Minecraft Stories18 min read

De Daniela Vasilache 10.05.2023

Pe lângă asemănarea numelui, jocul Minecraft și publicația Mindcraft mai au ceva în comun: ambele construiesc lumi, una din pixeli, cealaltă din cuvinte.

Când oamenii aud de Mindcraft Stories, apare un răspuns automat: „jocul?”. Chiar și autocorectorul îmi sugerează cuvântul „minecraft” în timp ce scriu acest articol. Poate că e o sugestie să explorez lumea acestui joc și semnificațiile pe care le are pentru anumite persoane. 

Numit la început „Cave Game”, MinecraftÎl poți accesa pe minecraft.net a fost creat în 2009 și a primit de-a lungul anilor o serie de actualizări care au venit cu noi funcții, materiale sau culori. Ceea ce face acest joc unic este aspectul pixelat al interfeței și existența celor două moduri, „creative” și „survival”. În modul creativ, jucătorii au la dispoziție resurse nelimitate pentru a creea de la cele mai simple la cele mai elaborate construcții. În schimb, modul survival se bazează pe strategie, pentru că jucătorii trebuie să se lupte cu diverse creaturi și să îndure fenomene meteo care le pot distruge construcțiile pentru a supraviețui.

Dacă unii utilizatori folosesc jocul ca pe o modalitate de relaxare, alții au devenit maeștrii și au construit cele mai inovative lumi, cum ar fi întregul univers Harry PotterÎl poți vedea aici: youtube.com sau o copie a Pământului la scala 1:1.O poți vedea aici: youtube.com 

Dincolo de lumea virtuală și detaliile tehnice ale jocului, Minecraft reunește jucători aflați la mii de kilometri. Utilizatorii își pot crea spații unde se pot juca cu prietenii în același univers sau pot adera la servere deja existente, cu mai multe persoane. 

Am vorbit cu trei jucători români de Minecraft pentru a vedea ce a însemnat acest joc pentru ei. Iată poveștile lor, spuse chiar de ei.

Răzvan a devenit pasionat de gaming datorită jocului Minecraft

Eu am început sa joc Minecraft undeva în clasa a cincea, a șasea. Țin minte că aveam câțiva prieteni care se jucau pe atunci pe telefoane și, la momentul respectiv, nu cred că aveam nici măcar un Android. Cu prima ocazie cu care mi-am luat un telefon Android, primul gând a fost să îmi instalez Minecraft. 

Am vrut să-l instalez și pe laptop, dar, când eram mic, nu aveam un laptop genial, adică până și programele de office mi se deschideau după vreo cinci minute, așa că am zis sa nu-mi risc laptopul la prea multe. Am rămas să joc Minecraft pe telefon. 

Îmi plăcea cât de simplu era design-ul, adică ideea de joc de tip sandbox unde construiești și totul e făcut din blocuri de materie. Totul părea atât de simplu înainte, ce văd acum în Minecraft mi se pare WOW! Dacă m-ai pune să joc Minecraft acum, cred ca n-aș știi să folosesc jumătate din lucrurile care sunt prezente în joc.

Cum am zis, îmi plăcea foarte mult aspectul pixel-artish, dar și ideea că puteam să mă mai joc și cu prietenii. Când eram în pauză la școală, mai făceam hotspot și jucam cu prietenii Minecraft, încercam să ne găsim unul pe altul, nu jucam de-a v-ați ascunselea sau construiam și ne dădeam foc la case. 

Dar eu, de cele mai multe ori, mă jucam singur. Îmi plăcea să mă joc în modul creativ și să stau liniștit să construiesc ce vreau, nu-mi plăcea survival deloc, să mă lupt cu toți monștrii. Am fost făcut să fiu creativ, nu să stau să mă bat toată ziua. 

Deși nu-mi place să o admit, eu construiam foarte mult pixel art, în Minecraft. Căutam pe internet anumite pattern-uri 2D și apoi încercam să le reconstruiesc. Construiam outline-ul de jos în sus, nu le făceam pe podea. 

