroi de sacrificiu?

Ajunsă, astfel, în The Seven, Marie începe să-și dea seama că ceva e putred la Godolkin, și nu e singura. Alături de Andre (Chance Perdomo), un fel de Magneto, Emma (Lizze Broadway), un fel de Ant-Man întâlnește Degețica, Jordan (London Thor și Derek Luh), care se poate transforma din bărbat în femeie și invers, și Cate (Maddie Phillips), un fel de Mantis din Guardians of the Galaxy, doar că pământeană, nu extraterestră, va descoperi tot felul de intrigi și dedesubturi unele mai curioase și bizare decât altele.

Una peste alta, însă, cel mai mult transpiră comentariile politice despre felul problematic în care lumea actuală se raportează la social media, despre homofobie și misoginism, despre industria cu moralitate îndoielnică a showbizului, despre aberațiile și inegalitățile capitalismului și multe altele asemenea – uneori sadea, alteori inteligente. Iar la mijloc pică niște adolescenți care, bașca, au în bagajul emoțional suficient de multe traume ignorate atât de Universitate, cât mai ales de corporații – Emma, spre exemplu, e presată în mod constant să vorbească despre „tulburarea ei alimentară” (să se micșoreze, trebuie mai întâi să vomite), indiferent de câte ori spune că nu are una, pentru că asta e o poveste pe care Vought, infama companie din The Boys, care e în spatele Godolkin, o poate „vinde”. În același timp, Jordan, al cărui personaj e o metaforă subtilă despre transsexualitate, e folosit de Vought doar să sune bine placa lor de marketing despre diversitate și incluziune, altfel e reprimat și discriminat.

Lucrul cel mai isteț, însă, la Gen V, e modul în care scenariul echilibrează impertinențele (Emma micșorată, prinsă de un penis imens, într-o scenă dezolant de misogină, a împărțit serios părerile spectatorilor și criticilor) cu melodrama. Din punctul ăsta de vedere, cel mai mult ajută felul în care doi introvertiți, Marie și Jordan, reușesc să se deschidă, treptat, unul față de celălalt. Ajută, bineînțeles, și interpretările perspicace ale celor doi actori. Gen V evită, astfel, extremismul din The Boys, și joacă o carte emoțională, care să contrabalanseze aciditatea din restul producției. S-ar putea, totuși, să te piardă pe drum, pentru că umorul poate fi tâmp sau neinspirat, iar insistența cu care Gen V vrea să-ți spună că societatea noastră e plină cu adolescenți „defecți” poate deveni obositor de didactic – replicile politice, dacă le iau la numărat, ocupă foarte mult din scenariu, astfel că era imposibil să n-ai parte și de clișee. Practic, uneori vei avea impresia că e un film făcut de niște Gen X (ceea ce, în mare, e adevărat), care tot încearcă să înțeleagă Gen Z, dar nu reușesc.

Disponibil pe Prime Video | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10