Clima se schimbă din cauza oamenilor. Dovezile sunt concludente.31 min read

Da, clima se schimbă. Da, e din cauza oamenilor. Da, climatologii sunt foarte siguri de asta. Și, din păcate, da, consecințele pot fi foarte rele. Iată cum se știe asta.

Deși subiectul schimbărilor climatice pare să fi apărut relativ recent în discursul public, oamenii de știință au prevăzut efectele gazelor de seră emise de combustibilii fosili asupra climei de mai bine de un secol.

Cercetătorii știu că, în jurul globului, clima se schimbă din cauza activităților umane care încălzesc nenatural planeta pentru că, pur și simplu, dovezile sunt covârșitoare – iar ele sunt verificate printr-o o multitudine de surse, de la măsurătorile de CO₂ și temperatură înregistrate de stațiile meteo și sateliți până la dovezile geologice care pot determina evoluția climei Pământului timp de mii sau chiar milioane de ani în urmă.

De la 1880, anul de referință de când a început să fie monitorizată temperatura prin stații meteo pe uscat, balize pe apă sau baloane cu aer cald în atmosferă, temperatura medie de pe glob a crescut cu 1,1°C, iar în următorii 20 de ani, această medie probabil va urca la 1,5°C. Dacă emisiile de acum continuă în același ritm, creștere de 2,8- 3,2°C până în 2100.

Clima se schimbă în fiecare regiune și pe întreg globul, iar multe dintre aceste schimbări sunt fără precedent în ultimele mii sau chiar sute de mii de ani. Acest lucru este ilustrat de faimosul grafic în formă de băț de hockey, publicat prima oară de cercetătorii americani Michael Mann si Raymond Bradley în 1998.„Northern Hemisphere Temperatures During the Past Millennium’ Inferences, Uncertainties, and Limitations”, wiley.com 

Graficul lui Mann și Bradley reconstruiește deviațiile de la mediile de temperatură în Emisfera Nordică pe parcursul mileniului al doilea, arătând un trend de scădere care a fost reversat brusc la începutul revoluției industriale.

De ce se schimbă clima?

Principala cauza a schimbărilor climatice de astăzi sunt emisiile de gaze cu efect de seră care absorb și apoi reemit o parte din căldura transmisă de suprafața Pământului, încălzind astfel atmosfera. Majoritatea cantității de gaze cu efect de seră din atmosferă au fost generate natural, însă oamenii sunt responsabili pentru creșterea concentrației acestora prin arderea combustibililor fosili, defrișări, creșterea animalelor la scară industrială și convertirea habitatelor naturale pentru a servi activităților umane.

În 2020, concentrația de dioxid de carbon în atmosferă, considerat a fi cel mai important gaz cu efect de seră, a fost cu aproape 50% mai ridicată decât în 1750, chiar înainte să înceapă Epoca Industrială. Se știe acest lucru pentru că această concentrație de CO₂ poate fi măsurată foarte precis, cu secole în urmă, folosind diverse metode, cum ar fi măsurarea bulelor de aer „Ice cores and climate change”, bas.ac.uk prinse în gheață veche.

Cauzele naturale, precum schimbări în cantitatea de radiație solară primită de la soare sau activitatea vulcanică, care poate răci atmosfera prin emisia de aerosoli, au contribuit cu nu mai mult de 0,1°C,„Causes of climate change”, europa.eu în plus sau în minus, la încălzirea dintre 1890 și 2010. Încălzirea globală nu poate fi explicată altfel decât prin creșterea concentrației gazelor de seră emise de activitatea umană.

Cum știu oamenii de știință că se schimbă clima?

Oamenii de știință au înțeles efectul de seră încă din 1850,„Overlooked No More: Eunice Foote, Climate Scientist Lost to History”, nytimes.com când Eunice Foote, o cercetătoare amatoare din SUA și activistă pentru drepturile femeilor, a făcut experimente cu cilindri de sticlă etanși plini cu diverse gaze. Foote a observat că un cilindru plin cu aer umed era semnificativ mai cald decât unul plin cu aer uscat. Un cilindru plin cu dioxid de carbon era și mai cald, iar în timpul nopții avea nevoie de mult mai mult timp să se răcească comparativ cu un cilindru plin cu aer. Trei mai târziu, britanicul John Tyndall a publicat una din cele mai faimoase lucrări științifice,„VII. “Note on the Transmission of Radiant Heat through Received May 26, 1859”,  stor.org în care a listat gazele responsabile pentru efectul de seră.

De atunci știința climatologică a progresat enorm, chiar dacă principile fizice, în forma lor simplificată, au rămas în picioare: o concentrație mai ridicată de gaze cu efect de seră vine la pachet cu o atmosferă mai caldă și mai încărcată cu energie.