Am multe amintiri frumoase legat de Minecraft, dar nu prea mă mai joc în prezent. Am avut o tentativă când am cumpărat Xbox Game Pass,Un serviciu de abonament pentru jocuri video dar Windows-ul meu a dat ceva eroare în aplicația Xbox și nu mai m-am jucat. 

În schimb, realizez acum că Minecraft a fost începutul meu în lumea gaming-ului. Mă joc de cel mai mult timp Minecraft. Eu tot timpul ăsta am crezut că Just Dance Now și jocurile pe console au însemnat începuturile mele în gaming, dar acum realizez că Minecraft a fost un început în adevăratul sens al cuvântului.

Acum mă joc zilnic, pot spune că sunt un gamer serios, sunt un pic cam intensiv uneori chiar, dar sper să o las mai ușor pentru că se apropie licența. Jocurile mele principale sunt League of Legends, Valorant, Wild Rift, mă mai joc și Pokemon Masters și Genshin Impact. 

Riana și-a dezvoltat legăturile interumane cu ajutorul Minecraft

Am început să mă joc Minecraft pe la vârsta de cinci-șase ani, când am primit prima mea tabletă. Acum mi se pare amuzant că aveam telefon cu taste, dar aveam tabletă. L-am piratat de pe net, pentru că pe vremea aia Minecraft-ul costa 30 de lei. Nu știu cât costă acum. Eram un mini-hacker la șase ani datorită acestui joc. Bineînțeles că am virusat tableta aia și mama a trebuit să ia alta. 

Încă mă joc Minecraft. Chiar zilele astea m-am jucat împreună cu iubitul meu. De obicei, îmi place să mă joc împreună cu cineva, deoarece singură îmi mai pierd din răbdare și din determinare. Așa e mai distractiv, mă mai fugăresc cu cineva, mai facem ceva. Singur nu e la fel de exciting. 

O să sune siropos, dar chiar cred că Minecraft unește oameni, pentru mine așa a fost. Am două experiențe foarte drăguțe de povestit, una chiar din timpul pandemiei. 

La un moment dat, s-a nimerit ca și eu și încă câțiva prieteni de-ai mei să facem toți covid în același timp. Partea amuzantă a fost că doi dintre ei erau la București, unul dintre ei era în Belgia, unul se mutase la Iași și încă doi erau în Buzău. Ne întâlneam în fiecare zi pe Discord, și ne jucam Minecraft de dimineață când ne trezeam până spre seară. Poți zice că a fost modul nostru de a ne reconecta șapte oameni din 15 părți diferite ale lumii.

Tot legat de partea cu unitul oamenilor, poți să te joci și online cu oameni pe care nu-i cunoști. Când eram mai mică, m-am împrietuit foarte bine cu o tipă din Portugalia pe chestia asta și vorbeam super des. Intram împreună pe Minecraft, ne jucam și construiam împreună. Vorbeam și despre alte lucruri. Când am mai crescut și ne-am făcut amândouă Insta, ne-am dat follow acolo. Chiar și acum mai vorbesc cu ea, mai rar ce-i drept, dar încă ținem legătura. Mai îmi răspunde la câte un story, eu îi mai răspund ei. Adică, dacă stai să te gândești, practic totul a pornit de la faptul că ne-am jucat într-o zi. Ne-am întâlnit pur și simplu pe platforma aia și ne jucam Minecraft împreună.

În general, sunt foarte aventuroasă în jocul acesta. Îmi place și modul creativ, dar, de obicei, după vreun sfert de oră, după ce construiam eu ce-mi doream, mă plictiseam. Mi se pare mult mai exciting modul survival, pentru că ai mai multe provocări și este mult mai greu. Am o mândrie mai mare și o bucurie mai mare atunci când reușesc să obțin chestii pe survival decât pe creativ. Chiar muncești pentru lucruri în survival și te bați cu creaturi. Zombii sunt cei mai blânzi, se plimbă după tine ușor, scheleții, în schimb, mă enervează pentru că trag cu arcul în tine. 

