diane555/Getty Images
Net Zero. Un compromis care ar putea isca un nou război cultural?
Concept-compromis pe care-l contestă și ecologiștii și industria hidrocarburilor, net zero sau neutralitatea climatică este cea mai ambițioasă (și posibil realistă) soluție la problema creșterii temperaturii globale din cauza activității umane.
Pare că vocabularul tuturor politicienilor s-a îmbogățit cu un nou concept. „Net Zero până în 2050”, „Net-zero 2050”, europeanclimate.org Ba până în 2040, plusează 300 și ceva de companii, semnatare ale „The Climate Pledge”, theclimatepledge.com Se vorbește și de neutralitate climatică „A personal Net Zero plan can make a difference”, cas.org.uk chiar mai repede, dacă se poate de acum.
Și totuși, ce-i acest concept și de ce e el complicat?
O scurtă paranteză introductivă (în care repet lucruri deja știute)
Sau cel puțin 97% dintre savanți, deși restul de 3% nu au cele mai reușite lucrări, ca să folosesc un eufemism. „Those 3% of scientific papers that deny climate change? A review found them all flawed”, qz.com a căzut de acord că, odată cu începutul epocii industriale, clima s-a încălzit accelerat, iar acest lucru s-a petrecut din cauza oamenilor. Sau, mai exact, din cauza arderii în decurs de doar puțin peste două secole a cărbunelui și hidrocarburilor stocate în subsol timp de milioane de ani și eliberarea carbonului din acestea în atmosferă.
Efectele benefice ale acestui consum sunt evidente: numărul oamenilor de pe planetă este de aproape opt ori mai mare decât la 1800, o revoluție industrială și tehnologică a pus în mâinile omenirii invenții aproape incredibile pentru străbuni, iar procentul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă Dar nu suficient de scăzut, iar pandemia n-a ajutat.„Pandemic, prices, and poverty”, worldbank.org
Și efectele negative sunt la fel de evidente: de la două războaie devastatoare care au ucis mai mulți oameni ca oricând, alimentate de accesul la același carbon subteran, la problema cea mai mare, că Pământul se încălzește peste niște limite care să poată susțină viața umană așa cum este ea acum. S-ar putea însă ca generațiile care vin să privească spre aceste vremuri ca la unele în care s-a făcut un pact sinistru, în care bunăstarea temporară a unei generații a fost plătită cu suferințele celor din viitor.
Cert este că politicienii par să se fi trezit și să asculte doleanțele savanților și publicului și să încerce să limiteze această încălzire la un nivel, să-i spunem, acceptabil. „Paris temperature goal”, climateactiontracker.org aceștia au agreat că media globală a temperaturii n-ar trebui să crească cu mai mult de 1,5 grade Celsius peste cea din perioada preindustrială. Un țel mai ambițios decât cel despre care se discuta până atunci, de 2 grade Celsius.
Trei dintre acestea au fost publicate în 2022: ipcc.ch/reports încearcă să găsească soluții, iar necesitatea de a atinge neutralitatea climatică la începutul anilor 2050 e esențială. În plus, raportul spune că emisiile ar trebui reduse la circa jumătate până în 2030, pentru ca obiectivul „net zero în 2050” să fie atins.
CITEȘTE ȘI: La COP26, liderii planetei promit că opresc încălzirea globală. Realitatea e mult mai călâie
Nu cred că mai e cazul să spun că, dincolo de declarații, reducerea nu se petrece cu viteza necesară, ba chiar ONU estimează o creștere cu 14% a emisiilor actuale „Net Zero Coalition”, un.org
Totuși, ce e net zero?
Pe scurt, net zero presupune un echilibru între emisiile produse și cele eliminate din atmosferă. Evident, acest lucru ar trebui să se petreacă la nivel global, dar important ar fi să o facă mai ales marii poluatori (SUA, China și Uniunea Europeană, la nivel de țări, industria energetică, aviația, agricultura și producția de alimente etc.).
Ideea e un compromis care ține cont de faptul că emisiile nu pot fi eliminate în totalitate fără a opri economia globală, cu consecințe imposibil de gestionat, dar și de faptul că actuala economie nu e sustenabilă. Neutralitatea climatică poate fi atinsă prin reducerea emisiilor actuale și prin captarea carbonului emis în atmosferă.
Prima parte e ceva mai simplă. Reducerea emisiilor se poate face prin limitarea consumului, prin folosirea unor surse de energie nepoluante în locul hidrocarburilor (practic, prin folosirea energiei pe care Pământul o primește oricum de la Soare), prin trecerea la echipamente ce folosesc motoare electrice în locul celor cu combustibili fosili (și, evident, alimentarea lor cu energie obținută din surse regenerabile) și prin eficientizarea consumului de energie.
