Juanma Garcia Escobar/Getty Images

Mai poate Europa să-și salveze sezonul estival?

De Mihai Ghiduc 20.04.2021

O campanie de vaccinare care șchioapătă din cauza unor decizii greșite, întâmplări neprevăzute, probleme de producție, efecte adverse și mesaje propagandistice ar putea afecta economic țările din sudul Uniunii Europene

După ce, vara trecută, sezonul estival – atât de important pentru țările din sudul Europei – a fost aproape inexistent, apariția unor vaccinuri la sfârșitul anului trecut a creat o așteptare ce părea realistă: o vară a lui 2021 cu o majoritate a populației europene imunizată, călătorii reluate într-un ritm aproape normal, plaje și hoteluri pline. Business as usual, cum s-ar spune, cu ajutorul științei și Comisiei Europene. 

Dacă în noiembrie, când apăreau primele vești despre niște vaccinuri eficiente împotriva virusului SARS-CoV-2, ideea unei veri „normale” părea realistă, pe măsură ce timpul a trecut, această țintă a devenit tot mai incertă. La mijlocul lui aprilie, când SUA anunța„Half of US adults have received at least one Covid-19 vaccine shot”, nbcnews.com că jumătate din populația adultă a primit măcar o doză a vaccinului, Uniunea Europeană era undeva pe la 15%. 

Targetul setat de UE, de a vaccina 70% din populație până la sfârșitul verii pare, în acest moment, nerealist. Conform unui calcul făcut de Politico,„Coronavirus vaccination: Live data tracker”, politico.eu rata vaccinării ar trebui crescută semnificativ, pentru ca ținta să fie atinsă. Dacă ritmul vaccinării va fi cel actual, nu se va atinge 50%. În același articol, se vede că România, care pornise cu avânt actuala campanie de vaccinare, ar încheia vara pe al treilea loc de la coada clasamentului, cu 44%.

În condițiile astea, Europa pare să-și fi sacrificat deja parțial vara (deși se discută de pașaportul de vaccinare, care n-ar duce-o la nivelul anului trecut, când unele firme au avut pierderi și de 90%„EU looks to revive tourism industry after disappointing summer season”, euronews.com), dar ar putea totuși evita apariția unui al patrulea val de COVID-19, la toamnă. Dacă a doua veste e bună, prima e mai puțin plăcută pentru țări ca Grecia, Italia, Spania, Croația, Portugalia, Cipru sau Malta.

Cum s-a ajuns aici, totuși? 

Vara anului 2020 a fost tristă. Se va repeta situația?

Vara lui 2020 a fost destul de deprimantă. Se va repeta situația? Foto: Juan Carlos Toro/Getty Images

Țările UE au decis să meargă împreună

În mod paradoxal, una din deciziile bune luate de europeni a dus și la întârzieri. Cele 27 de țări ale Uniunii au hotărât să evite situația de la începutul pandemiei, când o serie de state au interzis exportul echipamentului de protecție „EU fails to persuade France, Germany to lift coronavirus health gear controls”, reuters.com în ciuda crizei medicale din Italia, și au negociat la pachet achiziționarea de vaccinuri.

Sunt câteva avantajele evidente aici: țările UE nu se concurează între ele, prețul obținut poate fi mult mai bun, când discuți de sute de milioane de doze, iar țările mici sau cu putere scăzută de negociere (ca România) au acces la vaccinuri odată cu Franța sau Germania. În plus, într-o Uniune interconectată și fără granițe, nici nu prea are sens să vaccinezi complet o țară, dacă țările vecine nu sunt la același nivel de imunizare. 

Au existat însă și câteva dezavantaje, care devin evidente acum. Comisia Europeană este responsabilă în fața celor 27 de membri pentru deciziile pe care le ia, ceea ce o face să nu-și poată depăși mandatul – iar asta îi limitează flexibilitatea în a decide cum să obțină acele vaccinuri. 

Europa a apelat la piața liberă

Decizia Europei a fost de a se adresa pieței libere și de a semna contracte cu firmele care păreau cele mai avansate în a produce un vaccin. Până la finalul toamnei, existau contracte pentru sute de milioane de doze, cât să-ți vaccinezi de două sau trei ori întreaga populație. 

CITEȘTE ȘI: La ce vaccin anti-COVID-19 au acces românii?

Însă piața nu s-a dovedit atât de liberă pe cât și-au închipuit europenii. Și, deși au fost avertizați încă din primăvara lui 2020, când s-a aflat că Trump a încercat să cumpere firma germană CureVac,„Germany confirms that Trump tried to buy firm working on coronavirus vaccine”, politico.eu europenii nu și-au schimbat strategia.

