Europa își întreabă cetățenii cum să limiteze risipa alimentară30 min read

Într-o încercarea de a schimba felul în care creează o parte din legislație, Comisia Europeană consultă 150 de cetățeni aleși (aproape) la întâmplare, pentru a găsi cele mai bune politici de a limita risipa alimentară și nu numai. 

Închipuie-ți că primești un apel de pe un număr necunoscut și ești invitat la dezbaterile Comisiei Europene. De fapt, ți se spune că poți fi unul dintre cei 150 de cetățeni care vor discuta despre cu ar putea fi limitată risipa alimentară, pe parcursul a trei sesiuni desfășurate în perioada decembrie 2022– martie 2023.

Ce faci?

Dacă un asemenea apel ți se pare suspect și te gândești că e vreo nouă formă de phishing, ei bine, nu e. Numeroși cetățeni români și din alte țări europene au primit un astfel de telefon în ultimele luni. Joi, 16 decembrie, aceștia au participat la prima sesiune a grupului de dezbatere pe tema reducerii risipei alimentare,„Commission hosts first European Citizens’ Panel on food waste reduction”, europa.eu în clădirea Charlemagne din Cartierul European al Bruxelles-ului.

Bogdan Ciucă, un tânăr de 22 de ani din Pitești, este unul dintre cei care a primit un astfel de apel telefonic, devenind un reprezentant al relativ numeroasei delegații a României la dezbateri. „Mi se pare o inițiativă bună, pentru că sunt persoane din toată Europa și foarte mulți tineri”, îmi spune el, după ce recunoaște că n-a fost foarte interesat de subiect înainte de a primi invitația. „Dar am lucrat în HoReCa și văd ce se întâmplă cu mâncarea. Cred că, dacă o să se ia în considerare toate părerile, o să iasă ceva bun din asta.”

Bogdan Ciucă este unul dintre românii care au participat la lucrările grupului de dezbatere pentru reducerea risipei alimentare. Foto: CE

Grupurile de dezbatere ale cetățenilor europeni sunt o inițiativă a Comisiei care implică consultarea acestora înainte de a propune inițiative legislative majore. În acest caz, rezultatul consultărilor va fi făcut public într-un raport în luna martie 2023 și va sta la baza reglementărilor care vor încerca să scadă procentul ridicat de produse alimentare care sfârșesc în coșul de gunoi. 

Nu este singurul grup, vor mai urma două, organizate în 2023. Unul va aborda mobilitatea persoanelor în scop educațional (learning mobility), celălalt, inteligența artificială și metaversul.

Comisia Europeană a mai organizat astfel de consultări ale cetățenilor în 2021-22. Atunci, în cadrul Conferinței pentru Viitorul Europei,„Conferința privind Viitorul Europei”, futureu.europa.eu la care au participat 800 de cetățeni, au fost generate zeci de recomandări pe diverse teme, Care pot fi găsite în raportul final, futureu.europa.eu însă cu acea ocazie s-a discutat despre orice, de la schimbări climatice la educație, de la justiție la migrație etc. 

De fapt, după cum a declarat un reprezentant al Comisiei Europene, „una dintre propunerile conferinței a fost ca acest tip de deliberări cetățenești să continue și să devină parte a procesului de elaborare de politici publice europene”. 

„Am văzut că discuțiile au adus valoare, au adus propuneri rezonabile ale cetățenilor la masa discuțiilor”, a continuat oficialul european să explice felul în care au fost create aceste grupuri de dezbatere. 

Noile grupuri de lucru sunt mai mici, dar asta și pentru că abordează teme mult mai personalizate. Nu e deloc de mirare că risipa alimentară este prima din temele alese pentru acest nou tip de consultări. Nu cred să existe o persoană care să nu fi remarcat că aruncă o cantitate ridicată de mâncare. De fapt, jumătate din risipa alimentară din Europa (mai exact, 55%) se datorează consumului domestic. A nu se înțelege că ar fi exclusiv vina cetățenilor. De exemplu, confuziile legate de etichetarea produselor sunt o sursă majoră de risipă – am scris și noi recent despre asta și a fost unul dintre cele mai citite articole de pe site, încă o dovadă a interesului cetățenilor pentru această problemă. 

CITEȘTE ȘI: Expirat nu înseamnă stricat. Care e diferența dintre data expirării și data limită de consum? 