Eliminarea carbonului e ceva mai complicată și, dincolo de folosirea plantelor, deci plantarea de păduri, presupune tehnologii mai mult sau mai puțin SF și, mai ales, multe investiții în cercetarea și dezvoltarea acestora. Practic, este un pariu pe care adepții net zero îl fac (și principala problemă a planului) – acela că omenirea va fi capabilă să dezvolte aceste tehnologii în timp util.
CITEȘTE ȘI: Schimbările climatice. Cum se manifestă și de ce ar trebui să-ți pese de asta?
„30 de ani de bla, bla, bla”
Nu toată lumea crede că această soluție e bună, iar criticile vin atât din partea savanților și activiștilor, cât și din zona celor care neagă însăși existența schimbărilor climatice.
Primii văd acest plan drept amânarea luării unor decizii nepopulare, de către niște politicieni care se spală pe mâini de problemă prin stabilirea unei ținte îndepărtate, într-o vreme când nu vor mai fi acolo să răspundă dacă obiectivele nu vor mai fi îndeplinite. Puțini dintre cei care vorbesc acum de neutralitate climatică vor mai avea funcții importante în 2050, iar multe dintre nume vor fi de mult uitate.
În plus, ideea de net zero nu doar că amână luarea în acest moment a unor decizii pentru reducerea drastică a emisiilor, dar se bazează și pe credința într-un soi de „Climate scientists: concept of net zero is a dangerous trap”, theconversation.com în faptul că ingeniozitatea umană va produce „cu siguranță” instrumentele necesare, în timp util. Or, planificarea bazată pe lucruri care nu există încă s-a lovit, mai întotdeauna, de probleme neprevăzute.
Activiștii sunt chiar mai vocali. Și mai expresivi. Unii consideră întregul concept „How Big Polluters are advancing a “net zero” climate agenda to delay, deceive, and deny”, foei.org (PDF) prin care marii poluatori vor putea polua în continuare. Greta Thunberg descria, în septembrie 2021, planul drept „’30 years of blah blah blah’: Thunberg questions Italy climate talks”, news.trust.org Schimbarea trebuie să se producă astăzi, iar politicienii, cu negocierile lor și diversele interese pe care trebuie să le apere (unele în totală contradicție cu limitarea încălzirii globale, „UK net zero commitment questioned, as government allows new coal mine”, climatechangenews.com), sunt prea lenți și prea conservatori.
Noul război cultural țintește și clima
De partea cealaltă, scepticii climatici au și ei o problemă cu net zero, cea mai mare fiind că, măcar declarativ, e un semn că majoritatea politicienilor acceptă că schimbările climatice sunt nu doar reale, ci produse de om.
Mai întotdeauna, grupările cele mai vocale se dovedesc a fi finanțate de industria cărbunelui, gazelor și petrolului. Cum ar fi cazul recent al think tank-ului britanic Global Warming Policy Foundation (GWBF), care s-a declarat mereu independent, până să dezvăluie „Climate sceptic thinktank received funding from fossil fuel interests”, theguardian.com care sunt adevăratele surse de finanțare.
De altfel, există o întreagă campanie a conservatorilor de a transforma conceptul de „net zero” într-un termen mai întâi controversat, și apoi toxic, cum s-a întâmplat și cu alte concepte inițial neutre precum „How Cancel Culture Became Politicized — Just Like Political Correctness”, npr.org sau „Școlile americane, noul câmp de luptă politică. În prim plan: «teoria critică a rasei»”, rfi.ro iar acest lucru este cel mai vizibil acum în Marea Britanie.
GWBF a lansat recent site-ul „Climate Science Denial Group Rebrands as ‘Net Zero Watch’”, desmog.com și își rafinează campania de negare a schimbărilor climatice, transformând-o într-una de „avertizor” asupra costurilor trecerii „prea grăbite” la altceva decât energia fosilă. Nigel Farage, dispărut din prim-planul politicii după succesul Brexit, încearcă să propună acum (momentan fără succes) un „Nigel Farage’s hard-right faction won Brexit. Now net zero is in its sights”, theguardian.com ajutat de o mână de parlamentari conservatori reunită în „Tories fighting net zero plans are dragging climate into new culture war, experts say”, theguardian.com
Noul posibil război cultural susținut de conservatori pornise de fapt și mai de mult, în SUA, odată cu retragerea din Acordul de la Paris inițiată de Trump, care a încercat nu doar să blocheze adoptarea unor măsuri „verzi”, „Trump Isn’t a Climate Denier. He’s Worse.”, theatlantic.com Iar toate aceste războaie duse în spațiul anglo-saxon se scurg și către restul lumii, datorită faptului că „The World Is Trapped in America’s Culture War”, theatlantic.com
La noi, aceste teorii ajung și Cel mai celebru fiind Constantin Crânganu, contributors.ro iar scepticii climatici autohtoni au inventat chiar un cuvânt pentru cei care consideră că încălzirea globală e provocată de om: „încălziști”.
