Lupte de putere, magie și dragoni. Interviu cu Ryan J. Condal, producătorul Game of Thrones: House of the Dragon20 min read

Am vorbit cu Ryan J. Condal, co-creator, producător executiv și scenarist al serialului „Game of Thrones: House of the Dragon”, despre așteptările pe care le are de la acest prequel. 

HBO a făcut din nou accesibilă fanilor lumea imaginară inventată de George R.R. Martin, odată cu lansarea serialului House of the Dragon, dar noul show nu vrea să fie un Game of Thrones 2.0. Și nu doar pentru că acțiunea este plasată, cronologic, cu aproape 200 de ani mai devreme. Bazat pe cartea Fire & Blood, care spune istoria dinastiei Targaryen, (Game of Thrones a fost inspirat de neterminata serie de romane A Song of Ice and Fire), House of the Dragon îți face cunoștință cu viața tumultuoasă a strămoșilor lui Daenerys. 

Am vorbit cu creatorul și co-showrunnerul Ryan J. Condal despre cum a ajuns să colaboreze cu Miguel Sapochnik (care a lucrat la Game of Thrones), despre elementele pe care le-au păstrat din carte și cele pe care le-au adăugat, despre cât a fost de implicat George R.R. Martin în proces și despre cum schimbă dragonii dinamica întregii acțiuni și pregătesc terenul pentru mai multe povești în posibilele sezoane viitoare.

Ollie Upton/HBO

Mindcraft Stories: Ce este special pentru tine la cartea Fire & Blood?

Ryan J. Condal: Partea minunată la lumea lui George, și mai ales în această carte, este că are aerul unei cărți de istorie. Deci nu e un simplu roman. Și nu este scris doar ca o istorie, dar e scris din trei surse primare diferite. În esență, ai parte de trei naratori nesiguri, ale căror perspective sunt filtrate prin cea a unui alt tip, care nu a trăit în acea perioadă. Îți lasă mult loc pentru a inventa și, ca persoană care adaptează opera altcuiva, este un punct de început minunat. 

Știam că, atâta timp cât făceam dreptate poveștii lui George, o să am multe ocazii de distracție în rest. 

Acolo intervin cunoștințele mele despre Westeros și restul lumii, despre istoria Caselor, felul în care interacționează personajele, limbajul și toate celelalte lucruri – pentru că poți să adaugi detalii și tot felul de straturi.

M.S.: Cât de mult a fost implicat George R.R. Martin în proiect?

R.J.C.: Întotdeauna am spus că, dacă Peter Jackson ar fi avut acces la J.R.R. Tolkien în timp ce scria Stăpânul inelelor, sigur ar fi apelat la el. Așa că l-am văzut ca pe un supraveghetor, o voce în eter. Este foarte respectuos față de munca noastră, dar i-am trimis tot – toate scenariile pe care le scriem, rezumatele; îi trimitem variante de montaj, pe măsură ce le livrăm pentru HBO – pentru că vreau să se simtă implicat și să știe ce se întâmplă. Asta îl face, în general, foarte fericit. Îl voi suna și îi voi pune întrebări, mai ales acum, că suntem pe cale ne gândi la ce se întâmplă mai departe în poveste. 

Ollie Upton/HBO

M.S.: Cum a decurs procesul de scriere a scenariilor?

R.J.C.: Primul pas a avut loc acum vreo trei ani, atunci când am lucrat timp de vreo trei săptămâni la ceea ce numim „o cameră arhitecturală”. Asta s-a întâmplat probabil cu vreo șase luni înainte ca HBO să decidă că proiectul nostru va deveni serial, iar eu și vreo doi scenariști ne-am strâns la un loc și am început să luăm decizii legate de cum va arăta serialul dacă va fi produs de noi. Rezultatul final al acestui proces a fost o „biblie a serialului”. 

Practic, în felul ăsta puteam să le demonstrăm celor de la HBO că, dacă le place episodul pilot pe care deja l-am scris, știm în ce direcție vrem să ducem serialul. 

Am ajuns să avem un document de vreo 50-60 de pagini, cu o viziune foarte clară. Au spus că le-a plăcut foarte mult și apoi l-am curtat – foarte agresiv! – pe Miguel (Sapochnik), pe parcursul întregului proces. Pentru că îl cunoșteam deja de ani buni: am dezvoltat împreună vreo două lungmetraje și un serial, Conan. Mereu a fost prima mea opțiune pentru proiectul ăsta, pentru că-l adoram, pe el și munca sa, și evident, cunoștea foarte bine această lume. Odată ce Miguel a venit în echipă, HBO a decis să meargă mai departe cu proiectul și apoi am format o echipă de scenariști și am început să luăm decizii legate de poveste. 

Dar aveam cartea și aveam biblia serialului la îndemână, așa că primul sezon era deja acolo, în linii mari. Problema principală era: cum să îl transformăm într-o poveste unitară? Și apoi care sunt toate detaliile din poveste? Ăsta e lucrul pe care o echipă de scenariști îl face bine – să intre în amănunte. 

Ollie Upton/HBO

M.S.: Spune-ne despre ce e vorba în House of the Dragon…

R.J.C.: Începem în această perioadă foarte lungă de pace și prosperitate în Westeros. Regele Jaehaerys, care era predecesorul regelui Viserys (jucat de Paddy Considine), a domnit aproape șaizeci de ani. A preluat un regat în haos și apoi a adus ordine în el. A construit Drumul Regelui, a fortificat Zidul, a adus întăriri pentru Rondul de Noapte și a unificat cu adevărat regatul. L-a lăsat prosper și liniștit. Dar a avut o problemă clasică: s-a întâmplat ca ambii săi copii – moștenitorul tronului și cel de-al doilea în linia succesiunii – să piară tragic, aproape de sfârșitul vieții lui Jaehaerys. Așa că succesiunea lui, care părea un lucru clar, a fost pusă la îndoială. 