Irina și-a adus pasiunea pentru știință în Minecraft

Mă joc Minecraft de când sunt mică. Prietenul meu cel mai bun din copilărie și vecinul meu, care era cu un an mai mic decât mine, era mare gamer în devenire și, stând cu el, mi-a arătat jocul ăsta. Mi-a zis să ne jucăm împreună și așa am fost introdusă în lumea asta a Minecraft.

Ce îmi plăcea cel mai mult la Minecraft și mă uimește de fiecare dată când mă joc este toată logica din spatele jocului. De exemplu, mă fascinează că dacă sari pe o trestie se lasă în jos la un moment dat, din cauza greutății corporale, ca în viața reală. Sunt foarte multe lucruri științifice în spatele acestui joc. De exemplu, modul în care construiești anumite elemente. Tai un copac și trebuie să prelucrezi copacul ăla. Trebuie să faci bețe și din bețe trebuie să faci uneltele. 

Este foarte multă ficțiune, dar are și știință în spate. Cred că asta m-a atras cel mai mult la joc, mai ales că eu am fost mereu pasionată de știință. Eu studiez acum la Politehnică, deci totul are sens. 

Îmi place să mă joc foarte sustenabil, să îmi creez construcții eco-friendly în Minecraft. Construiesc multe case în munți sau în peșteri, îmi dă un sentiment foarte plăcut să știu că am o casă acolo. Când eram mică, obișnuiam să construiesc casele doar din pământ. Nu îmi plăcea să o fac din piatră sau din lemne. Și chiar și acum când tai un copac, plantez puieții care cad înapoi ca să nu defrișez pădurile. Îi plantez la o distanță suficient de mare cât să poată chiar să crească, să se dezvolte. Sunt foarte atentă la aceste detalii. 

Îmi place să construiesc și lucruri care au legătură cu partea mai tehnică, de mecanică. Am făcut odată o șină de tren electrică, pe care mergea trenul singur, am căutat online cum anume puteam să-i dau acel boost de electricitate ca să meargă. Altă dată, am făcut un fel de cascadă pe care puteai să urci ca într-un lift. Acum chiar fac construcții destul de elaborate și cu trapă, și cu intrare secretă. Asta e modul meu de a mă juca.



Text de

Daniela Vasilache

Danielei îi place să testeze limitele „imposibilului”, nu se ferește niciodată de complexitate și e mereu pregătită pentru o nouă provocare. Și-a început cariera scriind articole despre artă, dar mai târziu s-a îndrăgostit de lumea științei. A scris timp de un an de zile pentru ZME Science, iar unele dintre articolele ei au fost preluate de presa italiană și ungară.

CULTURĂ|POPCRAFT

The Second Best Hospital in the Galaxy: Sarcasm intergalactic

De
Unul dintre cele mai distractive, inteligente și chipeșe vizual seriale de animație din ultima vreme.
CULTURĂ|GAMECRAFT

Senua’s Saga: Hellblade II. Unde se termină filmul și unde începe jocul?

De
Războinica celtă neurodivergentă își continuă saga în Islanda în Hellblade II, cu o prezentare spectaculoasă, dar săracă în gameplay.
CULTURĂ|POPCRAFT

5 filme SF de văzut în vacanța de vară

De
Căldură mare, recoltă cel puțin decentă de filme SF. Iată câteva recomandări trecute cu vederea.
CULTURĂ|POPCRAFT

Lynx Festival round-up: Cactus Hotel, Wild Transylvania, The Raven's Tale

De
Filmele despre natură s-au reîntors pentru încă un an la Brașov – poate cel mai potrivit oraș pentru un astfel de festival de nișă.