Foto: 20th Century Studios

The Creator: Inteligența artificială va fi mereu de vină8 min read

De Mihai Tița 10.10.2023

Deși e un amestec din multe alte SF-uri pe care, cel mai probabil, le-ai văzut, noul film al regizorului Gareth Edwards, un outsider al genului care promite mult, te va surprinde, uneori.

Pentru regizorul Gareth Edwards voi avea mereu o slăbiciune, după ce a avut „tupeul” să facă Rogue One, unul dintre cele mai izbutite filme din franciza Star Wars. Inevitabil, am mers să văd The Creator, care rulează și în sălile IMAX, un melanj cam lung și, pe alocuri, clișeu de SF-uri deja cunoscute, de la Blade Runner la I, Robot, de la Avatar la District 9. Dincolo de acest amestec de stil și preocupări narative, premisa merită discutată pe larg. Cândva, în 2065, Statele Unite ale Americii sunt în mijlocul unui război împotriva inteligenței artificiale, după ce aceasta ar fi atacat – ăsta e discursul oficial –, cu o bombă atomică, orașul Los Angeles. Țările din Asia, însă, le-au oferit adăpost așa-zișilor „simulanți”, androizi care arată (cu o mică excepție) ca noi și se comportă chiar mai etic. După ce Harun, unul dintre liderii rezistenței AI, mărturisește că, de fapt, omenirea a fost atacată din cauza unor linii de cod scrise greșit, perspectiva se schimbă radical. Americanii poartă, așadar, un război imoral, de exterminare.

În centrul atenției e o familie. Una netradițională, firește. Joshua (John David Washington, pe care, probabil, îl știi din Tenet sau BlacKkKlansman), e un agent sub acoperire, însărcinat să se infiltreze în echipa de cercetare care se află în spatele unei noi superarme construită de inteligența artificială. Astfel, o cunoaște pe Maya (Gemma Chan, care a interpretat-o pe Sersi în Eternals sau pe Elektra în serialul Daredevil), de care se îndrăgostește și cu care urmează să aibă un copil. Doar că, surpriză (sau nu), Maya e tocmai fiica așa-zisului Nirmata, „tăticul” „simulanților” bazați pe inteligență artificială. Bașca, Maya e direct responsabilă cu crearea respectivei superarme: un copil hibrid, capabil să atace telepatic armele americanilor. Cam în stilul lui Eleven, în Stranger Things.

CITEȘTE ȘI: M3GAN: „Criminală” pe TikTok

Convins, inițial, că e în echipa bună, Joshua își dă seama, treptat, că „simulanții” n-au nicio vină, ba chiar sunt vânați, fără motiv, de către americani, cu ajutorul unei nave militare spațiale, Nomad, un fel de Death Star, capabilă să facă una cu pământul un sat întreg. Deși deloc impresionantă, scenele în care aceasta scanează, cinic, cu niște lasere albastre, viitoarele ținte (inclusiv băștinași, nu doar rebeli), mi-au provocat niște fiori reci. Victimele colaterale sunt, bineînțeles, un comentariu politic tăios, despre aventurile americanilor în Orientul Mijlociu. Am mai simțit asta la fel de puternic și în Avatar, alt film pop cu observații subtile despre invazii ilegitime („operațiune specială”, cum susține, oficial, armata americană în The Creator, dar și cum am tot auzit recent, în cazul invaziei rusești în Ucraina).

Alegoriile despre războaie întâmplate în viața reală nu sunt vreo noutate. Star Wars a fost, printre altele, și un comentariu despre războiul din Vietnam, Alianța Rebelilor fiind imaginată ca un fel de Viet Cong care se opune opresorilor imperiali mai mari. De asemenea, Avatar, dacă tot l-am amintit, e o lecție morală despre colonizarea băștinașilor, cu un obraz arătat americanilor pentru ceea ce s-a întâmplat cu triburile indiene în secolul 19. Blade Runner, în schimb, trata problema morală a clonelor, iar Edwards, împreună cu Chris Weitz, alături de care a scris scenariul, au preocupări asemănătoare, doar că folosesc anxietățile prezentului, legate de evoluția inteligenței artificiale. Mai exact, cum se va proceda sau ce efecte va avea, dacă se dă greș? Pentru că AI chiar se poate întoarce împotriva omenirii (salut, The Terminator!).

Pe de altă parte, însă, dincolo de toată această salată de clișee SF, The Creator are și mult zgomot de fond. O dată pentru că creatorii (pun intended) lui nu par prea interesați de aprofundarea acestor elemente de bază – nici ritmul filmului nu ajută, abia dacă trec cinci minute fără vreo explozie masivă sau vreun schimb de focuri de armă. Conflictul e abrupt: americanii, ca în Avatar, sunt fie niște soldați fără discernământ, fie niște colonei sau generali undimensionali moral. De fapt, ai impresia că The Creator e ecranizarea unor benzi desenate despre un copil cu superputeri, într-un context nuclearo-techno-apocaliptic. E fără pretenții, chiar dacă arată foarte bine pentru bugetul de doar o sută de milioane de dolari investit. Sau, hai să zic altfel: prea puțin inteligent.

În cinematografe | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 6/10



Text de

Mihai Tița

Jurnalist de lifestyle și cultură, care a mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, Sunete sau Scena9. 

CULTURĂ|BOOK CLUB

8 cărți gastronomice din 2023 care merită citite

De
O primă partea a aparițiilor editoriale despre mâncare dintr-un an destul de generos cu gastronomia. Plus o scurtă recapitulare a ultimului deceniu.
CULTURĂ|POPCRAFT

40 de ani de la The Terminator: Skynet se întoarce?

De
„I'll be back” e una dintre replicile iconice al cinemaului, dar, astăzi, e și o metaforă pentru reîntoarcerea temei principale: cât de periculoasă e, de fapt, inteligența artificială?
CULTURĂ|GAMECRAFT

Prince of Persia: The Lost Crown. Renașterea unui clasic

De
Prințul tău se află într-o altă anomalie temporală, dar măcar a ieșit din hibernare.
CULTURĂ|POPCRAFT

Poor Things: Bella și bestia

De
Unul dintre regizorii însemnați și inconfortabili ai ultimelor decade încearcă să fie mai abordabil, într-o satiră pastelată despre Dumnezeu, autonomie corporală, misoginism și câte și mai câte.