La masă cu vampirii. Dracula a fost integrat cam forțat în gastronomia românească20 min read

Nici Nadia, nici Hagi, nici Ilie Năstase nu sunt atât de cunoscuți precum contele Dracula, personajul imaginat de scriitorul irlandez Bram Stoker la finalul secolului al XIX-lea, confundat adesea cu Vlad Țepeș, dar asociat cu Transilvania. Brand puternic al României, notorietatea lui Dracula e speculată și în gastronomie.

România a mai încercat să însăileze strategii turistice vampirești, de la Dracula Park în 2001,// „Dracula Park: ţeapă în numele lui Ţepeş”, digi24.ro // propus de fostul ministru Dan-Matei Agathon, la petrecerea „de pomină” de la castelul Bran unde a fost invitat Anthony Bourdain.// Detaliată într-un episod din 2008 al seriei No Reservation. // Spun „de pomină”, pentru că celebrul om de televiziune a plecat înspăimântat – și nu de vampiri, ci de kitsch. 

În 2024, Dracula e mai degrabă prezent pe magneți și gablonțuri tematice, făcuți în mare parte în China și vânduți pe la tarabele cu suveniruri de prin stațiuni și aeroporturi. Există și multe etichete de vinuri ce-i poartă numele: Dominion Dracula, Principe Dracula, Legend of Dracula, Legendary Dracula, Castellum Dracula, Nobilis Dracula ori, simplu, Dracula. Sau țuici, pălinci și alte distilate cu nume la subiect: Potion of Dracula, Legendary Dracula, Power of Dracula, Spirit of Dracula, Folklore Dracula. 

Și câțiva producători de bere au mizat pe acest brand, iar pe masa actualui Rege Charles a ajuns Deliciul lui Dracula, o dulceață cu prune și usturoi. Există un jeleu Trolli – Dracula, ciocolată și derivate numite Transylvania – Dracula welcomes you. 

Lista continuă cu restaurante, hoteluri, pensiuni și altfel de locante, dintre care unele au dat, între timp, faliment: iDracula, în centrul vechi din București, Dracula Restaurant și House Of Dracula în Brașov, Club Dracula, în Sovata, Restaurant Dracula pe Transfăgărășan sau Domeniul Dracula Daneș, în Sighișoara. Există sau au existat Epicerie Dracula, în Luxembourg și Le Chateau de Dracula, în Belgia. 

Din păcate, nu există niciun brand de usturoi corelat cu legenda contelui vampir. Niciun fel de usturoi din Țara Vampirilor nu păzește americanii de strigoii de Halloween. Și poate că produsul ar funcționa, ținând cont că, în urmă cu câțiva ani, KFC România a exportat și implementat cu succes, în săptămâna de dinainte de Halloween, sosul Glenn (care se făcea doar la noi), în câteva restaurante din zece țări europene, plus SUA și Canada. 

Dacă nu ajungi la restaurantele menționate, Dracula vine acasă, împachetat cu grijă, cât să încapă în rucsacul generos al livratorului: pizza Dracula, burger Dracula, steak Dracula, ba chiar și midii Anti Dracula, care pentru 64 de lei porția probabil conțin din plin usturoi cultivat de moroi și curățat de Sfarmă-Piatră. 

Există cel puțin patru cărți de rețete care au Dracula în titlu: From Dill to Dracula, a romanian food & folklore cookbook (2020)// O poți cumpăra de aici: amazon.com // de A.M. Ruggirello, o americană cu descendență română, Dracula’s Table – romanian cookbook (2022)// Disponibilă aici: amazon.com // de Nataliya Popova (foarte probabil un pseudonim, a mai semnat două cărți de rețete cehe și maghiare), Dracula’s Kitchen – primele taine (2015)// O găsești aici: edituradatagroup.ro // de Vlad B. Popa, care se prezintă ca „Natural Born Storyteller și rebel moderat, minte ascuțită, suflet călător” și The Dracula Cookbook, authentic recipes from the homeland of count Dracula (1978)// O poți cumpăra aici: amazon.com // de Marina Polvay, care a mai scris un capitol despre gastronomia românească, unde a inclus niște rețete care țin mai mult de domeniul fantasy, decât de cel al gastronomiei. 