Alte surse de risipă sunt încurajarea consumului prin pachete supradimensionate, porții uriașe și promoții, dar și industria de catering și probabil destule altele la care nu te gândești din prima. În fapt, unul dintre scopul aceste consultări este de a găsi sursele risipei, oriunde ar fi ele, și a veni cu soluții realiste pentru atenuarea lor.

Consultarea unor cetățeni aleși la întâmplare dă rezultate mai bune decât te-ai aștepta

Consultările populare nu sunt noi. Pot fi găsite (oarecum) în Grecia Antică,„Representative Government in the Ancient Polities”, jstor.org (PDF) dar bazele teoretice ale formei moderne a acestor consultări au fost puse de iluminiștii europeni, Revoluția franceză și părinții fondatori ai SUA. 

Găsești semințele ideii la mulți, de la Jean-Jacques Rousseau, prin Contractul Social,„Contractul social de J.J. Rousseau”, cj.md (PDF) la Thomas Payne, în Bun simț.„Common Sense”, wikipedia.org Întâlnirile orășenești din diverse state americane, în special New England,„New England or ‘Open’ Town Meetings”, participedia.net sunt adesea date ca exemplu de guvernare participativă.

În esență, (aproape) orice măsură de politică publică se bazează (sau ar trebui să se bazeze) pe o formă de consultare publică, mai mult sau mai puțin precisă, de la discuții directe cu alegători și focus grupuri, la un capăt al scalei, până la sondaje de opinie și referendumuri, de cealaltă parte. Am pus parantezele pentru a evita o paranteză prea lungă asupra cazurilor când acest lucru nu se întâmplă.

În ultimele decenii, a apărut tot mai des propunerea de a folosi alegerea aleatorie a persoanelor care sunt consultate la luarea unor decizii sau chiar a reprezentanților populari. De exemplu, Lyn Carson și Brian Martin publicau în 1999 lucrarea Selecția aleatorie în politică, „Random selection in politics”, bmartin.cc (PDF) iar Jean-Sébastien Blais„Public consultation design: The use of a random selection method for selecting political officers”, bristol.ac.uk de la Universitatea Bristol propunea în 2017, pe baza teoriilor politice anterioare și chiar a unor exemple de succes, folosirea unui sistem de tip loterie pentru alegerea unor politicieni. 

Irlanda este un exemplu„Citizens’ Assemblies for Referendums and Constitutional Reforms: Is There an “Irish Model” for Deliberative Democracy?”, frontiersin.org în care consultarea cetățenilor înainte de a lua măsuri importante a avut succes. Ceea ce a început cu consultări ale unor cetățeni selectați aleator a dus ulterior la referendumuri în care s-au luat măsuri privite de mulți drept controversate, într-o țară majoritar catolică (82%), precum legalizarea căsătoriei între persoane de același sex sau a avortului.

Foto: Comisia Europeană

Alegerea cetățenilor s-a făcut pe criterii de reprezentativitate

Necesitatea unei apropieri de public este evidentă, pe măsură ce ultraspecializarea și birocratizarea cerute de complexitatea problemelor pe care trebuie să le abordeze politica actuală fac ca, adesea, aceștia să pară departe de nevoile cetățenilor. În cazul specific al Uniunii Europene – o formă de organizare încă relativ tânără la nivel istoric –, ținând cont de tendința de centralizare a Bruxelles-ului combinată cu obișnuința politicienilor locali sau populiști de a se plânge de „birocrații” de la Bruxelles, nevoia de a implica cetățenii în decizii e și mai presantă. Apariția acestor grupuri de dezbatere nu e, deci, o surpriză.

Pentru grupul de dezbatere privind risipa alimentară și cele care-i vor urma, s-a încercat o selecție cât mai reprezentativă a celor 150 de participanți. Au fost luate în calcul criterii precum naționalitatea, sexul, vârsta, background-ul social și tipul de localitate de proveniență (urban sau rural) – ca la un sondaj de opinie.

Cetățenii au fost sunați și, dacă au acceptat, au fost invitați la Bruxelles pentru prima sesiune din cele trei de consultări. Cea de-a doua se va organiza online, iar cea finală, care va genera un raport cu recomandări, se va organiza tot la Bruxelles, la începutul lunii martie. Discuțiile din plen se poartă în cele 24 de limbi oficiale ale UE (cu ajutorul traducătorilor), însă ulterior, cetățenii au format grupuri de lucru mai mici, în așa fel încă să se folosească un număr mai limitat de limbi (cinci-șase). 