Vaccinul BioNTech este dezvoltat în Germania, însă este produs de Pfizer, o firmă americană. Iar SUA a ajuns să-și vaccineze jumătate din populație, în mare parte cu acest vaccin, pentru că abordarea a fost diferită. Prin intermediul operațiuni Warp Speed,Detalii pe wikipedia.org americanii au devenit parteneri ai companiilor farmaceutice, investind în dezvoltare. La schimb, și-au rezervat dreptul de a avea acces la primele sute de milioane de doze. În realitate, niciun vaccin produs de Pfizer (sau Moderna) pe teritoriul american nu a părăsit această țară.„In Brief: Lift export barriers to boost global vaccine supply, Moderna says”, devex.com 

O situație similară s-a întâmplat și în Marea Britanie, cu vaccinul AstraZeneca. Universitatea Oxford, care a dezvoltat vaccinul, a vrut să-l producă inițial cu firma americană Merck, însă guvernul a intervenit.„COVID-19: Rejected contracts and a Hollywood movie – how UK struck deal to guarantee vaccine supply”, news.sky.com Merck nu le garanta că vaccinurile vor ajunge, cu prioritate, la britanici. Astfel s-a ajuns ca firma britanico-suedeză AstraZeneca să-l producă, chit că americanii aveau experiență cu vaccinurile, iar cei din urmă nu prea, dar avea fabrici pe insulă. Vaccinurile produse în Marea Britanie au rămas – deja nu mai e o surpriză – în Marea Britanie. 

E drept că, în cazul britanicilor, pariul era simplu de făcut. La Oxford se dezvolta singurul vaccin din această țară, iar acesta a părut a fi în pole position încă de la început. BioNTech era o companie mică, care lucra la un ser experimental, e oarecum de înțeles de ce germanii sau europenii n-au intervenit în negocierea lor cu Pfizer și nu i-au obligat să se asocieze cu o firmă europeană. 

Probabil că n-ar fi făcut-o însă oricum, pentru că, în primăvară, Uniunea Europeană era singura care exporta vaccinuri către alte țări. Nu pentru multă vreme, pentru că, văzând abordarea cinică a partenerilor americani și britanici (dar și din cauza disputelor cu AstraZeneca), UE a impus o limitare a exporturilor.„E.U. Will Curb Covid Vaccine Exports for 6 Weeks”, nytimes.com

UE a pariat pe vaccinul greșit

Acum, să nu se înțeleagă că europenii au fost chiar naivi în aceste discuții. Dimpotrivă, e destul de evident că au bănuit că aceste probleme de livrare ar putea apărea, motiv pentru care primele contracte semnate pentru achiziționarea unor vaccinuri au fost făcute cu firme europene. Cu Sanofi, compania franceză, semnau încă din septembrie,„Coronavirus: the Commission signs second contract to ensure access to a potential vaccine”, ec.europa.eu iar cu CureVac, companie germană, în noiembrie.„Coronavirus: Commission approves contract with CureVac to ensure access to a potential vaccine”, ec.europa.eu 

Doar că niciuna dintre cele două companii nu are, nici în momentul de față, un vaccin viabil. Sanofi a creat unul ineficient și a trebuit să o ia de la început cu dezvoltarea, „Sanofi’s Two Vaccine Candidates against COVID-19”, sanofi.com în timp ce CureVac începea faza a III-a a testelor abia la finalul lui decembrie,„CureVac begins Phase III trial of Covid-19 vaccine candidate”, clinicaltrialsarena.com când deja țările europene porneau campania de imunizare cu alte vaccinuri, și nu a încheiat-o încă. 

Prin urmare, UE a trebui să apeleze la americanii de la Pfizer și Moderna, britanicii la AstraZeneca (iar Marea Britanie tocmai ce părăsise Uniunea), iar ulterior la Johnson & Johnson (care și-a dezvoltat vaccinul la o sucursală din Belgia) și Novavax. Doar firme cu sedii în alte țări, care își urmăreau, prioritar, interesele din țările respective. Nu-i de mirare că absolut toate companiile respective au aplicat pentru aprobare mai întâi în SUA sau Marea Britanie și la măcar o săptămână sau două distanță la Agenția Europeană a Medicamentului.

