tolgart/Getty Images
Expirat nu înseamnă stricat. Care e diferența dintre data expirării și data limită de consum?45 min read
Românii aruncă la gunoi 1,3 milioane de tone de mâncare în fiecare an. Dacă înțelegi corect termenul de valabilitate al produselor alimentare, poți ameliora situația.
Unul dintre primele gesturi pe care le faci atunci când mergi la cumpărături este să verifici când expiră produsul pe care vrei să-l cumperi. Pentru asta, cauți pe etichetă indicații. Le vei găsi în diferite formulări: „A se consuma până la data de…”, „Expiră la data de…”, „A se consuma, de preferinţă, înainte de…” sau „A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul…”. Consumatorul obișnuit ar putea crede că toate aceste specificații se referă la același lucru, dar nu este deloc așa.
Ce înseamnă mai exact aceste etichete? Legal vorbind, un aliment „expirat” nu este sinonim cu unul care a depășit data de „consum”. Consultă aici legea despre etichetarea alimentelor în România: anpc.ro Iar tehnologiile moderne și standardele de calitate aduc pe piață produse mai curate și mai sigure, adesea, cu termen real mult mai mare decât cel indicat pe etichetă – care respectă de multe ori niște reguli de stabilire a valabilității mai vechi.
Foto: Al Barry/Getty Images
Legătura dintre Marks & Spencer, Al Capone și termenul de valabilitate. O scurtă istorie
Data limită de vânzare are, de fapt, o istorie surprinzător de scurtă. În Europa, înainte de a fi înscrisă, începând cu 1970, pe ambalajele produselor alimentare comercializate pe rafturile magazinelor, a fost folosită în depozitele „Has ‘best before’ reached its sell-by date?”, theguardian.com în anii 1950. De altfel, până în 1973, nici măcar nu a fost numită „data limită”.
În Statele Unite, legea federală cere doar datarea preparatelor pentru sugari, cum ar fi formulele de lapte praf, asta pentru că, pentru buna dezvoltare a bebelușului, produsul trebuie să conțină toți nutrienții de pe etichetă, care își pierd din valoare dacă laptele este păstrat prea mult timp. Însă multe state au reglementări similare – dar nu neapărat necesare – pentru produse precum laptele, ouăle și carnea. Astăzi, majoritatea producătorilor alimentari stabilesc date de valabilitate pe aproape orice produs comestibil.
Există și o speculație haioasă, pe care un reporter a atribuit-o unui gardian de la Alcatraz, potrivit căreia, încă din 1930, celebrul Al Capone ar fi susținut asiduu introducerea datei de expirare „Al Capone’s Brother May Have Invented Date Labels For Milk”, huffpost.com Povestea spune că unul dintre membrii familiei lui Capone s-a îmbolnăvit după ce a băut niște lapte expirat, iar mafiotul a început să strângă informații despre cum funcționează industria laptelui. Ar fi cumpărat chiar un procesator pentru lapte, numit Meadowmoor Dairies, și ar fi făcut lobby la Consiliul Local din Chicago,pentru a adopta o lege care să impună ștampile cu dată vizibilă pe recipientele de lapte.
Sigur, n-o să-și imagineze nimeni că Al Capone a fost îngerul păzitor al băutorilor de lapte. Și-a dat seama repede că laptele era, probabil, una dintre cele mai consumate băuturi, și, mai important, că industria nu avea reglementări reale. Putea profita cu ușurință de situația asta și să ajungă să controleze astfel o afacere profitabilă.
În realitate, în SUA, majoritatea producătorilor au început să eticheteze alimentele „The Dating Game: How Confusing Food Date Labels Lead to Food Waste in America”, blogs.harvard.edu când oamenii migrau în număr tot mai mare în orașe și suburbii. Aici, rareori intrau în contact direct cu sursele de hrană, așa cum erau obișnuiți în mediul rural, unde fiecare consuma ce producea în propria gospodărie. Practic, termenul de valabilitate era o garanție pentru prospețimea produselor cumpărate. Și așa ar fi trebuit să rămână. Termenele de expirare nu ar trebui să indice data până la care poate fi consumat un aliment – pentru asta există simțurile organoleptice –, ci să arate momentul până la care produsul își păstrează toate calitățile nutritive.
Ăsta este și motivul pentru care, oricât de greu de crezut ar părea, datele de expirare înscrise pe ambalaje sunt stabilite de producător și reprezintă limita de timp până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice inițiale, atunci când sunt respectate regulile de transport, depozitare, păstrare, utilizare și consum.