Participanții la conferință au acces la experți, pe care îi pot consulta de câte ori au nevoie, și care încearcă pe cât posibil să le prezinte exclusiv fapte, nu opinii, pentru a nu influența dezbaterile. În același timp, în prima zi a evenimentului, după discursurile introductorii ținute de vicepreședinta pentru democrație și demografie Dubravka Šuica și de Stella Kyriakides, comisar pentru sănătate și siguranță alimentară, reprezentanți ai tuturor părților interesate (de la agricultură și supermarketuri la ONG-uri și cercetători) și-au prezentat punctele de vedere în fața plenului unit, astfel încât cetățenii să aibă o privire de ansamblu asupra problemei.

Risipa alimentară creează probleme de sutenabilitate, dar și de echitate

„Dacă ar fi o țară, risipa alimentară ar fi al treilea emițător de dioxid de carbon după China și Statele Unite”, a fost unul dintre exemplele date pentru a ilustra problema. Evident, e metaforic, iar cineva mai atent ar putea spune că emisiile Chinei și Americii includ și unele generate de risipa alimentară, dar metafora este o măsură bună a dimensiunii. 

Datele sunt raportate la 2011,„Food Wastage Footprint & Climate Change”, fao.org (PDF) iar în procente înseamnă că risipa alimentară contribuie la 8% din emisiile antropogenice sau aproape cât emisiile transporturilor rutiere (mai exact, 87%). Estimările organizațiilor ONU sunt că o treime din mâncarea produsă la nivel global e pierdută sau risipită. 

În Uniunea Europeană, risipa alimentară contribuie la 5% din emisiile de gaze cu efect de seră. În 2020, conform primului raport Eurostat despre risipa alimentară, publicat în octombrie 2022,„Food waste: 127 kg per inhabitant in the EU in 2020”, ec.europa.eu cetățenii europeni au generat, în medie, 127 de kilograme de mâncare risipită/an, adică 57 de milioane de tone în valoare de 130 de milioane de euro. 

Datele nu sunt însă complete, pentru că unele țările nu le-au raportat din cauza pandemiei de COVID-19. Da, țările astea includ România, dacă te întrebai. Altele au oferit doar estimări.

Problema nu e doar una legată de schimbările climatice. „Trebuie să adresăm și pierderile financiare”, spunea un oficial european. „Și mai există și dimensiunea etică. Într-o lume unde milioane de oameni merg la culcare flămânzi, nu e în regulă să arunci atâta mâncare. Prin urmare, măsurile de reducere a pierderilor ar trebui să ia în calcul și recuperarea mâncării în surplus, care este sigură pentru consum, pentru a ajunge la cei care au nevoie.”

Dimensiunea financiară e apreciată și de Radu Niculescu din București, un alt cetățean român invitat la dezbateri. „Mă interesa subiectul, în ideea că și eu încercam să atenuez cumva efectele risipei alimentare și din perspectiva buzunarului. Dar nu ajunsesem să-l cunosc foarte bine, nu citisem atât de mult.” Radu mi-a explicat apoi că și-a petrecut zilele dinaintea venirii la Bruxelles pentru a se documenta și că speră că genul acesta de discuții vor fi extinse și la alte teme.

Desigur, nu toată mâncarea poate fi recuperată pentru consum. Unele resturi alimentare sunt necomestibile (cojile de banane, de exemplu), altele nu mai pot fi folosite în siguranță – mâncarea rămasă pe farfurie în restaurant sau produsele cu termen de valabilitate limitat (laptele, ouăle). Există însă soluții alternative. De exemplu, o parte din  resturile alimentare pot fi transformate în compost, porțiile de la restaurante pot fi mai mici (sau cu dimensiuni mai variate), distribuția produselor perisabile ar putea fi îmbunătățită cu ajutorul tehnologiilor moderne pentru a evita ca acestea să expire pe raft.

CITEȘTE ȘI: Zero food waste: restaurantele românești care nu vor să creeze deșeuri

Sunt cunoscute deja locurile în care risipa alimentară se produce: în procesul de producție (de exemplu, fructele distruse de mașinile de sortat), la procesare/ambalare (cum ar fi alimentele păstrate în condiții necorespunzătoare, care se strică), în distribuție (alimente care nu se vând sau nu respectă anumite standarde) și acasă sau în restaurante (pentru că n-au fost consumate la timp și s-au stricat). Definiția nu ia în considerare pierderile apărute înainte de recoltare (un lan de grâu distrus de inundații), subprodusele ce nu sunt folosite în alte industrii sau alimentele care sunt produse pentru consumul animalelor.