Personal, mă așteptam să găsesc în aceste cărți fie rețete istorice, fie rețete transilvănene, fie rețete cu sânge și usturoi. Ori, măcar rețete din romanul lui Bram Stoker sau din ecranizările după acesta (există câteva articole dedicate subiectului). Asta îmi trece mie prin cap când văd astfel de titluri. Ce am găsit? Să le iau pe rând.

From dill To Dracula, de A.M. Ruggirello

La începutul cărții, două pagini sunt dedicate lui Vlad Țepeș (Vlad the Impaler), iar în capitolașul dedicat folclorului sunt trecuți în revistă pricolicii, strigoii și căpcăunii. În introducere, autoarea spune că și-a dorit ca prin această carte să mai spele din imaginea negativă și demonică pe care o are România, o țară care merită descoperită. În rest, o carte de bucate cu rețete corecte – la băuturi o dă în bară autoarea –, fără vreun specific anume. E o carte care promovează România, dar care se folosește de Dracula doar ca element de seducție a cumpărătorului, fără a avea vreo legătură consistentă cu personajul sau legenda. Dar na, dă bine la marketing și indexare. 

Dracula’s table, Romanian cookbook, de Nataliya Popova

Este o carte care se printează la comandă, Amazon oferind acest serviciu. E business, nu cercetare, iar multe dintre cărțile despre gastronomia românească, gândite ca atare și semnate cu pseudonime sunt compilații de informații și rețete găsite pe internet, traduse în grabă și de cele mai multe ori fără legătură cu realitatea. Din introducerea cărții afli că Vlad Dracul, cât timp a guvernat Țara Românească (se pare că omu’ mânca doar când era domn), s-a îndeletnicit și cu gustatul din mâncăruri și băuturi locale, rețete care au supraviețuit până astăzi. Asta ți se explică în carte și cumva asta ar trebui să găsești în ea. Realitatea? De la mămăligă la fasole, de la cartof la tomate și vinete, găsești de toate pentru toți, chiar dacă nu au vreo legătură cu domnia lui Vlad al II-lea. Ba chiar și o ciorbă rădăuțeană inventată cu doar 42 de ani în urmă. 

The Dracula Cookbook, de Marina Polvay

Autoarea e o mai veche cunoștință. Marina Polvay Scherbatoff s-a născut la 24 iulie 1928 în Krasnoiarsk, Rusia. A sosit în Statele Unite în 1952. Este membră a American Association Travel Editors, American Society Journalists and Authors, Food and Wine Society, Writers Guild and League, Confrérie de la Chaine des Rotisseurs, Sommelier Guild, Pearl S. Buck Foundation, Writers Club ș.a.m.d. A scris mai scris All Along the Danube: Recipes from Germany, Austria, Czechoslovakia, Yugoslavia, Hungary, Romania and Bulgaria (apărută inițial în 1979). 

Ce ingrediente apar în rețetele din capitolul dedicat României? Solă (trăiește și în Marea Neagră, dar nu ar avea ce să caute într-o selecție dedicată Dunării și mâncărurilor românești), king crab de Alaska, icre de lumpfish sau de somon, yellowtail (pește oceanic din emisfera sudică), red snapper (poate e confundat cu barbunul – locuitor al Mării Negre –, dar tot fac parte din familii diferite și își fac veacul la mii de kilometri depărtare unii de alții). Cu un an înainte scrisese și volumul cu rețete de pe tărâmul natal al contelui. 

Încep în răspăr, de la coperta a IV-a, unde scrie: Cartea include rețete transilvănene legendare precum fontina și prosciutto, dar mai ales shrimp a la Reine des Vampires. Tot de acolo afli că e posibil ca oaspeții neașteptați ai Contelui Dracula să fi fost serviți cu mâncăruri din cele 200 din carte. 

În prefața în care se detaliază care e treaba cu vampirii ți se spune că laitmotivul sângelui este prezent în denumirile preparatelor, parte a decorului mesei sau a meniurilor. 