Prin urmare clima se schimbă și efectele previzibile ale încărcării atmosferei cu emisii de carbon peste tot în lume sunt cât se poate de vizibile. Calotele glaciare și ghețarii își pierd masa de gheață, iar nivelul mării crește. Primăvara, în emisfera nordică, zăpada se topește mai repede, iar plantele înfloresc mai devreme. Animalele migrează către zone mai înalte sau latitudini mai răcoroase. Iar secetele, inundațiile, focurile necontrolate și alte fenomene meteo extreme devin mai frecvente și mai intense. Modele matematice ale climatologilor au prevăzut aceste efecte, iar observațiile de acum arată că se și întâmplă.

Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei (IPCC) este o instituție a Națiunilor Unite a cărei principală sarcină este sintetizarea cercetării științifice despre schimbările climatice antropogene. Format din cei mai respectați și pricepuți climatologi din lume, IPCC-ul publică, o dată la circa cinci ani, un raport de evaluare – de fapt, patru rapoarte, câte unul pentru fiecare dintre cele trei grupuri de lucru, împreună cu o sinteză a tuturor rapoartelor.

Primul raport analizează schimbările climatice strict din punct de vedere fizic, de exemplu, observă cum se schimbă chimia și fizica atmosferei și estimează cum ar putea evolua în viitor. Al doilea grup de lucru se ocupă cu efectele schimbărilor climatice și impactul lor asupra vieții umane, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, secetele, inundațiile și temperaturile ridicate, dar și cu felul în care omenirea se adaptează la toate acestea. Al treilea grup analizează strict emisiile de carbon: cine, cât și cum generează emisii și cum ar putea fi limitate pentru a evita un scenariu anume – cum ar fi pragul de 1.5°C agreat de țările semnatare ale Acordului de la Paris.

CITEȘTE ȘI: Traseul României în Acordul de la Paris. Când va veni vremea bună? 

Următorul raport de tip sinteză„AR6 Synthesis Report: Climate Change 2022 — IPCC”, ipcc.ch va fi publicat în octombrie, înaintea summitului COP27 al ONU, care se va ține în Egipt, în noiembrie 2022.

Primele trei rapoarte, practic cele mai importante, deja au fost publicate începând cu august 2021 – iar concluziile nu sunt îmbucurătoare deloc. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, le-a numit „un atlas al suferinței umane și un rechizitoriu de condamnare a liderilor care au dat greș în domeniul schimbărilor climatice.” Iată câteva dintre concluziile rapoartelor:

1. Impactul schimbărilor climatice este deja semnificativ și mai sever decât era așteptat la o încălzire de doar 1,1°C. Din 2008 încoace, fenomenele meteo extreme au forțat peste 20 de milioane de oameni să-și părăsească casele în fiecare an. Din 1960, productivitatea agricolă în Africa s-a micșorat cu o treime strict din cauza schimbărilor climatice. Temperaturile ridicate sunt, de asemenea, responsabile pentru creșterea insecurității accesului la apă potabilă, înrăutățirea focurilor de pădure, întinse pe regiuni tot mai largi, înlesnirea transmiterii bolilor cauzate de virusuri, cum ar fi boala Lyme, malaria, virusul Nilului de Vest, dar și a bolilor transmise prin apă contaminată, cum ar fi holera.
2. În viitorul apropiat, aceste efecte se vor înrăutăți chiar și dacă în mod miraculos lumea s-ar decarboniza peste noapte. Gazele cu efect de seră care există deja în atmosferă sunt stabile pentru cel puțin decenii de acum înainte, astfel încât efectul lor asupra sistemului climatic din atmosferă rămâne constant, chiar dacă n-ar mai fi introduse emisii în atmosferă. IPCC-ul estimează că în următorul deceniu schimbările climatice vor conduce între 32 și 132 de milioane de persoane în plus către sărăcie extremă.
3. Raportul IPCC menționează că fiecare zecime de grad Celsius de încălzire produce efecte vizibile care amenință oamenii, animalele și ecosistemele. Asta înseamnă că nici plafonul de 1,5°C – un prag total arbitrar și rotunjit frumos, trebuie spus – nu este deloc sigur. Odată atins acest prag, modelele climatice sugerează că majoritatea ghețarilor de pe glob fie vor dispărea complet, fie își vor pierde majoritatea masei; încă 350 de milioane de oameni în plus ar putea trăi cu deficit de apă; iar până la 14% dintre speciile terestre ar putea suferi un risc înalt de extincție.
4. Aproximativ 3,5 miliarde de oameni sunt actualmente foarte vulnerabili la efectele schimbărilor climatice, iar jumătate din populația globului suferă lipsuri severe de apă cel puțin o dată pe an.
5. Multe specii de animale și de plante sunt acum expuse la condiții climatice ce în mod normal ar fi durat zeci de mii de ani să atingă acest punct – nu o sută de ani. Astfel, jumătate dintre speciile studiate de IPCC au fost deja forțate să migreze către condiții mai bune, iar multe dintre ele sunt amenințate cu extincția.

