Jocurile online ca instrumente de socializare27 min read

Jocurile video online pot deveni spații de socializare, mai ales când suntem puși în situația să ne izolăm fizic de restul lumii. Totuși, nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de cultura populară cu privire la potențialul lor.

Pe vremea când Data se juca cu Geordi de-a Sherlock Holmes în holodeck, în viața reală spațiile virtuale ocupate simultan de multipli utilizatori se rezumau la canale IRC și MUD-uri„Multi-user dungeon”, precursoare pe bază de text ale MMORPG-urilor contemporane ca World of Warcraft. Câțiva ani mai târziu, interactivitatea dintre utilizatori a crescut criminal când patru doomguysDoomguys este numele folosit de fani pentru personajul principal din Doom, recunoscut după casca sa cu vizor. Dacă în alte jocuri multiplayer mai târzii fiecare jucător își putea alege un avatar diferit, în Doom jucătorii trebuiau să se mulțumească cu același avatar din modul single player, colorat diferit. se puteau fugări și spulbera prin baze marțiene stilizate în modul Deathmatch al originalului Doom. Chiar dacă viața reală nu se grăbea să ofere exemple spectaculoase, cultura populară a rămas încrezătoare în capacitatea mediului digital de a transpune convingător oamenii în lumi imaginate. Asta pentru că, în ciuda limitărilor evidente, aceste interacțiuni erau resimțite ca autentice de cei care participau la ele. Mai mult, chiar,  tocmai aceste constrângeri sunt ceea ce creează „cercul magic” După cum a fost descris de Katie Salen și Eric Zimmerman în „Rules of Play: Game Design Fundamental”  al jocului video și transformă spațiul virtual într-unul imersiv, în care acțiunile noastre contează și ne afectează emoțional.

Apreciem chiar acum unele dintre intuițiile literaturii și filmului SF, când în plină auto-izolare destul de mulți dintre noi am continuat să muncim sau să studiem colaborativ mulțumită tehnologiilor VoIP și a diferitelor soluții de cloud. De asemenea, am socializat și ne-am informat aproape exclusiv prin social media, ceea ce poate schimbă caracterul interacțiunilor, lucrurile pe care alegem să le împărtășim sau tonul în care o facem. Evident, gradul de interactivitate a rămas redus. Nu același lucru s-a întâmplat cu jocurile video și felurile în care acestea se apropie de imaginarul SF.Care la rândul său se alimentează din jocuri video, cum ar fi în cazul filmului horror eXistenZ, al cărții și apoi filmului Ready Player One, al episodului USS Calister din Black Mirror sau al întregului serial Westworld Dezvoltatorii acestor produse au speculat momentul pandemiei pentru a le propune utilizatorilor o alternativă la socializarea „IRL”. In Real Life .

Un prim instinct

Dar jocurile video nu devin pur și simplu interacțiune și socializare virtuală. În afară de MMORPG-urile Massively multiplayer online role-playing games, jocuri cu lumi persistente care prioritizează interacțiunile dintre jucători.  Second Life și defunctul PlayStation Home, aceste spații sunt constrânse de reguli arbitrare și repartizează utilizatorilor diferite obiective, în jurul cărora sunt construite majoritatea sistemelor prin care jucătorii se pot exprima și pot interacționa cu lumea sau cu ceilalți jucători. Involuntar, ghidat mai mult de izolare și necesitatea de a găsi un înlocuitor pentru interacțiunea offline, am început să caut exemple de jocuri cu un „cerc magic” suficient de larg încât să permită interactivitate, dar care să nu fie atât de vast încât să se destrame.