Jaehaerys cunoștea istoria succesiunilor sângeroase și contestate: pentru a evita una similară, a convocat un consiliu care să voteze următorul lider. Marele Sfat a adunat toți lorzii laolaltă și în final au rezultat doi candidați: nepoata lui cea mai mare, Rhaenys (Eve Best) și primul descendent de sex masculin, nepotul său, mai tânăr decât Rhaenys: Viserys. Desigur, bărbații se coalizează și aleg bărbatul. Așa că Viserys devine rege și se bucură de moștenirea prosperă a lui Jaehaerys. 

Viserys încearcă să să facă cinste predecesorului său,  dar nu are calitățile necesare: este un tip și un tată grozav, dar un rege nepriceput. Își dorește mereu unitate și înțelegere și cere constant sfatul pentru orice; face mereu sondaje și supune la vot, în loc să ia decizii.

Gary Moyes/HBO

M.S.: Care sunt dedesubturile acestei povești?

R.J.C.: Există în al doilea episod o replică pe care o iubesc, rostită de Rhaenys, desigur, care este linia tematică a întregului serial. 

Rhaenys, regina ignorată la Consiliu, îi spune Rhaenyrei: „Bărbații ar prefera să dea foc regatului decât să vadă o femeie urcând pe Tronul de Fier”.

M.S.: Care ai vrut să fie legătura dintre House of the Dragon cu Game of Thrones?

R.J.C.: Știi, Miguel spune mereu: „Dacă ceva nu e stricat, nu-l repara”. Unul dintre multele lucruri care au funcționat incredibil la serialul original a fost tonul și modul în care acesta a fost prezentat. 

Era o lume foarte reală, tactilă, violentă, amuzantă, întunecată, sexy și vulgară. Încercăm, dacă nu să o replicăm, atunci cu siguranță să o onorăm. 

Cu toate astea, pentru că acțiunea are loc cu două sute de ani înainte, spectatorul își dorește să simtă că se află într-un timp și un loc diferite, dar familiare în același timp. Asta e șmecheria. Și cred că se regăsește cel mai mult în designul vizual, în designul de producție și în special în costume. Pentru că, pentru noi, castelele și fortărețele există în acea lume de secole. Nu am schimbat foarte mult aspectul fizic al lumii – aceste castele sunt moștenite din generație în generație. Dar oamenii se îmbrăcau diferit. Și cred că o parte din limbajul colocvial pe care îl veți auzi este un pic diferit, pentru a reflecta ideea că unele lucruri sunt uitate și moda se tot schimbă.

Ollie Upton/HBO

M.S.: Câtă magie și vrăjitorie există în House of the Dragon? Când și cum vă folosiți de supranatural pentru a spune povestea?

R.J.C.: George a făcut asta de minune în carte: a zis că este o lume cu puțin fantasy. Magia din poveste era mereu la marginea acțiunii și o parte din ea era mai mult superstiție. Dar când asiști la magie în adevăratul sens al cuvântului, ca atunci când Melisandre dă naștere asasinului din umbră (în Game of Thrones), totul pare real, înfiorător și cu implicații majore. Acestea sunt lucrurile pe care am încercat să le facem. 

În carte e multă magie de acest fel. Lumea din serialul nostru nu este lipsită de magie, dar este mai degrabă o ficțiune istorică despre dragoni. Magia noastră trăiește în jurul dragonilor.

Evident, ei înșiși sunt creaturi magice, dar pentru că trăim într-o lume în care există dragoni, avem parte de o întreagă infrastructură în jurul lor. Amintiți-vă că în Game of Thrones dragonii s-au întors după ce au dispărut sute de ani. Deci nu exista infrastructură pentru ei. 

În lumea noastră există. Există Păstori de Dragoni care au grijă de ei; există șei speciale; există dresori; oamenii vorbesc în valyriană înaltă, dragonii sunt dresați de la naștere să preia comenzi de la oameni în limba strămoșilor lor. Există o grotă unde sunt ținuți dragonii. Toată această lume este construită în jurul lor; sunt o grămadă de mituri create în jurul lor. 

Desigur, în serial apar și alte lucruri, dar cred că, atât timp cât elementele noi par a fi organice pentru aceste lume și nu e ceva prea ieftin sau simplu – nu poți pur și simplu să faci o vrajă pentru a rezolva o problemă –, atunci oamenii se vor bucura de ea și mai mult, chiar dacă există mai puțină magie. Atunci când privești această lume, simți că este specială și te simți câștigat. 

Emily Carey, Milly Alcock și Miguel Sapochnik. Ollie Upton/HBO

M.S.: Cum ați lucrat tu și Miguel ca coordonatori ai serialului?

R.J.C.: Cel mai simplu mod de a răspunde la asta e să zic că amândoi suntem oameni sinceri. Eu știu că nu pot să regizez și el știe că nu este scenarist, dar amândoi avem o viziune creativă pentru serial. Simțim cum trebuie să arate distribuția, scenografia, costumele, cum ar trebui să fie săbiile… Dar apoi ajungem la acea linie de demarcație în care, bine, acum cineva trebuie să regizeze scena; dar mai întâi cineva trebuie să o scrie. 

Ne permitem să colaborăm acolo unde există suprapuneri de experiență. Dar la final, îl las pe el să regizeze. Și el mă lasă pe mine să scriu. 

Să sperăm că produsul final va deveni un lucru mai bun decât oricare dintre cele pe care le-am fi putut crea pe cont propriu – cam așa aș măsura ce înseamnă un parteneriat de succes.

Interviu realizat prin amabilitatea HBO.