Legile, la nivel național și european, reglementează lax formulările și termenele limită, după cum urmează:
Formularea „A se consuma de preferință înainte de…” este mai flexibilă și indică data până la care se preconizează că produsul alimentar are cea mai mare valoare nutrițională și își păstrează calitatea. În această categorie se încadrează o gamă largă de produse: paste făinoase, ulei vegetal, orez, făină, conserve, ciocolată, produse congelate. Când găsești această inscripție pe un ambalaj, înseamnă că acel produs poate fi consumat în siguranță și după depășirea datei corespunzătoare mențiunii. Condiția este să respecți instrucțiunile de depozitare și ambalajul să nu fie deteriorat. Trebuie să reții, așadar, că această metodă de exprimare reprezintă formularea perioadei în care produsul are cea mai mare valoare nutrițională și își păstrează calitățile. După depășirea acestei date, produsul este încă bun de consum, dar gustul și textura ar putea începe să se altereze.
Odată ce ambalajul unui produs alimentar care poartă mențiunea „A se consuma de preferință înainte de…” a fost deschis, trebuie urmate toate instrucțiunile menționate pe etichetă, de exemplu, „a se consuma în termen de trei zile de la deschidere”.
Inscripția „A se consuma până la…” este mult mai restrictivă și oferă sfaturi privind siguranța alimentară. Se găsește pe alimente care expiră repede și trebuie consumate obligatoriu până la data înscrisă pe ambalaj: lapte, pește, ouă, carne, brânzeturi proaspete. Până în momentul consumului, acestea trebuie păstrate de obicei la temperaturi scăzute, în frigider sau congelator.
Foto: ilbusca/Getty Images
Peste jumătate dintre europeni nu înțeleg ce citesc pe etichetele alimentare
Deși, atunci când sunt explicate, lucrurile par clare, cercetările sugerează o confuzie serioasă între cele două formulări – „A se consuma de preferință înainte de…” și „A se consuma până la…” –, cele mai des întâlnite pe etichetele produselor alimentare.
Mai mult de jumătate dintre europeni nu înțeleg pe deplin datele de pe etichetele produselor alimentare și contribuie major la risipa alimentară globală. „Market study on date marking and other information provided on food labels and food waste prevention”, op.europa.eu realizat de Comisia Europeană în 2018 arăta că 53% dintre consumatorii europeni nu cunoșteau la momentul respectiv semnificația etichetării „A se consuma de preferință înainte de…”. În schimb, 49% dintre intervievați credeau că informații mai clare cu privire la semnificația termenelor de valabilitate i-ar ajuta să irosească mai puțină mâncare.
Studiul mai susținea că din cele 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare generate în Europa, 10% se datorează deșeurilor alimentare cauzate de etichetarea ambiguă a datei de pe produse. Potrivit Comisiei Europene, o mai bună înțelegere a marcajelor de pe alimente ar putea contribui la reducerea cu până la opt milioane de tone de deșeuri alimentare în UE în fiecare an.
Profesorul Andrea Segrè la Universitatea din Bologna, expert în risipa alimentară, „This professor tells you how to reduce food waste (and why it’s so important)”, euronews.com risipa alimentară poate fi prevenită în primul rând prin educarea consumatorului, dar și printr-o politică mai clară de etichetare a produselor. Profesorul italian sugerează că ar putea exista și o problemă legată de traduceri. În unele limbi (printre care spaniolă, engleză, franceză, italiană, germană, portugheză), diferența dintre „A se consuma de preferință înainte de…” și „A se consuma până la…” nu pare să fie suficient de clară.
Spre deosebire de Uniunea Europeană, în SUA există mai mult de două formule de etichetare a produselor alimentare, lucru care face situația și mai confuză. Totuși, Serviciul de Inspecție și Siguranță Alimentară al Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA) „Food Product Dating”, fsis.usda.gov că unele produse alimentare ar trebui să fie în continuare sigure pentru a fi consumate chiar și după data de expirare propusă pe eticheta lor. Pentru asta, însă, alimentele trebuie manipulate corect, de la depozitare până la gătire.
