6 lucruri din spațiu care pot să ne omoare

Erupțiile solare, supernovele și extratereștrii puși pe treabă ar putea distruge, la un moment dat, civilizația umană.

Dacă lăsăm la o parte diferențele dintre noi și dăm un pic zoom out, descoperim că suntem 7,7 miliarde de oameni înghesuiți pe o planetă albastră și fragilă, aflată la mila legilor fizicii. Așa cum Hollywood-ul ne amintește constant, spațiul ne poate oferi oricând tragedii de proporții cosmice: asteroizi și furtuni solare care să radă civilizația, supernove care să ardă apoi tot restul și, cine știe, poate chiar extratereștri care să considere că Pământul ar fi o casă bună pentru ei dacă noi dispărem.

Lista posibilelor dezastre care ar putea veni din spațiu e destul de înfricoșătoare, însă pare totuși mai subțire decât cea a problemelor pe care ni le-am putea crea singuri: pandemii, războaie nucleare și încălzire globală.

Erupție solară. Foto: NASA/Goddard

Erupții solare

La începutul lui septembrie 1859, cerul nopții s-a colorat în verde în multe regiuni ale lumii. Fenomene asemănătoare aurorei boreale s-au văzut nu doar în zona polară, ci și spre sud, în Hawaii, Cuba, Japonia, China, Columbia și Mexic. Se spune că în Munții Stâncoși din Statele Unite lumina a fost atât de puternică încât minerii s-au trezit și au început să-și prepare micul dejun, crezând că e dimineață.

Ziarele vremii au scris cum telegraful nu a mai putut fi folosit în regiuni întregi din Europa și America de Nord, iar în unele cazuri operatorii au fost electrocutați. La stâlpii de lemn pe care erau prinse cablurile au apărut uneori scântei.

Cauza acestor fenomene a fost o ejecție de masă coronară – din coroana solară a ieșit o cantitate uriașă de plasmă, împreună cu câmpul ei magnetic. Pământul a fost și el afectat. S-a produs cea mai mare furtună geomagnetică înregistrată vreodată. 

Astronomii britanici Richard Carrington și Richard Hodgson au reușit să observe suprafața Soarelui și au văzut cum o flacără albă părea că iese din el, motiv pentru care momentul a rămas în istorie sub numele de Evenimentul Carrington.„The 1859 space weather event revisited: limits of extreme activity”, swsc-journal.org

Adesea, lucrurile care se petrec în Soare au consecințe și pe Pământ. Ejecțiile de masă coronară apar, de multe ori, în urma unor erupții solare. În mod normal, câmpul magnetic al Pământului face față situației – singurul efect este că Aurora Boreală, acea imagine superbă a cerului verde, se extinde un pic de la Pol, spre sud.

Se întâmplă uneori ca furtunile solare să fie destul de puternice și să apară evenimente de tipul celui din 1859. Așa a fost în 23 iulie 2012„A major solar eruptive event in July 2012: Defining extreme space weather scenarios”, wiley.com când o furtună solară gigantică a aruncat pe direcția Pământului radiații care ne-ar fi putut distruge. Norocul nostru a fost că ne-au ratat la mustață. Dacă incidentul s-ar fi petrecut cu o săptămână mai devreme, poziția planetei noastre ar fi fost alta.

„Terra s-ar fi aflat în primul rând în faţa furtunii”, după cum a spus Daniel Baker, profesor la Universitatea Colorado.„Near Miss: The Solar Superstorm of July 2012”, nasa.gov

Și mai grav este că oamenii de știință nu au reușit să anticipeze evenimentul. Au aflat de el doar după ce a fost afectat un satelit al NASA.

Spre deosebire de mijlocul secolului al XIX-lea, astăzi miza e mai mare, pentru că activitatea umană depinde mai mult de comunicații radio și de electricitate. Un eveniment de tipul Carrington ne-ar afecta în multe feluri: internetul nu va functiona, sistemul GPS va fi dat peste cap, locuințele nu vor mai putea fi încălzite, iar multe servicii și ramuri esențiale ale economiei ar putea fi inoperabile. 

Un astfel de eveniment ar putea arde sute, chiar mii de transformatoare, afectând porțiuni mari ale rețelei de electricitate, pe toate continentele. Unele țări, printre care și SUA, au început să-și facă strategii pentru prevenirea unor astfel de situații, iar o soluție ar fi oprirea totală a electricității înaintea unui astfel de eveniment solar, pentru a salva rețeaua. Asta dacă este detectat la timp.

Cercetătorii cred că sunt șanse mari să trecem printr-o astfel de situație pe parcursul vieții noastre. Un studiu recent spunea că sunt șanse între 1 și 12%„Probability estimation of a Carrington-like geomagnetic storm”, nature.com ca o furtună solară puternică să se producă în următorul deceniu.