AstraZeneca a fost nesinceră

În teorie, vaccinul de la Oxford/AstraZeneca ar fi trebuit să fie baza campaniei de vaccinare – ușor de produs în cantități mari, acesta ar fi trebuit să asigure, măcar într-o primă fază, imunizarea majorității europenilor. Însă compania a făcut o serie întreagă de gafe și insolențe. 

CITEȘTE ȘI: Creșterea și descreșterea vaccinului AstraZeneca

De exemplu, pentru a nu pierde contactul cu Pfizer, AstraZeneca s-a grăbit să anunțe rezultate incomplete și confuze, ceea ce a întârziat aprobarea vaccinului de către Agenția Europeană a Medicamentului până târziu în ianuarie,„EMA recommends COVID-19 Vaccine AstraZeneca for authorisation in the EU”, ema.europa.eu când deja Uniunea Europeană observase că firma nu livrează la timp dozele promise.„European Union pressures AstraZeneca to deliver vaccines as promised”, business-standard.com Ulterior, a început o dispută a contractelor, din care s-a aflat că AstraZeneca a oferit condiții preferențiale britanicilor.„How the UK gained an edge with AstraZeneca’s vaccine commitments”, politico.eu

Deși nu există vreo dovadă că aprobarea a venit ca urmare a unor presiuni politice, trebuie remarcat că americanii n-au acceptat rezultatele testelor clinice inițiale și le-au așteptat pe cele ale unui test făcut în SUA, venite în luna martie. Chiar și așa, AstraZeneca încă nu este aprobat în această țară.„Why U.S. Approval of the AstraZeneca Covid-19 Vaccine Is Taking So Long”,  smithsonianmag.com

Franța și-a propus să vaccineze 90% din populație până în septembrie. Foto: Siegfried Modola/Getty Images

Cheagurile de sânge complică lucrurile

Când părea că lucrurile se vor rezolva, după ce Uniunea Europeană i-a obligat (și cu scandal) pe cei de la AstraZeneca să nu-și mai exporte vaccinurile produse în fabricile de aici, a apărut o nouă veste: vaccinul ar putea produce foarte rare cazuri de tromboze, unele cu efecte fatale. Știrea a fost confirmată la începutul lunii aprilie de EMA,„AstraZeneca’s COVID-19 vaccine: EMA finds possible link to very rare cases of unusual blood clots with low blood platelets”, ema.europa.eu iar asta a determinat o serie întreagă de țări fie să renunțe de tot la acest vaccin, precum Danemarca,„AstraZeneca vaccine: Denmark stops rollout completely”, bbc.com fie să-l limiteze la anumite categorii de vârstă, de obicei peste 60 de ani, ca în Germania, Italia, Spania.„Spain limits AstraZeneca coronavirus vaccine to over 60-year olds”, reuters.com

Asta înseamnă că presiunea pentru a acoperi cantitatea necesară de vaccinuri cade pe Pfizer și Moderna. De fapt, pe Pfizer, pentru că cealaltă firmă oricum are o capacitate limitată de producție. Și, deși, în februarie, oficiali UE spuneau„EU’s Breton says Pfizer can help offset AstraZeneca vaccine delays”, reuters.com că Pfizer poate acoperi gaura lăsată de AstraZeneca, atunci nu se luaseră în calcul restricțiile de vârstă.

În plus, mai apare și problema de încredere. România n-a restricționat utilizarea vaccinului britanic, însă lumea se programează la centrele care folosesc Pfizer sau Moderna. Ceea ce a dus la un paradox: în ciuda faptului că nivelul de imunizare nu a atins procentul de 20% din populație, oricine vrea să-și facă vaccinul AstraZeneca are acces liber la acesta, fără programare.„Vaccinare anti-COVID, fără programare. Oricine va putea solicita imunizarea cu serul AstraZeneca, doar cu buletinul”, mediafax.ro E drept că, pe lângă teama de atât de discutatele cheaguri de sânge, și faptul că distanța dintre doze e de două luni îi determină pe mulți să prefere o imunizare „mai rapidă”.

Cheagurile de sânge complică lucrurile și mai mult

După ce au dat peste cap vaccinarea cu AstraZeneca, cheagurile de sânge o complică și pe cea cu Johnson & Johnson. Se spera că acest vaccin, aprobat ceva mai târziu, la mijlocul lui martie,„EMA recommends COVID-19 Vaccine Janssen for authorisation in the EU | European Medicines Agency”, ema.europa.eu să rezolve găurile din livrarea altora. Vaccinuri are și avantajul de a fi administrat într-o singură doză și de a nu necesita condiții foarte complicate de păstrare, ceea ce ar fi făcut posibile, de exemplu, caravanele de vaccinare în localități mai izolate.