„New Policies to Spur Food Waste Reduction: Policy Finder Tool from ReFED and FLPC Provides Insights”, chlpi.org al Universităţii Harvard arată că 84% din consumatori aruncă cel puţin ocazional alimentele pentru că se apropie data de expirare sau pentru că tocmai a trecut, iar peste 37% spun că fac acest lucru de obicei sau întotdeauna. Produsele alimentarea aruncate în gropile de gunoi generează gaze de seră. În plus, prin aruncarea alimentelor nu se risipesc doar banii, dar şi toate resursele care au contribuit la creşterea, împachetarea şi transportarea acelor alimente.
Foto: tolgart/Getty Images
În România, Legea „risipei alimentare” este ineficientă
„UNEP Food Waste Index Report 2021”, unep.org publicat în 2021 de Organizația Națiunilor Unite arată că 17% din totalul hranei produsă la nivel mondial ajunge la gunoi. Deși problema deșeurilor alimentare a intrat în ultimii ani în atenția factorilor decidenți ai UE, în România nu au fost efectuate studii serioase referitoare la acest subiect. Din acest motiv, reprezentanții ONU au folosit cifre estimative pentru țara noastră. Potrivit acestora, în fiecare an românii aruncă la gunoi 1,35 de milioane de tone de hrană.
Cu aproximativ 70 de kilograme de alimente pe cap de locuitor care ajung anual la pubelă, România se situează la mijlocul clasamentului european în ceea ce privește cantitatea de alimente aruncate, mai reiese din studiul publicat de ONU. Cehia și Slovacia înregistrează o cifră identică, Bulgaria are un indicator de 68/kilograme per cap de locuitor.
O lege privind diminuarea risipei alimentare a fost adoptată în România în 2016. Actul normativ reglementează în special cum ar trebui să procedeze operatorii economici astfel încât alimentele să nu ajungă la gunoi. Deși O poți citi aici: legislatie.just.ro a fost publicată în Monitorul Oficial în 2016, normele metodologice de aplicare au fost adoptate de Guvern abia în 2019.
Printre obligațiile pe care operatorii economici le au potrivit acestei legi se numără elaborarea unui plan anual de diminuare a risipei alimentare, pe care îl vor prezenta autorităților competente la solicitarea acestora, realizarea a minimum o comunicare anuală internă cu angajații pe această temă, măsuri de educare și informare, cuantificarea risipei de alimente, măsuri de redistribuire/utilizare a surplusului.
Detalii, aici: insp.gov.ro din 2019 a Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) arată că în România, risipa alimentară se ridică la 6.000 de tone pe zi. Legea împotriva risipei alimentare este ineficientă, pentru că are norme care „ating” marile lanțuri comerciale, unde risipa alimentară este prea mică în comparație cu cea a gospodăriilor. În retail se produce 7% din risipa alimentară, în timp ce în gospodării, 49%. Alte 37 de procente se pierd în industria alimentară, 5% în alimentația publică și doar 2% în sectorul agricol, arată INSP.
Când consumatorul interpretează greșit termenul de valabilitate, se ajunge, invariabil, la risipă alimentară menajeră, atrage atenția și Comisia Europeană, care vrea să propună, până la sfârșitul lui 2022, norme mai clare pentru marcarea etichetelor alimentare în țările UE ș să evite, astfel, „Etichetarea produselor alimentare – revizuirea normelor privind informarea consumatorilor”, consilium.europa.eu
Când expiră cu adevărat un aliment?
În 2016, ca să arate că termenele de valabilitate înscrise pe ambalajele produselor alimentare nu reflectă realitatea în toate cazurile, americanul Scott Nash, fondatorul Site: momsorganicmarket.com a mâncat timp de un an întreg numai alimente care „trecuseră de data limită” sau care Întregul experiment a fost povestit pe blogul său: scottscompostpile.com Nash și-a început experimentul când a dat peste niște cutii de iaurt vechi, în spatele frigiderului. Deși erau expirate de șase luni, le-a folosit pentru un smoothie și nu a pățit nimic. A mâncat o pungă de tortilla expirată de un an, diferite tipuri de carne care trecuseră de data limită cu câteva săptămâni, smântână veche de mai multe luni. Nash argumentează că ar trebui folosit un limbaj mai clar pe etichetele produselor alimentare și că unele alimente nu ar trebui etichetate cu date de expirare absolut deloc.
Pentru a stabili valabilitatea unui aliment, producătorii folosesc diferite teste de laborator. În România, astfel de teste se fac în laboratoare autorizate de Găsești aici o listă actualizată în ianuarie 2022: ansvsa.ro instituție aflată în subordinea Guvernului. Un astfel de laborator se găsește și la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – Site: bioresurse.ro o organizație de cercetare publică, aflată în coordonarea Ministerului Cercetării și Inovării, cu activitate de cercetare în patru domenii: siguranță alimentară, nutriție, comportamentul consumatorului, (bio)tehnologii alimentare.