Rapoartele IPCC conțin mii de pagini de cercetare, sinteză și analiză. Aceste lucrări monumentale, împreună cu modelele matematice care simulează traiectoriile de schimbări climatice pentru diferite scenarii de emisii, sunt bazate pe date culese în ani de cercetare.

Spun toate astea ca să subliniez procesul riguros care intră în elaborarea fiecărui raport, ceea ce face IPCC-ul cea mai de încredere sursă de informare în materie de climă și schimbări climatice. Fiecare propoziție din aceste rapoarte este citită și aprobată de sute sau mii de cercetători din 195 de țări. Pentru al șaselea raport de evaluare, de exemplu, au lucrat 743 de experți timp de șapte ani.

Consensul climatic

Știința, ca instituție, se schimbă în timp odată cu noi dovezi solide care apar datorită progresului tehnologic. În lumea cercetătorilor, chiar și cei mai prestigioși academicieni își schimbă părerile în fața dovezilor convingatoare – e ceva normal și firesc, iar procesul acesta continuu, în care un status quo este perturbat de o cercetare nouă este ceea ce face știința știință.

Un exemplu concludent este pandemia de coronavirus, unde, din cauza urgenței situației, cercetătorii au făcut publice multe studii, unele dintre cu rezultate contradictorii. La început, OMS a recomandat împotriva purtării măștilor pe față, dar apoi, după ce datele au arătat că multe persoane asimptomatice pot infecta alte persoane și virusul este transmis prin aerosoli, recomandarea a fost inversată. Pentru publicul general, lucruri de genul acesta au sunat de parcă cercetătorii nu se pot hotărî, însă pentru cercetători toate acestea sunt lucruri firești, care fac parte din metoda științifică, mai ales când ai de a face cu un patogen absolut nou, unde starea inițială începe cu „nu știm nimic încă.”

Ei bine, dacă în chestiuni precum organismele modificate genetic sau recomandări de lockdown există încă dezbateri la nivel înalt, în știința schimbărilor climatice, lucrurile sunt cât se poate de clare.

Peste 99% dintre experții climatologi„Greater than 99% consensus on human caused climate change in the peer-reviewed scientific literature”, iopscience.iop.org cad de acord că activitățile umane cauzează schimbările climatice de astăzi. Nivelul acesta de consens în știință este aproape fără precedent. Nici măcar studiile care arată că fumatul cauzează cancer pulmonar sau dentiștii Colgate nu se apropie de astfel de nivel de certitudine.

Dacă la începutul anilor 1990 climatologii erau încă rezervați, astăzi dovezile sunt fără echivoc. Asta nu înseamnă că nu există dezbateri serioase printre climatologi. Însă niciun cercetător respectabil în acest domeniu nu mai dezbate dacă clima se schimbă sau nu ori din ce cauză. În schimb, dezbaterile actuale sunt legate de cât de rău o să fie peste 20, 50 sau 100 de ani și cum diverse acțiuni de mitigare afectează aceste previziuni.

Nici măcar marii producători de combustibili fosili, istoric vorbind grupul de interes care a pus cel mai mult bețe în roate comunicării științei schimbărilor climatice, nu mai sunt sceptici, în public, că activitățile umane produc schimbări climatice semnificative.

ExxonMobil, cea mai mare companie de petrol și gaze din lume listată pe bursă, știa încă din 1977„Exxon Knew about Climate Change Almost 40 Years Ago”, scientificamerican.com că arderea combustibililor fosili alterează clima, potrivit unei investigații jurnalistice a unor documente și comunicări interne. De atunci, Exxon, împreună cu alte companii petroliere uriașe, ca Shell sau British Petroleum, și-au schimbat comunicarea de la exprimarea explicită a îndoielilor și scepticismului la o recunoaștere implicită, dar fără o asumare clară a responsabilității.

Asta nu înseamnă că companiile de combustibili fosili au devenit prietenoase științei. O analiză„Rhetoric and frame analysis of ExxonMobil’s climate change communications: One Earth”, cell.com a limbajului de comunicare întreprinsă de cercetătorii de la Harvard a arătat că, începând cu 2005, comunicarea ExxonMobil cu privire la schimbările climatice subliniază termeni precum „consumatori”, „cerere de energie” și „nevoi individuale” drept cauzele crizei. Este o strategie de comunicare nuanțată, prin care compania pasează responsabilitatea către consumatori fără a respinge știința schimbărilor climatice. Aceste companii nu au de ales, având în vedere că realitatea schimbărilor climatice este imposibil de negat, atât în discursul public, cât și în sala de judecată.