CITEȘTE ȘI: Evenimentele astronomice din 2021: conjuncții, planete în opoziție și ploi de meteori

Meteorii pot fi un pericol. Foto: Science Photo Library/Getty Images

Meteori, comete și alte obiecte care pot pica din cer

Autorul american de science-fiction Roger Zelazny a scris așa în cartea lui Prince of Chaos: „Nu mă trezi pentru sfârșitul lumii, dacă nu sunt efecte speciale foarte bune.”

Un pietroi care pică din cer ar putea oricând duce la dispariția noastră și da, efectele speciale ar fi spectaculoase. Am testat asta oarecum în februarie 2013, când un meteor încins, de 20 de metri diametru și 19 km/s viteză, a apărut pe cer în orașul rusesc Celeabinsk. Obiectul a explodat la altitudinea de 30 de kilometri și a creat o undă de șoc care a afectat 7.200 de clădiri din șase orașe, rănind aproape 1.500 de persoane. Nimeni, din fericire, nu a fost ucis.

Lumina exploziei a fost mai intensă decât cea a soarelui, fiind vizibilă de la 100 de kilometri. Unii martori oculari au comparat fenomenul cu o bilă de foc care pică din cer.

Pietroiul care a panicat oamenii din Celeabinsk a avut o masă inițială estimată la 12-13.000 de tone și este cel mai mare obiect natural care a intrat în atmosfera Pământului din 1908 încoace, când a avut loc evenimentul Tunguska.„Meteor that blasted millions of trees in Siberia only ‘grazed’ Earth, new research says”, livescience.com Atunci, se crede că un bolovan și mai mare, de 100 de metri, ar fi lovit estul taigalei siberiene. Zona nu era foarte populată, însă incidentul ar fi pus la pământ 80 de milioane de arbori. 

Spre deosebire de filmele de la Hollywood, în care aproape de fiecare dată meteoritul pică pe pământ american, realitatea pare să arate că Rusia, care ocupă un teritoriu atât de vast, are șanse mai mari să fie afectată.

Atât NASA, cât și sora ei europeană, ESA, lucrează la proiecte pentru monitorizarea bolovanilor care pot pica din spațiu. Totul e să fie văzute din timp. Meteorul care a lovit Celeabinsk nu a putut fi detectat până să intre în atmosferă, parțial pentru că a fost relativ mic, iar traiectoria lui s-a suprapus cu poziția Soarelui.

Dacă pietrele sunt mai mici, avem șanse să le deviem puțin cursul ca să ne rateze, iar ideile propuse până acum au fost dintre cele mai variate, de la împroșcarea lor cu vopsea, pentru a reflecta lumina,Efectul Iarkovski spune că încălzirea sau răcirea unui obiect din spațiu îi schimbă foarte puțin traiectoria, „Yarkovsky and YORP effects”, scholarpedia.org până la folosirea armelor nucleare împotriva lor. Cu obiectele mari, ar fi mai greu de lucrat, pentru că au inerție mai mare, astfel că un asteroid impresionant ar putea duce la sfârșitul planetei noastre.

CITEȘTE ȘI: Werner Herzog și meteoriții

Interpretare artistică a unui burst de raze gamma emis de o gaură neagră din centrul unei galaxii. Foto: Marc Ward/Stocktrek Images/Getty Images

Explozii de raze gamma

Evenimentele cele mai strălucitoare și mai pline de energie din Univers sunt exploziile de raze gamma. Ele pot ține de la câteva zeci de milisecunde până la câteva ore și au fost observate în galaxii îndepărtate.

Cele mai multe explozii de raze gamma au fost observate în timpul supernovelor, atunci când o stea masivă face implozie pentru a forma o stea neutronică sau o gaură neagră. Alte explozii de raze gamma, mai mici, par să apară în timpul unirii stelelor neutronice binare. 

Astronomii au văzut explozii de raze gamma doar în afara galaxiei noastre, la miliarde de ani-lumină de Pământ. Iar o posibilă explicație ar fi că aceste evenimentele acestea sunt destul de rare. Totuși, faptul că le putem observa de la o distanță considerabilă, sugerează că ele sunt puternice. Și nu e de mirare, pentru că toată energia stelei se concentrează într-un fascicul îngust, în cateva secunde, minute sau ore.

Cercetătorii spun că dacă o explozie de raze gamma s-ar produce mai aproape de noi, ea ar putea, teoretic, să distrugă stratul de ozon al planetei și să ne facă vulnerabili la radiațiile ultraviolete, lucru care ar duce la dispariția vieții pe planetă.