„Există mai multe posibilități de a stabili un termen de valabilitate. Noi folosim metoda clasică, prin testarea repetitivă a unui aliment, până la o anumită perioadă de timp pe care nu o cunoaștem neapărat cu exactitate, dar o putem prezice, sau până în momentul în care produsul alimentar prezintă o contaminare”, a declarat pentru Mindcraft Stories Dr. Alina Alexandra Dobre, șefa laboratorului de Microbiologie ELISA este numele unui test de biochimie analitică folosit și în control de calitate în diverse industrii, printre care și cea alimentară. Mai multe, aici: ro.wikipedia.org în cadrul IBA.
Pe piață sunt însă și alte teste mai rapide, numite metode de îmbătrânire accelerată a produsului, care necesită anumite condiții prestabilite de temperatură și umiditate, însă IBA nu are acces la ele, mai spune Alina Alexandra Dobre.
În multe cazuri, pe ambalaj nu este trecută data reală la care expiră produsul, ci una la care este încă bun de consumat – o precauție ce ține de siguranța alimentară. Așa că dacă mănânci alimentul la scurt timp după data limită de valabilitate înscrisă pe ambalaj, este posibil să nu observi nicio diferență de calitate.
Într-un raport standard eliberat de IBA sunt menționate perioadele analizate, rezultatele obținute și, mai departe, împreună cu clientul, se stabilește care ar trebui să fie data optimă de valabilitate înscrisă pe eticheta produsului. Alina Alexandra Dobre confirmă că, în cele mai multe cazuri, produsul are un termen de valabilitate real mai mare decât cel înscris pe etichetă. Ea îl numește „marjă de calitate a produsului”, pe care producătorul o stabilește în funcție de ce dorește să obțină de la produsele pe care le comercializează. În realitate, termenul de valabilitate ar putea fi mai mare cu o săptămână, poate chiar o lună, mai spune Alina Dobre.
Foto: Tim Platt/Getty Images
Folosește-ți simțurile. Și câteva trucuri
Poți evaluezi starea alimentelor printr-o simplă analiză organoleptică. Cu alte cuvinte, trebuie să ai încredere în propriile papilele gustative, în ochii și în nasul tău, așa cum făcea toată lumea înainte de etichetarea produselor și cum face și acum, cu alimentele produse în propria gospodărie. Alimentele stricate au adesea un miros neplăcut sau își schimbă culoarea ori aspectul.
De obicei, este destul de ușor să îți dai seama dacă alimentul pe care vrei să-l consumi a fost invadat de microorganisme periculoase. Pe alimentele solide, apar urme de mucegai (desigur, brânza Roquefort face excepție de la regulă). Lichidele devin tulburi sau apar depuneri de mâzgă la suprafață și adesea miros urât. Când sunt neobișnuit de moi, fructele și legumele ar trebui aruncate, pentru că, cel mai probabil, s-au alterat.
Cât privește ouăle, trebuie să le acorzi o atenție mai mare pentru că, dacă sunt stricate, pot provoca toxiinfecție alimentară. Tocmai de aceea este important să te asiguri că ouăle sunt proaspete înainte de a le consuma. Există mai multe „How to Tell If Eggs Are Bad”, eatingwell.com de a afla dacă un ou este stricat sau nu. De exemplu, dacă îl agiți și se aude cum gălbenușul se izbește de coajă, înseamnă că oul nu mai este bun. Poți să pui oul într-un vas cu apă, de preferat transparent, pentru a vedea mai bine rezultatele. Dacă oul se scufundă rapid și rămâne la fundul vasului în poziție orizontală, înseamnă că este încă proaspăt. Dacă se scufundă încet și stă la fund în poziție diagonală sau verticală, oul nu mai este bun de mâncat. Efectul de plutire este provocat de gazele pe care materialele organice le produc atunci când se descompun. Prin urmare, dacă oul plutește, nu ar trebui consumat. Crude, ouăle rezistă până la trei săptămâni în frigider și până la una-două luni în congelator.
Când e proaspătă, carnea de vită poate să devină puțin maronie în contact cu aerul, dar asta nu înseamnă neapărat că s-a stricat. Nu rezistă prea mult la frigider, maximum una-două zile. În congelator poate fi ținută până la trei-patru luni.