De exemplu, am decis să reiau un obicei foarte prost din adolescență și să revin la MMORPG-uri free-to-play. Am început cu infamul Metin2Un MMORPG dezvoltat de compania sud-coreeană Ymir Entertainment, acum menținut de Webzen. Acțiunea se petrece într-o lume fantasy inspirată de istoria și mitologia Asiei de Est. Poate fi jucat gratuit, dar jucătorii pot obține diferite ajutoare în joc, precum și posibilități suplimentare de a-și cosmetiza avatarul, dacă plătesc mici sume de bani. gameforge.com, dorind și să-i înțeleg popularitatea absurdă printre tineretul românesc. Nu am reușit să descopăr nimic concludent. Intuiesc că derivă din caracterul free-to-play, din localizarea în limba română și a dificultății care pare foarte prietenoasă. Am găsit un joc incredibil de anost, sugrumat de economia cel puțin dubioasă a acestor jocuri, unde este foarte greu să creezi un personaj care nu va arăta ca nenumărate alte personaje din acea lume.Parțial și din cauză că nu există separare între clasele de joc și rasele personajelor. Dacă vrei să ocupi un anumit rol, vei arăta ca toți ceilalți jucătorii care ocupă același rol. Mi-a oferit cam două ore de amuzament, comentându-i stângăciile alături de prietenii Paul și Edgar de la Joc și Vorbe,Un podcast săptămânal dedicat jocurilor video și a culturii din jurul lor. youtube.com  însă e o satisfacție ușor de epuizat.

A urmat o sesiune de Star Wars: The Old RepublicJocul poate fi descărcat de pe swtor.com pe 4 Mai, ziua în care Forța este cu noi, mai mult pentru a-mi reîmprospăta memoria și asculta din experiențele de vânător de Jedi ale lui Paul. Jocul e o clonă foarte fidelă a lui World of Warcraft, circa expansionul Wrath of the Lich KingPentru a supraviețui, jocurile online evoluează constant, adăugând noi zone și personaje și adaptându-și stilul de joc la nevoile publicului. De exemplu, în expansionul Cataclysm din 2010 zonele originale ale jocului au fost reconcepute, iar în expansionul Legion din 2016 stilul grafic al jocului a fost modernizat. Atât de intense au fost schimbările aduse lui WoW de-a lungul timpului încât în 2019 Blizzard a lansat World of Warcraft Classic, o versiune a jocului care-l readuce la starea dinainte de primul expansion., doar că poate fi jucat fără a-l cumpăra sau a plăti abonament. Plata unui abonament vine cu ridicarea a numeroase limitări, cum ar fi posibilitatea de a folosi toate rasele din joc. Chiar și în versiunea gratuită se pot combina diferite rase și clase, de o parte și alta a celor două facțiuni care se războiesc printre stele. Mai mult, încă de la început, jucătorii primesc cadou câte două seturi de armuri cu caracteristici identice, pentru a se putea costuma conform preferințelor estetice. Până la urmă, una dintre cele mai mari satisfacții oferite de universul Star Wars constă în garderoba și designul personajelor. Pe de altă parte, jocul (ca majoritatea celor din același gen, mai ales cele apărute între 2008-2012) este construit ca o călătorie ghidată prin lumea imaginată de George Lucas. Îl simți mai degrabă ca o vizită într-un parc de distracții sau un complex de muzee „distractive” în care poți purta o șapcă sau alta pusă la dispoziție de conducerea parcului. Ceea ce devine mai plăcut alături de prieteni, însă nu cred că faptul că nu putem merge la bâlci e ceea ce ne lipsește multora dintre noi.

Iar în cazul altor MMORPG-uri, carantina evidențiază deciziile de design pe care le-au luat pentru a putea supraviețui într-o lume în care această nișă este dominată de gigantul de la  Blizzard Creatorii lui World of Warcraft, încă cel mai jucat MMORPG al momentului. Anume, deși sunt masive, în sensul că permit conectarea simultană a sute sau mii de jucători în același spațiu, jocuri ca Elder Scrolls Online nu prea pot conta că aceștia vor petrece foarte mult timp în joc, nici că vor interacționa unii cu alții foarte mult. În schimb, preferă să propună câteva obiective zilnice care pot fi îndeplinite rapid în izolare, cât timp jucătorul explorează în propriul ritm lumea Tamriel, pentru a-i menține fideli jocului. Chiar dacă nu ai timp efectiv să te joci, este foarte simplu să intri totuși în joc pentru a colecta recompensa zilnică, să-ți duci calul la Galolion să ți-l antreneze (ceea poți face o dată la 20 de ore) și să completezi cele câteva taskuri zilnice de alchimie sau croitorie.

