Stranger Things, sezonul 4: Obositori copii!

Gașca de puști care astăzi probabil și-ar cumpăra abonamente la festivalul Nostalgia s-a întors, după o pauză poate prea lungă și o pubertate înfrântă aparent peste noapte, pentru o nouă aventură horror casual.

Recenta pandemie le-a încurcat planurile producătorilor de la Netflix și fraților Matt și Ross Duffer, creatorii show-ului, iar noul sezon Stranger Things a apărut după mai multe amânări și ani lungi și anxioși pentru fani. Dar și după trei ani care fac cât zece la vârsta adolescenței, iar majoritatea actorilor principali au cel puțin 18 ani sau chiar mai mult. Sadie Sink (Max) și Caleb McLaughlin (Lucas) au 20, iar Joe Keery (Steve), la cei 30 ai săi, e deja boomer. 

Dar, până la urmă, ce e vârsta dacă nimic altceva decât un număr? Sau poate înseamnă, totuși, ceva mai mult, pentru că noul sezon are de-a face (în mare, superficial și grăbit) cu traume din trecut, frustrări și dileme amoroase ceva mai profunde decât „I dump your ass”Fraza cu care Eleven se desparte de Mike în sezonul 3: youtube.com în față la mall, cât și niscaiva depresie în cazul șerifului Hopper, al cărui personaj a devenit brusc posomorât – e drept, faptul că e prizonier într-o închisoare rusească din peninsula Kamceatka nu ajută deloc la starea lui de spirit.

Pe lângă aspectul pragmatic al vârstei, însă, noul sezon are perspective suficient de adulte în privința personajelor sale, încât să te trimită mai degrabă către statistici și studii despre comportamentul și trăsăturile de caracter ale Generației Z decât să-ți provoace hlizeli inocente în stil American Pie.

CITEȘTE ȘI: Cât de mult „Matrix” este în Matrix 4?

Hărțuirea cu care se confruntă Eleven la școalăO problemă majoră a generației Z. „Bullying Is A Top Concern Among Gen Z Kids, New Survey Shows”, moms.com nu e doar decor, ca-n majoritatea filmelor de gen, ci e intensă și dureros de privit, cu atât mai dureros cu cât e lipsită de puterile paranormale și nu poate reacționa. Jason, căpitanul echipei de baschet a liceului, un personaj nou interpretat de Mason Dye, are două discursuri, unul populist, în sala de sport, altul religios, în biserică, ceea ce îl metamorfozează într-un politicianÎn ton cu creșterea populismului de dreapta, dar și de stânga, în SUA și nu numai. „The Growing Support for Left-Wing Populism Among Young People and Its Implications for Environmental Policies”, mitsui.com (PDF) parcă trecut deja prin câteva campanii electorale. Max încă suferă după moartea fratelui ei, iar discuțiile deștepte pe care le poartă cu fostul iubit, Lucas, par pasaje furate din dramele romantice alea mai serioase decât cele cu Sandra Bullock, în timp ce frustrările din relația lui Jonathan cu Nancy sunt adevărate cursuri de psihologie. Să fie și mai clar, răufăcătorul acestui sezon, poreclit Vecna, după un personaj din jocul de societate Dungeons & Dragons, preferă victime care au suferit traume în trecut, iar mulți din gașcă sunt vizați. Zoinks!

Foto: Netflix

Dar Stranger Things are o problemă mai mare, chiar și dincolo de faptul că Hopper n-a fumat nici măcar o țigare în toate cele șapte episoade: e obositor și enervant de fragmentat. 

Eleven ajunge din nou în laboratorul lui Papa, unde are niște probleme mai vechi de lămurit, iar în căutarea ei, Will, Mike, Jonathan și Argyle, un nou amic al său, un fel de caricatură la Slater din Dazed & Confused sau la Jason Mewes​​Tipul din dreapta: imdb.com din seria Jay & Silent Bob o dau în road trip. Joyce și Murray speră că Hopper încă e în viață și se trezesc într-o aventură care implică un traficant de unt de arahide în Rusia și karate. Dincolo, în Hawkins, cei care au mai rămas îl tot plimbă pe un alt personaj nou, „satanistul” Eddie (despre care te-aș putea minți că ar fi copilul lui Robert Downey Jr. și m-ai crede pe cuvânt), pe care „pică măgăreața” pentru ticăloșiile lui Vecna (da, în continuare, chiar și după trei sezoane cu tot felul de peripeții SF, foarte puțină lume bănuiește că ceva supranatural se întâmplă în orașul lor).

Și, surpriză, acest ultim grup se tot împarte exasperant în diferite bisericuțe, în diverse momente, că l-ar scoate din minți chiar și pe Fred din Scooby-Doo („Let’s not split up, gang!”, cum s-ar zice) și, astfel, majoritatea intrigilor ajung neexploatate și/sau epuizate. Tot colajul ăsta cu ADHDA zis cineva ADHD? „ADHD seen in 11 percent of kids as diagnoses rise”, nbcnews.com e atât de „horror” că până și Vecna a ales probabil să mănânce o vafă în episodul al șaselea, unde nu apare deloc, iar eu nu mai pot să ascult Kate Bush pentru cel puțin câteva luni.

Dar să nu mă plâng mai mult decât e cazul, frații Duffer știu să facă popcornul să dispară pe nemestecate. Jumătate estetică neo-noir pentru amatori înecată în muzică synthwave și personaje interpretate șarmant (Natalia Dyer, Sadie Sink și Maya Hawke sunt adorabile), jumătate pastișă la diverse show-uri din anii 1980, cu care se găsesc nenumărate liste,„‘Stranger Things 4’: A Guide to the Major Pop Culture References”, nytimes.com și deposedat de aproape orice nuanță sociopolitică a vremurilor lui Ronald Reagan, Stranger Things poate va mai îmbunătăți rapoartele financiare și numărul de abonați ale Netflix. Sau poate dimpotrivă?„’Stranger Things’ Won’t Save Netflix”, theatlantic.com Iar noi putem evada, ca într-un San JuniperoAcel episod din Black Mirror, imdb.com în varianta Nickelodeon, într-o lume nostalgică pe care, de fapt, nu ne-o mai aducem aminte.

Disponibil pe: Netflix | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10 | Potențial de binge watching: 9/10