Cotletele de porc proaspete, fripturile sau fleicile trebuie să fie roz și ferme. Ar trebui să reziste trei până la cinci zile în frigider, chiar mai mult dacă sunt în ambalaj vidat. La congelator rezistă până la șase luni.
În frigider, peștele se ține pe pat de gheață. Atunci când este proaspăt, peștele are ochii clari și rotunjiți, nu plați sau tulburi. Pielea este strălucitoare și elastică la atingere, fără secreții lăptoase. Filetele ar trebui să miroasă proaspăt și să nu aibă culoarea mai întunecată sau să fie mai uscate pe margini. Aruncă peștele care se simte ciudat sau miroase. Înfășoară orice nu gătești în două zile în plastic sau folie și îngheață-l.
Și fructele de mare expirate pot provoca boli grave. Ideal ar fi să cumperi creveți, scoici sau cozi de homar proaspete, în ziua în care vrei să le gătești. Dacă scoicile sunt vii, ar trebui să se închidă când le atingi. Stridiile, scoicile și midiile cu carcasa crăpată sau ruptă sau care par moarte sau deschise, trebuie aruncate.
Pe de altă parte, microorganismele patogene din alimente sunt mult mai greu de detectat. Este vorba de acele microorganisme care îți provoacă crampe, vărsături, diaree, febră și frisoane. Virusurile provoacă, de asemenea, boli transmise de alimente. De obicei, detectarea agenților patogeni din alimente prin miros sau vedere nu este posibilă. Prin urmare, e bine să folosești și să păstrezi alimentul așa cum îți indică eticheta și să arunci resturile care nu au fost depozitate corespunzător.
Păstrează cușer lucrurile în bucătărie
Există și câteva reguli de preparare importante pentru alimente, indiferent de când alegi să le utilizezi. Prima și cea mai importantă regulă a siguranței alimentelor este să menții curate zonele de preparare. Dezvoltarea unei rutine ajută. Spală-te întotdeauna pe mâini înainte de a manipula alimentele. Dezgheață carnea în frigider, nu pe blat – în caz contrar, deoarece carnea congelată stă la temperatura camerei, suprafețele sale exterioare se încălzesc mai repede decât interiorul, iar lucrul ăsta le permite agenților patogeni să se înmulțească.
Nu folosi același tocător sau blat pentru tăiat carne, fructe și legume. Poți să cumperi niște blaturi colorate diferit (eu am făcut asta, recunosc, pentru că îmi plăceau cum arată, dar în scurt timp și-au dovedit și utilitatea practică, dincolo de cea estetică). Pe cel roșu îl folosesc pentru carne, pe cel verde pentru fructe și legume. Folosește diferite cuțite, farfurii și ustensile pentru carnea crudă și pune întotdeauna carnea gătită pe o farfurie curată.
Nu clăti niciodată carnea crudă în chiuvetă – vei răspândi bacteriile pe suprafețele bucătăriei. De fapt, nu trebuie să speli carnea înainte de a o găti. Dacă insiști (mie mi se întâmplă), igienizează chiuveta după ce ai clătit carnea. Desigur, trebuie să ai grijă să nu contaminezi alimentele cu detergentul pe care l-ai folosit.
Data de valabilitate, o idee pe cale de expirare?
Dacă analizezi semnalele din piață, da. Etichetele alimentelor cu date de expirare mari sunt rareori necesare și provoacă risipă alimentară. Așa că supermarketurile încep să le elimine.
Morrisons, un supermarket din Marea Britanie, anunța la începutul lui 2022 că va renunța la termenul de expirare al laptelui înscris pe ambalaj, „Morrisons scraps ‘use by’ date on milk in favour of sniff test”, bbc.com Clientul va trebui să se bazeze pe miros pentru a decide dacă laptele mai e bun. Mișcarea este și un protest: laptele este produsul alimentar aflat pe locul al treilea în topul produselor aruncate, în Marea Britanie, după cartofi și pâine, cu aproximativ 490 de milioane de litri irosiți în fiecare an, potrivit organizației caritabile de reciclare Detalii, aici: wrap.org.uk
I-au urmat exemplul un număr tot mai mare de comercianți de produse alimentare cu amănuntul, printre care lanțurile de magazine Waitrose și Marks & Spencer (care în Anglia vinde și alimente și produse cosmetice, nu doar haine).