Deci, iată cu ce își omenea (sau vampirea) contele oaspeții. Cafea (cafe diable – cu frișcă și rom, pag.11). Dacă le plăcea cafeaua, puteau cere un cappuccino (cafea, lapte, ciocolată demidulce, frișcă, nucșoară, brandy sau lichior de cafea, pag. 79). La aperitiv puteau gusta din mitite (yep, mititei) făcuți din carne de vită cu sare, piper, cimbru, măghiran și foi de dafin mărunțite, ceapă tocată, bacon și felii de jalapeno. Cumva, pentru că tot e vorba de Dracula, se subînțelege lipsa usturoiului (sic!), deși el apare prin alte rețete, dintre care menționez supa de usturoi. 

Dacă mitite nu îți fac cu ochiul, fix pe pagina alăturată găsești creveți parizieni. Apropo de creveți, rețetele care îi conțin sunt mai numeroase decât ciorbele. Poate doar somonul să îi depășească în statistici. Nu glumesc. Cum deja ți-ai făcut o părere despre ce conține cartea, nu mai lungesc lista de exemple și trec la digestiv: conform zicerii „votca taie greața”, este prezentată o rețetă de votcă cu usturoi. Trei căței de usturoi tăiați în jumătate, lăsați la macerat o zi în votcă, după care amestecul este băut „chilled”. 

Dracula’s kitchen, de Vlad B. Popa

Recunosc că, deși m-am de trei ori peste cap ca Greuceanu, tot nu am reușit să mă dumiresc ce e cu cartea asta. În primul rând trebuie să menționez că e vorba de o carte de proză care conține și 13 rețete. Proza e un fel de fantasy scrisă cu limbaj de basm, dar cam ca Petre Ispirescu pe acid și chinuit de hemoroizi. Micul Pierre e undeva prin Franța, visează să devină bucătar și asistă la fierberea unor homari. Apoi ajunge ceva ucenic de marinar pe o navă care e capturată de pirați, apoi prin Marea Neagră spre Valahia, unde i se întâmplă tot felul de chestii. 

Mă opresc un pic la termenul valah, pe care cred că autorul l-a folosit cu sensul al III-lea sau al IV-lea din dicționar: nume dat românilor de către alte popoare în Evul Mediu și menținut până la mijlocul secolului al XIX-lea pentru populația Țării Românești; persoană care aparținea comunității etnice românești. 

Dilema mea este cauzată de faptul că autorul vorbește la începutul capitolului dedicat rețetelor doar de mâncare valahă și de valahi, dar între preparatele alese se regăsesc ciorbă de burtă și rădăuțeană, ciorbă de pește căzăcească, storceag (cu mențiunea de sturion, deși e pleonasm), pârjoale moldovenești, alivenci, murături și clătite valahe, iar pe coperta a IV-a, Dr. Claudiu T. Arieșan scrie de „moldoveni, valahi și ardeleni”.  E derutant. 

Transylvanian CookBook, 100 recipes from my childhood in the heart of Transylvania, de Florin Mureșan

Aceasta este o carte onestă, care popularizează rețete ardelenești în engleză și precedă cu patru ani volumul Irinei Georgescu, Carpathia: Food from the Heart of Romania, volum care a avut mai mult succes. Apare și aici un pic de Dracula, dar măcar nu e asumat în titlu și nici forțat. O mențiune în prefață, în care se explică faptul că Transilvania este corelată cu vampirii și Contele Dracula, dar că este un loc splendid de vizitat și că mâncarea este delicioasă, fie că turiștii sunt ori ba fani usturoi. În volum sunt două rețete vampirești: o salată de sfeclă roșie (care are legătură cu contele probabil doar prin culoarea ca de sânge a sfeclei), dar și un sângerete (Dracula’s blood black pudding) care, dintre toate rețetele din toate aceste cărți, este cel mai (sau poate chiar singurul) apropiat de așteptările promise în titluri. Bașca, în cazul acestei cărți, Dracula e doar menționat și nu pus cu litere de-o șchioapă pe copertă.