În 2015, când membrii Organizației Națiunilor Unite (ONU) au adoptat Planul Global pentru Dezvoltare Sustenabilă„The Sustainable Development Agenda”, un.org pentru a reduce risipa alimentară la jumătate, până în 2030, una dintre țintele stabilite a fost diminuarea risipei alimentare la jumătate, la nivel individual și de industrie, precum și reducerea pierderilor de-a lungul întregului lanț alimentar. „Nu suntem pe drumul către aceste ținte”, spune un oficial european, „și, în plus, evenimente recente au disturbat lanțul de alimentare, în special invazia Ucrainei de către Rusia și pandemia de COVID-19”.

Europa a făcut deja o serie de pași, dar nu suficienți. În 2020, a fost adoptată strategia Farm to Fork, adică De la fermă la furculiță,„Farm to Fork Strategy”, food.ec.europa.eu (PDF) un plan de acțiune strategică care își propune să creeze un lanț de aprovizionare mai eficient pentru consumatori, producători, climă și mediu, iar consultarea începută la finalul anului trecut își propune să găsească soluții pentru unul dintre principalele puncte ale planului.

Foto: Comisia Europeană

Care sunt limitele consultărilor publice?

Rezultatul consultărilor celor 150 de cetățeni din grupul de dezbateri pe tema risipei alimentare va fi o listă de recomandări, folosită de Comisia Europeană pentru viitoare inițiative legislative, și va servi ca un ghid pentru a ajuta statele membre să ia măsuri pentru a atinge țintele stabilite de reducere a risipei.

Raportul final, care va fi făcut public după sesiunea din martie, va însoți eventualele propuneri legislative, dar oficialii europeni recunosc că există și o serie de limitări ale tipului acesta de consultări și că există posibilitatea ca nu toate propunerile făcute de cetățeni să devină legi, mai ales că această consultare vine într-un moment în care țintele de reducere au fost deja definite. Propunerile nu vor ajunge însă  doar la comisie și la statele membre, ci și pe platforma europeană dedicată prevenirii pierderilor și risipei alimentare,„EU Food Loss and Waste Prevention Hub”, ec.europa.eu lansată acum șase ani și pe care deja părțile interesate în acest proces au lansat numeroase inițiative de atenuare a problemei. 

„E greu să anticipăm”, spune un oficial european, „nu știm ce vor spune cetățenii. Din experiența câștigată la Conferința pentru Viitorul Europei, ține de instituții să găsească metode de implementare a propunerilor, dar asta înseamnă să se uite și la fezabilitatea lor, la costuri. Ceea ce înseamnă că, deși există angajamentul de a urma recomandările, lipsește obligația de a executa totul, până la ultimele detalii. Pentru că, prin natura procesului consultativ, poți avea – în teorie, pentru că nu se întâmplă des – recomandări contradictorii”.

Ai putea crede că lipsa de documentare a participanților asupra subiectului este una dintre limitări, însă acest lucru s-a dovedit, în situații anterioare, că nu afectează rezultatele. Dimpotrivă, relativa lipsă de interes față de subiect îi face pe participanți mai deschiși la puncte de vedere diverse, spre deosebire de consultările deschise cu publicul, unde, de regulă, se prezintă cei care au deja o agendă prestabilită, la care se adaugă destul de larga pătură de conspiraționiști, minoritară la nivelul populației, dar extrem de vocală.

Poate cea mai importantă limitare este faptul că publicul nu știe de existența acestor consultări.„The Deliberative Democracy Handbook: Strategies for Effective Civic Engagement in the Twenty-First Century”, wiley.com Și, mai ales, că rezultatul lor ajunge cu greu la restul europenilor. De exemplu, în Irlanda, una dintre propunerile făcute de cetățeni, scăderea vârstei la care cineva poate candida la președinție, a căzut la vot. În condițiile în care subiecte clar mai controversate au trecut, lipsa de notorietate (unii au aflat de întrebare când au văzut buletinul de vot) a fost principala cauză a eșecului.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu acest tip de consultări după martie 2023, când se va încheia această primă încercare. Raportul va fi public și, pe măsură ce vor începe și restul discuțiilor, despre mobilitatea pentru educație, inteligență artificială și metavers, procesul legislativ va continua. Cel mai probabil, cei 150 de cetățeni care participă acum la dezbateri vor urmări ce se întâmplă cu propunerile lor, dar cu siguranță va fi nevoie ca și restul Europei să afle că ele există.