O discotecă virtuală

Mi-am aruncat apoi privirile asupra lui Fortnite.Jocul este disponibil pe epicgames.com Până la urmă, concertul lui Travis Scott O „înregistrare” de la eveniment poate fi vizionată pe canalul de youtube.com a artistului. ținut în cadrul jocului și noul mod de joc Party Royale au alimentat multe dintre speculațiile cu privire la capacitatea acestui mediu de a suplini sau chiar înlocui interacțiunea din viața reală. Această nouă funcțiune dată jocului m-a făcut să regândesc felul în care îl priveam și mai ales mijloacele sale de monetizare.

Ceea ce i-a adus renume și public sunt costumele și accesoriile pe care jucătorii le pot echipa pe avatarele folosite în joc, precum și dansurile foarte expresive cu care acestea pot sărbătorii victoria. Acestea pot fi câștigate îndeplinind anumite acțiuni, diferite în fiecare zi de joc. De exemplu jucătorului i se cere să-și răpună un număr de adversari cu o anumită armă sau să viziteze un anumit număr de zone pe hartă. Deși modul Battle Royale este gratuit, prin achiziționarea unui Battle Pass, jucătorii se pot bucura de mult mai multe (și mai interesante) astfel de opțiuni cosmetice. Până să mă gândesc la Fortnite ca un spațiu în care aș putea petrece timpul, și nu doar ca un joc shooter online nu deosebit de alert și competitiv, aproape că ignoram sistemul complex și destul de confuz de a obține dansuri pentru avatar, costumații și echipamente. Acum însă îmi dau seama că dacă aș vrea ca jocul chiar să fie un loc unde să pot interacționa cu alte persoane și să mă prindă în cercul său magic, ar trebui să acord mult mai multă atenție acestor mijloace de a-mi face avatarul să se simtă al meu. Ceea ce face ca reclamele insistente la Battle Pass să devină iritante, iar obiectivele zilnice pentru a debloca opțiuni de customizare ceva mai stresante.

Am trecut și prin alte jocuri de acțiune multiplayer, dar cele mai multe se concentrează pe a fi jocuri de acțiune multiplayer. Nu au acel gameplay destul de lejer și nu încurajează improvizarea într-un fel care se simte mult mai mult ca o joacă decât ca un sport, ceea ce e până la urmă lucrul care a determinat jucătorii să-l folosească pur și simplu ca spațiu de petrecere a timpului. Lucru remarcat și formalizat apoi de dezvoltatori. Însă acest fel de experiențe sociale depind de colaborarea creatorilor jocului, în ciuda unor instrumente care lasă jucătorii să genereze conținut original, și mai ales de efortul lor de a licenția muzică, implementa noi sisteme și produce diferite obiecte virtuale.

O alternativă mult mai puțin pretențioasă și mai onest monetizată ar fi Generation Zero,Jocul este disponibil pe steam.comun shooter cooperativ dezvoltat de un studio independent suedez în care jucătorii se plimbă printr-o Suedie post-apocaliptică, vânați de câini robotici și drone. Decorul nordic este fidel reprodus, luptele sunt antrenante, dar scurte, și sunt urmate de sesiuni lungi de cotrobăit prin bagaje abandonate pentru a găsi, sigur, muniție și arme, dar mai ales noi budigăi și fesuri pentru a face parada modei. Toate acestea, combinate cu numeroasele gesturi care ar facilita conversația chiar și în lipsa voice chatului, transformă jocul într-o experiență eminamente socială,  înscrisă în cercul magic al supraviețuirii răscoalei roboților.

Desigur, oricine a jucat suficient de mult timp orice fel de joc online, fie că este vorba de un MMORPG, jocuri de tip survival sau chiar jocuri de acțiune competitive, poate povesti feluri prin care sistemele puse la dispoziție de jocuri au fost utilizate în moduri neconvenționale pentru a facilita pur și simplu interacțiunea dintre jucători, cum spațiul circumscris de regulile jocului a fost transformat, măcar pentru câteva minute, într-unul de socializare prin urmarea unor reguli informale.