Cum stă România?
România e pe cale să devină membră a Negocierile pentru aderarea la (OCDE) au început în ianuarie. „Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică”, europalibera.org dar nu emite carbon la nivelul acestora. În 2018, România emitea 5,7 tone de echivalent de CO2/locuitor, față de 11,5 tone, care e media țărilor OCDE, „Romania. Progress in the net zero transition”, oecd.org (PDF) Procentul energiei fără emisii e pe la 60%, în special bazat pe energie hidroelectrică și nucleară, însă ridicat e și cel al energiei obținute din cărbune (24%), în condițiile în care ar trebui să se renunțe la utilizarea acestei surse până în 2030.
Declarativ, România s-a aliniat la obiectivele Uniunii Europene, deci vom încerca să obținem neutralitatea climatică până în 2050. În programul de guvernare al actualului guvern sunt Greu de căutat, pentru că, în 2022, acesta este postat într-un PDF sub formă de imagini, nu de text, gov.ro (PDF) iar declarațiile oficialilor sunt de sprijin necondiționat a planului european „Declarația națională a Președintelui României, Klaus Iohannis, susținută în cadrul segmentului la nivel înalt al Conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP26)”, presidency.ro
CITEȘTE ȘI: Traseul României în Acordul de la Paris. Când va veni vremea bună?
Pe de altă parte, România devine un producător important de gaze naturale după „Ministrul Energiei: Exploatarea gazelor din Marea Neagră a început. România va avea gaze şi din alte surse iarna viitoare”, digi24.ro ceea ce nu prea cadrează cu obiectivele climatice (deși gazul e printre sursele de energie cu emisii mai reduse), dar vine la fix în contextul războiului din Ucraina și al folosirii de către Rusia a gazelor naturale ca obiect de șantaj politic.
Și totuși, net zero
Între oprirea totală a tuturor emisiilor, imposibilă măcar pentru că nu toate țările sunt de acord și nu toată lumea din țările care ar putea fi de acord e dispusă la sacrificiile cerute, dacă nu chiar pentru că Se estimează că, și dacă emisiile create de combustibilul fosil ar fi oprite integral, oricum producția de alimente ar consuma în totalitate bugetul anual de carbon, ourworldindata.org și consumarea integrală a rezervelor de cărbune și hidrocarburi, care se va produce, Petrolul s-ar putea termina în 47 de ani, la actuala rată de consum și pe baza rezervelor cunoscute, worldometers.info/oil net zero pare o soluție călduță, dar e și cea mai bună pe care o are omenirea până acum.
Cert este că emisiile deja eliberate în atmosferă sunt acolo pentru a rămâne, secole de acum înainte. În 2021, clima globală se încălzise deja cu „WMO update: 50:50 chance of global temperature temporarily reaching 1.5°C threshold in next five years”, wmo.int iar politicienii și-au lăsat o marjă de eroare restrânsă, de 0,4 grade pentru următorii 29 de ani. Există însă un risc de 50% ca încălzirea să se fi accelerat deja și ca acea țintă să fie atinsă în următorii cinci ani, ceea ce ar da toate calculele peste cap.
Presupunând însă că celelalte 50 de procente se vor dovedi adevărate și că omenirea chiar are trei decenii la dispoziție pentru a limita distrugerile pe care le-a pornit atunci când a considerat că sursele de energie ieftine vin fără un alt tip de preț de plătit, va trebui făcut ceva mai mult decât să se spere că se vor inventa tehnologiile necesare pentru a elimina carbonul din atmosferă. Țările cu emisii masive vor trebui să-și accelereze trecerea la o economie mai puțin poluantă, țările care n-au apucat să emită vor trebui să sară niște pași tehnologici și să adopte direct energii sustenabile, iar presiunea publică asupra politicienilor va trebui să crească pentru a obține mai puțin „bla, bla, bla” și mai multă acțiune.