Însă, se pare că problema cheagurilor de sânge nu e specifică vaccinului AstraZeneca, ci ar putea fi una care afectează tehnologia bazată pe adenoviruși, deși încă nu există dovezi în acest sens.„Is it the adenovirus vaccine technology, used by AstraZeneca and Johnson & Johnson, causing blood clots? There’s no evidence yet”, theconversation.com Cert este că, după ce americanii au oprit utilizarea Johnson & Johnson pentru a-i investiga efectele secundare, nici europenii nu s-a mai grăbit să-l distribuie și să-l includă în mixul de vaccinuri folosit pentru imunizarea populației.

Antivacciniștii nu obosesc niciodată

Campania de vaccinare din Uniunea Europeană a fost mereu în pericol de a fi deraiată de antivacciniști. Neîncrederea în vaccinurile anti-COVID-19 a fost mereu ridicată în Europa. Există studii care arătau, în februarie, că doar între 44% și 66% din populație s-ar imuniza împotriva bolii.„COVID-19 vaccine hesitancy is striking, shows RECOVER Social Science study – Recover Europe”, recover-europe.eu În România, în aceeași lună, 40% dintre români spuneau că s-ar vaccina, iar 35% erau indeciși.„13% dintre români nu intenționează să se vaccineze, cei mai mulți fiind tineri de 16-24 ani​/ Controverse şi convingeri  despre vaccinarea anti-COVID-19 în România (studiu)”, economie.hotnews.ro

Problemele apărute la vaccinurile AstraZeneca și Johnson & Johnson au alimentat însă antivacciniștii, care au acum niște lucruri concrete pe care să-și bazeze campaniile de dezinformare. De exemplu, la mijlocul lui aprilie, cea mai populară postare pe Facebook despre vaccinul Johnson & Johnson venea de la un conspiraționist.„J&J Vaccine Pause Creates ‘Perfect Storm’ For Misinformation”, npr.org

Și în România, toți promotorii pseudoștiinței au preluat rapid subiectul și l-au transformat în buzduganul cu care să lovească în campania de vaccinare. Protestele anti-restricții sunt, aproape invariabil, și proteste anti-vaccin, iar orice știre cu potențial negativ despre vreun vaccin este amplificată de site-uri specializate în dezinformare (ca Active News) și de liderii antivaxxerilor (precum Iulian Capsali, Olivia Steer sau George Piperea). O scrisoare semnată de circa 100 de medici, printre care Adina Alberts și Adrian Cacovean, este circulată ca dovadă că nu tot sistemul sanitar este de acord cu vaccinarea. 

Paradoxal, faptul că Facebook, care este cea mai utilizată rețea socială în majoritatea țărilor europene, și-a propus să limiteze reach-ul postărilor despre vaccin, tocmai pentru a combate dezinformarea, are și un efect secundar pervers. Și postările care încearcă să facă debunking sunt afectate, ceea ce îi lasă doar pe antivacciniștii hotărâți să posteze, poate-poate trece ceva de algoritmii – nu foarte vigilenți – ai companiei. În SUA, un studiu arată că doar douăsprezece persoane erau vinovate de majoritatea știrilor false despre vaccinuri,„False COVID-19 vaccine claims persist on Facebook, despite a ban. Here’s why.”, poynter.org iar majoritatea dezinformărilor propagate de acestea ajung, traduse, și la noi, unde filtrele Facebook-ului sunt și mai puțin eficiente.

Dacă putea ceva să meargă rău, a mers. Ce urmează?

Practic, întreaga campanie de vaccinare din Uniunea Europeană s-a lovit, lună de lună, de o nouă problemă. Și chiar dacă s-au găsit soluții de fiecare dată, iar lucrurile par să fi revenit pe un făgaș normal acum, nu se știe niciodată ce știre va mai afecta imunizarea și, prin extensie, va împinge momentul revenirii la o oarecare normalitate dincolo de vară și, poate, dincolo de 2021.

Noile tulpini de coronavirus,„Covid-19 variants: state of play and impact on vaccination in the EU”, europarl.europa.eu care ar putea face vaccinurile mai puțin eficiente, sunt unul dintre aceste lucruri. Practic, e o cursă între medicii care vaccinează și virus, pentru a ajunge mai rapid la nivelul care asigură o imunitate colectivă, dar coronavirusul pare să fi furat startul. Între timp, există deja discuții despre o a treia doză sau vaccinări anuale,„Pfizer CEO says third Covid vaccine dose likely needed within 12 months”, cnbc.com dar nu va ști nimeni dacă acestea vor fi necesare până când nu se va determina cât durează imunitatea oferită de vaccin și care e efectul noilor variante asupra acestuia.