Naufragiați fiecare în casele noastre

Lansat aproape în același timp cu instaurarea izolării la domiciliu, Animal Crossing: New Horizons Jocul este exclusiv pentru Nintendo Switch, animal-crossing.com a devenit vedeta surprinzătoare a acestei carantine, tocmai prin felul prin care jucătorii au intervenit asupra sistemelor prin care jocul se așteaptă ca aceștia să interacționeze. În mod normal, protagonistul se găsește înhămat la o rată pentru o casă pe o insulă pustie, dar prin efectuarea a tot felul de sarcini mărunte își achită imediat datoriile și începe să se ocupe de dezvoltarea culturală și economică a zonei. Timpul jocului este identic cu timpul real, astfel încât rareori e nevoie ca jucătorul să petreacă mai mult de o oră sau două pe zi în joc, fiind nevoit să aștepte regenerarea resurselor sau apariția unor noi vizitatori. De aceea, fantezia propusă de Animal Crossing este una simplă și dulce-amăruie, anume că, pentru o foarte scurtă perioadă de timp, munca noastră este plăcută, cu un imediat impact benefic asupra comunității din care facem parte și apreciată ca atare. Mai mult, poți vizita și poți fi vizitat pe insulă, făcând schimb de impresii și resurse cu alți jucători. Jocul oferă numeroase metode de expresie și interactivitate, de la organizat casa și insula, la costumat personajul (inclusiv în haine concepute de jucători).

Dar izolarea nu este o situație normală și împinge jucătorii la comportamente surprinzătoare, pentru a căror inventariere ar fi nevoie de un articol întreg. De la firme de modă care își reproduc designurile în interiorul jocului pentru a-și face reclamă„Animal Crossing is emerging as a media channel for brands in lockdown”, thedrum.com la apariția unei economii gri în care jucători care manipulează  ceasul intern al consoleiMecanismul este simplu. Jucătorii pur și simplu „dau ceasul” mai în față pe consolă pentru a accelera construirea clădirilor, schimbarea mărfurilor în magazine și rotația vizitatorilor pe insulă. pentru a obține cantități enorme de monedă virtuală pe care o vând apoi pe bani adevărați,„How Animal Crossing’s fake industries let players afford real rent amid COVID-19”, arstechnica.com la reprezentanta din partea Partidului Democrat din SUA Alexandria Ocasio-Cortez care se folosește de joc pentru a-și „vizita” votanții,Alexandria Ocasio-Cortez Is Getting Into ‘Animal Crossing’, vulture.com  utilizatorii aduc câte puțin din lumea reală pe mica lor insulă virtuală.

Poate părea surprinzător că două dintre jocurile cele mai folosite pentru a interacționa pe timpul carantinei, Fortnite și Animal Crossing: New Horizons, nu încearcă deloc să simuleze o lume verosimilă, ci au un design grafic stilizat și permit utilizatorilor un număr restrâns de acțiuni. Mai ales când, pornind de la credința că simulări deosebit de seducătoare și imersive sunt inevitabile, filmele și serialele de consum nu se mai mulțumesc să liciteze doar pe spectacolul ipoteticelor tehnologii, ci se transformă în avertismente. Desigur, de multe ori nici holodeck-ul din Star Trek nu funcționa cum trebuie, dar Ready Player One sau  Black MirrorÎn special episodul USS Callister, chiar o replică dată lui Star Trek sunt mult mai pesimiste la un nivel fundamental față de efectele unor astfel de realități virtuale.

Dar imersiunea nu este același lucru cu fidelitatea reproducerii, iar realitățile virtuale nu pot înlocui lumea reală. Cel puțin nu permanent. Pot, în schimb, să o suplimenteze, să faciliteze relații greu de menținut din cauza distanței sau a izolării sociale. Iar la fel cum uneori Picard se juca de-a detectivul prin anii 1940 sau Worf încerca să socializeze cu fiul său prin Vestul Sălbatic, diferite jocuri, cu diferite reguli, constrângeri și premise, sunt potrivite în funcție de ocazie și grup de prieteni.