Și, oricum, data de pe ambalaj e una teoretică. „Applications and Perceptions of Date Labeling of Food”, ift.onlinelibrary.wiley.com o societate științifică internațională, se întreabă dacă, până la urmă, etichetele cu datele de valabilitate au vreo relevanță pentru siguranța alimentelor, deoarece controlul temperaturii după ambalare nu poate fi asigurat.
Foto: tolgart/Getty Images
Cum prelungești data de expirare a unui aliment?
Poți să eviți risipa alimentară dacă știi cum să păstrezi alimentele proaspete cât mai mult timp. Congelarea, de exemplu, oprește procesul de îmbătrânire și prelungește durata de viață a alimentelor, care nu se vor deteriora, fiindcă bacteriile și alți agenți patogeni nu se pot dezvolta la temperaturi foarte scăzute. Poți să ții la congelator chiar și lapte, pâine, brânză sau ouă crude.
Site-ul eatbydate.com a întocmit o listă cu alimente care pot fi consumate și după data înscrisă pe ambalaj, dacă sunt păstrate în condiții propice.
Apoi, nu arunca fructele prematur. Merele, bananele, citricele prea coapte pot fi folosite în diferite rețete. Poți să afli cum din cartea O poți descărca de aici: gibbs-lab.com (PDF) concepută de specialiștii de la Institutul Nelson pentru Studii de Mediu din cadrul Universității din Wisconsin-Madison, SUA.
Există trucuri și pentru prelungirea perioadei de valabilitate a legumelor, cum ar fi împachetarea buchetelor de broccoli într-un prosop de hârtie umed, păstrarea țelinei în folie de staniol în loc de plastic și a sparanghelului într-un pahar cu apă.
Iar dacă totuși expiră, le poți recicla. Compostarea produselor alimentare, cum ar fi pâinea, cojile de ou sau de măr, și transformarea lor în îngrășământ pentru alte plante este o modalitate bună de a recicla. În plus, fiind descompuse în „Composting At Home”, epa.gov resturile alimentare nu produc la fel de multe gaze cu efect de seră cum produc prin descompunerea anaerobă de la groapa de gunoi.
Organizează-ți frigiderul mai eficient – alimentele care nu sunt vizibile sunt adesea uitate, așa că păstrează cele mai perisabile articole în față, pe rafturile de sus.
Când mergi la cumpărături, caută rafturile cu vânzări accelerate la produsele susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate, pentru a le salva de la risipă. De altfel, în România, Detalii, aici: expertdeseuri.ro care încurajează și operatorii economici să evite risipa alimentară. Cei care donează alimentele aflate aproape de data expirării vor fi scutiți de plata TVA pentru ele.
Cum va crește termenul de valabilitate în viitor?
Un exemplu vine din India, unde start-up-ul Greenpod Labs a inventat pliculețele bioactive care pretind că reduc alterarea fructelor și legumelor proaspete. Ingredientele bioactive conținute în respectivele plicuri ar putea uniformiza coacerea și ar putea scade riscul apariției microbilor, prelungind astfel durata de valabilitate a produselor, explică, Deepak Rajmohan, CEO-ul Greenpod Labs, Mai multe, aici: greenpodlabs.com
Site: oli-tec.com o firmă din Marea Britanie și SUA, a dezvoltat o tehnologie despre care susține că va ajuta industria și consumatorii să gestioneze mai bine deșeurile. Tehnologia de etichetare inteligentă este sensibilă atât la temperatură, cât și la timp. În esență, eticheta este concepută pentru a „oglindi ciclul de degradare” al produsului etichetat. Eticheta reciclabilă, compusă din 100% polipropilenă, poate fi aplicată pe orice produs cu o perioada de valabilitate între cinci și 15 zile. Fereastra sa de timp se schimbă de la galben la roșu pe măsură ce calitatea produsului scade. În același timp, accelerează atunci când produsul este păstrat la temperaturi ridicate și încetinește la temperaturi scăzute.
Dar, dincolo de legislație și inovație, însăși cultura consumului alimentar trebuie să se schimbe. Până când legile se vor îmbunătăți, există o soluție mai la îndemână: o abordare conștientă și sustenabilă a comportamentului de consum. Consumatorii ar trebui să ceară etichete mai clare, să pledeze pentru o legislație mai bună și să discute între ei despre ce înseamnă cu adevărat etichetele pe care le citesc. Nu în ultimul rând, să opteze tot mai rar pentru produse ambalate, în favoarea alimentelor proaspete, neprocesate.