Nici „pașaportul de vaccinare”, care ar putea salva parte din sezonul estival, permițând celor deja imunizați să călătorească fără a mai sta în carantină (unul dintre principalele motive pentru care lumea nu-și programează deja concedii) și, eventual, chiar fără să se testeze (și testele costă) nu e încă o certitudine, existând numeroase probleme legale și etice ridicate de introducerea acestuia. 

CITEȘTE ȘI: Cum ar putea funcționa și ce probleme ar putea ridica pașaportul de vaccinare

Chiar și fără noi probleme, e puțin probabil ca Europa să atingă un nivel al imunizării suficient de ridicat în vară. Probabil că soluțiile vor fi individuale și majoritatea țărilor pentru care turismul e o sursă importantă de venituri își vor relaxa condițiile de călătorie, în special pentru cei vaccinați (ceea ce va impulsiona campania de imunizare), bazându-se pe experiența verii trecute, când numărul cazurilor a fost mai scăzut, cel mai probabil din cauza căldurii și a vacanțelor. Vedem deja primele semne.

Grecia este prima țară care a anunțat relaxări, „Greece opens its doors to Covid-free travelers”, cnn.com dar doar pentru cei vaccinați și testați și fără a ridica restricțiile locale. Turcia, care nu face parte din UE, dar este o destinație importantă pentru turismul estival, introduce noi restricții acum,„Turkey Imposes New Virus Curbs to Save Summer Tourist Season”, bloomberg.com în speranța că va limita numărul de cazuri până în vară. Italia își transformă insulele în destinații „libere de COVID” pentru a-și salva vara.„Italy Introduces Covid-Free Islands To Save Summer Tourism”, forbes.com Spania așteaptă pașaportul de vaccinare,„Spain Preparing to Permit Restriction-Free Travel for Vaccine Certificate Holders From June”, schengenvisainfo.com pregătită să ridice restricțiile pentru cei imunizați. 

Vara lui 2021 nu va semăna cu cea din 2020, dar e puțin probabil să se revină la nivelul anului 2019. Și poate că nu va fi salvată în totalitate, dar asta nu înseamnă că vaccinarea și-a ratat ținta. Pentru că adevăratul scop al campaniei de imunizare ar trebui să fie, mai degrabă, evitarea apariției unui al patrulea val, în toamnă. Dincolo de vacanțe – am sacrificat deja câteva –, nu știm dacă Europa (și România) este pregătită să mai sacrifice un nou sezon economic și un nou an școlar. 

Abia în octombrie-noiembrie vom putea spune în ce măsură campania a fost sau nu un succes. Sau vom căuta vinovații eșecului.



Text de

Mihai Ghiduc

Redactor-șef. A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward) până l-a prins din urmă revoluția tehnologică.

TEHNOLOGIE|TIPPING POINT

Cursa globală pentru reglementarea AI

De
Tehnologiile emergente avansează rapid, așa că este nevoie de reguli pentru acestea. Uniunea Europeană propune primul cadru legal din istorie pentru inteligența artificială. Cum este abordată reglementarea AI la nivel global?  
SOCIETATE|STUDIU

Numărul lui Dunbar: de ce teoria mea că oamenii pot menține doar 150 de prietenii a rezistat la 30 de ani de examinări

De
Acum trei decenii, Robin Dunbar a arătat că cercul de prieteni al unei persoane e de circa 150 de oameni. O lucrare recentă arată că ipoteza ar fi greșită, însă Dunbar demonstrează că cercetătorii au făcut o eroare de calcul elementară.  
SOCIETATE|Q&A

Munca de acasă e plictisitoare? Gamificarea poate fi o soluție

De
Ședințe prea lungi pe Zoom? Am vorbit cu Jennifer van Lent, specialistă în adaptarea companiilor la telemuncă, despre cum poți schimba asta
CORONAVIRUS|TIPPING POINT

Tulpină nouă, alegeri, sărbători? Cum a fost învinsă India de coronavirus

De
320.000 de cazuri într-o zi. Sistemul sanitar din a doua cea mai populată țară a lumii e în colaps, după ce un al doilea val al pandemiei a venit prea târziu.