Scavengers Reign: Mama plantelor ucigașe e mereu gravidă10 min read

Animația produsă de HBO Max, deși la noi nu e pe HBO Max (alo, se aude, HBO Max?), e una dintre comorile ascunse ale anului. Și chiar e păcat că nu pe HBOOO MAAAX!

Doi angajați ai unei companii spațiale private, care se ocupă cu exploatări de resurse și transporturi de marfă din galaxii extraterestre, observă că una dintre nave, Demeter 227, a dispărut. Amândoi sunt îngrijorați de soarta echipajului, doar că șansele ca firma să le acorde resurse pentru căutarea navei pierdute sunt minime. „Dar dacă sunt supraviețuitori?”, se întreabă retoric unul dintre cei doi, iar celălalt, posomorât, îi răspunde: „Spre binele lor, să sperăm că nu”. Din fericire, însă, lucrurile nu sunt chiar atât de sumbre. 

Demeter 227 s-a avariat lângă planeta Vesta, iar membrii necriogenați ai echipajului au părăsit nava în capsule de urgență – cam așa poate să arate viitorul, te criogenează DHL la job. Cei câțiva care, totuși, au supraviețuit vor avea de-a face cu tot felul de întâmplări bizare, care le vor pune viața în pericol, dar le vor testa și limitele personalității.

În cele câteva luni petrecute pe Vesta, Azi (Wunmi Mosaku, din Lovecraft Country sau Loki) și robotul ei, Levi (Alia Shawkat, din Arrested Development), au încropit o fermă, dar sunt în mod constant amenințate de o turmă de creaturi în căutare de hrană – îmi e foarte greu să le descriu, dar dacă îți poți imagina că o vacă s-ar fi împerecheat cu un rac gigant, atunci ești pe aproape. Pe lângă acest conflict, Azi se confruntă și cu comportamentul lui Levi, care a devenit din ce în ce mai ciudată, de când în hardware-ul său au început să crească niște plante galbene, care, cumva, îi oferă un soi de conștiință de sine, iar treaba asta e și cu atât mai complicată pentru Azi, întrucât vocea robotului e vocea iubitei de la bordul navei.

CITEȘTE ȘI: 7 filme SF subestimate din secolul XXI

În altă parte, botanista Ursula (Sunita Mani, din Glow) și Sam (Bob Stephenson), căpitanul navei înțepenite în spațiu, încearcă să folosească piese recuperate și un soi inedit de plante cu încărcătură electrică (sau ceva de genu’), pentru a trimite comanda de aterizare de urgență către Demeter 227. Cum n-a mai încercat așa ceva, însă, Sam prăjește repede bateria capsulei, iar cei doi vor fi nevoiți să pornească în căutarea altei capsule, căzute pe fundul unei peșteri, unde, bineînțeles, îi așteaptă un mediu ostil, plin cu faună otrăvitoare.

În fine, al treilea fir narativ îl are în centrul atenției pe Kamen (Ted Travelstead), pe care-l găsim blocat în capsula de salvare, subzistând cu rații și cu orice animal suficient de nefericit să se apropie de fereastra minusculă a capsulei. Ei bine, da, sunt și animale comestibile pe Vesta. În cele din urmă, Kamen e vizitat de o creatură telepatică, un patruped cu cea mai moacă de extraterestru posibilă, care-l transformă într-un fel de servitor personal. Captiv în transa acestuia, Kamen, un personaj oricum instabil emoțional, care suferă după moartea soției sale, nu prea are încotro și merge la vânătoare, pentru noul său stăpân. Asta da relație toxică.

Azi și Levi. Foto: HBO Max

Până să se intersecteze, cele trei scenarii vor rula intermitent, suficient de fluent, încât să nu simți când trec cele 25 de minute ale fiecărui episod. Și fiecare dintre acestea e mai interesant decât celălalt, pentru că cei doi creatori ai serialului, Joseph Bennett și Charles Huettner, care au pornit de la un scurtmetraj cu aproximativ aceeași idee, realizat în 2016 pentru Adult Swim, au fost capabili să ofere mult substrat aventurilor (vei dibui chiar și câteva comentarii politice despre colonizare sau exploatare). Azi și Levi dezvoltă o neverosimilă relație de prietenie între om și robot. Ursula și Sam se completează reciproc – în timp ce ea observă, cu multă inteligență și curiozitate, comportamentul animalelor și rolul plantelor din jurul lor, Sam e obtuz și rațional. Kamen e, dacă n-ar fi nesuferit, cel mai provocator personaj, pentru că e în căutarea mântuirii – el e vinovatul moral pentru abaterea de la cursul prestabili al navei.

Toate aceste nuanțe de caracter ale personajelor și aventurile periculoase ale acestora se petrec într-o lume superb animată, în culori palid pastelate și contururi complexe, care amintește, mai mult sau mai puțin vag, de animații 2D precum Les Maîtres du temps (Jean Henri Gaston Giraud) și Nausicaä of the Valley of the Wind (Hayao Miyazaki) sau chiar de paginile cu benzi desenate ale revistelor de știință din anii 1970. Probabil a ajutat în acest sens și faptul că Bennett și Huettner au angajat în proiect ilustratori și graficieni în regim remote, din Mexic, Spania, Portugalia și Franța, iar astfel au ales fix pe cine își doreau.

Dincolo de animație, Scavengers Reign împrumută și din abordările vizuale ale cinematografiei live-action: umor observațional (spre exemplu, Ursula și Sam folosesc niște ființe extraterestre ca măști de protecție, când coboară în peștera cu gaz toxic, iar Sam, deși e conștient că acestea le salvează viața, exclamă ursuz: „God, I hate it here!”), sunet mai texturat sau cadre ale personajelor mult mai lungi decât e tendința în animație. E una dintre bijuteriile anului, crede-mă pe cuvânt, că nu mai zic nimic, să nu dau prea multe din casă, pardon, din planetă.

Detalii pe iMDB | Per total: 9/10 | Știință & Tehnologie: 6/10