Cum se schimbă clima în România și ce urmează?

Schimbările climatice de astăzi sunt globale, iar România nu este vreo excepție. Potrivit datelor furnizate de către Agenția Națională de Meteorologie redacției Mindcraft Stories, între 1961 și 2019, temperatura medie anuală, pe timp de vară, a crescut cu 2,4°C. Unele zone s-au încălzit mult mai mult, cum ar fi Bistrița si Slobozia, unde temperaturile au crescut cu  3,47°C și, respectiv, 3,08°C.

CITEȘTE ȘI: În ultimii 60 de ani, temperatura medie a României a crescut cu 2,4 grade

Ca în restul lumii, tendința de încălzire a atmosferei României a accelerat în ultimii ani. Cei mai calzi ani din ultima jumătate de secol au fost 2020, 2019, 2018, 2015, 2012, 2007 și 2000.

Conform climatologului Roxana Bojariu,„Cum s-a schimbat clima României în ultimii 40 de ani – Căldură mai multă, număr mic de zile geroase, zăpadă mult mai puțină și nopți mai calde”, hotnews.ro președinte al consiliului științific în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, față de anii 1970-1980, valurile de căldură de astăzi sunt mai dese și intense, la fel și fenomenele extreme de vreme, cum ar fi vijeliile și ploile torențiale. Temperaturi de sub -15°C sunt tot mai rare, iar grosimea stratului de zăpadă a scăzut. Ploile au devenit mai frecvente și abundente dorită energiei sporite în atmosferă care alimentează o cantitate mai mare de vapori de apă.

„Cele mai periculoase fenomene meteo extreme din România sunt valurile de căldură și fenomene specifice sezonului cald (sezonul convectiv) cum ar fi tornadele, vântul intens, grindina de mari dimensiuni (mai mare de 2 cm), trăsnetele și inundațiile rapide”, spune Dr. Bogdan Antonescu, expert in fenomene meteo extreme și cercetător la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Optoelectronică, pentru Mindcraft Stories. „Din studiile publicate recent, știm că tornadele se produc cel mai frecvent în sud-estul României, grindina este cel mai des raportată în zonele muntoase, în special în regiunea de nord-vest, iar descărcările electrice atmosferice de tip nor-pământ (trăsnete) sunt detectate cel mai frecvent în regiunea de sud-est –  unde produc și cea mai mare rată de mortalitate la trăsnete.”

CITEȘTE ȘI: Traseul României în Acordul de la Paris. Când va veni vremea bună?

Până în 2050, modelele climatice analizate de IPCC pentru cel mai pesimist scenariu, indică o creștere medie a temperaturii, la nivelul României, în cea mai caldă lună a anului de până la 4°C. Până la 2100, în cazul scenariului pesimist, creșterea medie de temperatură ar putea atinge 8°C în luna August.

Schimbările de temperatură medie anuală în România de la 1901 la 2021, relativ la media de temperatura dintre 1971 și 2000. Ed Hawkins/University of Reading

Drept consecință, se vor accentua efectele schimbărilor climate resimțite astăzi. Astfel, vor fi din ce în ce mai puține zile ploioase, dar când vor fi precipitații, acestea vor fi mai abundente, crescând riscul inundațiilor. Până la 2090, cantitățile lunare de precipitații în timpul verii, în România, ar putea scădea cu 33%, comparativ cu 1961-1990, a scris Dr. Bojariu într-un articol pentru Info Clima.„5 lucruri pe care trebuie sa le știm despre clima României până în 2100”, infoclima.ro La fel, grosimea stratului de zăpadă ar putea să scadă cu 80% până la sfârșitul secolului, pe când numărul fenomenelor meteo extreme va crește, iar caracteristicile anotimpurile se vor schimba. De exemplu, primăvara se va declanșa mai repede, afectând ciclurile naturale de creștere a plantelor, iar vara o să dureze mai multe zile.

Consecințele pot fi devastatoare, dar aceste estimări se aplică celui mai pesimist scenariu, cel în care societatea continuă pe drumul început în secolul trecut, unul în care combustibilii sunt folosiți din abundență și habitatele naturale și alte ecosisteme care stochează importante resurse de carbon sunt sacrificate.

Ce e mai rău poate fi evitat. Știința schimbărilor climatice este cât se poate de clară. Practic, nu mai este nevoie de mai multe dovezi, pentru că sunt suficiente. Este nevoie doar de mai multă voință, în special la nivel politic.

În seria Climate 101, analizăm pe larg problema schimbărilor climatice și care este știința din spatele afirmațiilor despre încălzirea planetei. Sperăm că la finalul acestei serii de articole să fie mai clar de ce este problema cea mai importantă cu care se confruntă omenirea în secolul XXI.