Stele călătoare

Termenul de stea călătoare s-a aplicat întâi planetelor. În Grecia Antică, astronomii au observat că majoritatea obiectelor strălucitoare de pe cer își păstrează poziția în constelații. Unele însă –planetele – erau mai plimbărețe. Ca să le diferențieze de stelele mai fixe, astronomii le-au zis stele călătoare.

Ulterior, însă, oamenii de știință au descoperit că și stelele își mai schimbă locul, dacă ne uităm suficient de mult timp pe cer. Mai recent, în 2015, o echipă din care face parte astronomul Eric Mamajek„The Closest Known Flyby of a Star to the Solar System”, iop.org a descoperit o stea care vine spre sistemul nostru solar. Ea s-ar putea apropia destul de mult și ar putea strica echilibrul Norului Oort, principala sursă de comete a sistemului solar. Acest lucru are potențialul de a provoca o tragedie de proporții: una sau mai multe comete mari s-ar putea îndrepta spre Pământ.

Dar nici Soarele nu e atât de fix pe cât pare. El orbitează în jurul centrului galaxiei noastre. În drumul său, va duce sistemul solar, la un moment dat, printr-o zonă mai densă de gaz interstelar, cu mai mult praf și plasmă, care pot afecta la rândul lor Pământul.

Gunoaiele din spațiu

Multe pericole care vin din spațiu nu țin de noi. Însă pe asta ne-am făcut-o singuri. Pe orbită se află numeroși sateliți vechi, care s-au defectat și au pierdut contactul cu Pământul, devenind gunoi spațial. În această categorie intră și bucăți de sateliți, părți de rachete și chiar unelte pierdute de astronauți.„New space litter: Astronaut loses tool bag”, scientificamerican.com

În total, pe orbită sunt peste un milion de echipamente decomisionate, și fiecare dintre ele are potențialul de a ne face rău, pentru că se pot ciocni cu sateliții GPS sau de telecomunicații, dând peste cap activitatea pe Pământ. 

Inginerii au și un termen pentru ce ar putea să se întâmple, sindromul Kessler,„The Kessler Effect and how to stop it”, esa.int care spune că la un moment dat vor exista atât de multe gunoaie în spațiu, încât ele se vor ciocni în lanț și vor forma și mai multe gunoaie. Orice satelit nou pe care vom vrea să îl punem pe orbită va risca să fie distrus de resturile obiectelor decomisionate.

NASA și ESA caută idei pentru a curăța un pic orbita, dar lucrurile se mișcă greoi.

Independence Day este unul dintre multe filme care descriu invazia unor extratereștri care vor să extermine omenirea. Foto: Twentieth Century Fox

Extratereștri

Unul dintre cei mai mari astrofizicieni, Stephen Hawking, a vorbit adesea în ultimii ani ai vieții despre temerile sale legate de o civilizație extraterestră avansată care nu s-ar gândi prea mult înainte de a rade rasa umană de pe Pământ.

„Extratereștrii avansați ar putea deveni nomazi, căutând să cucerească și să colonizeze orice planetă pe care ar putea ajunge”, a spus Hawking în 2010, într-un episod al seriei TV Into the Universe with Stephen Hawking.„Stephen Hawking: Intelligent Aliens Could Destroy Humanity, But Let’s Search Anyway”, space.com

„Dacă se întâmplă așa, are sens pentru ei să exploateze orice planetă nouă pentru a face rost de materiale cu care să-și producă mai multe nave spațiale pentru a avansa. Cine știe ce limite ar fi?”, a adăugat Hawking.

Teama marelui astrofizician își are originile chiar în istoria zbuciumată a pământenilor: „Dacă te uiți la istorie, contactul dintre oameni și organismele mai puțin inteligente a fost adesea dezastruos din punctul de vedere al acestora. Iar întâlnirile dintre civilizații cu tehnologii avansate versus primitive s-au încheiat prost pentru cei mai puțin avansați”.

„O civilizație care ne-ar citi mesajele ar putea fi cu miliarde de ani înaintea noastră. Dacă se întâmplă asta, ei ar fi considerabil mai puternici decât noi și nu ne-ar vedea mai valoroși decât vedem noi bacteriile”, a spus Hawking.

Să contactăm extratereștrii ar fi „o idee teribilă”, a declarat și un alt celebru fizician, Michio Kaku.„String theorist Michio Kaku: ‘Reaching out to aliens is a terrible idea’”, theguardian.com iar argumentul este asemănător. „Toți știm ce s-a întâmplat cu Montezuma când s-a întâlnit cu Cortés în Mexic cu multe sute de ani în urmă”, a spus Kaku. „Personal, cred că extratereștrii ar fi prietenoși, dar nu putem juca jocuri de noroc cu asta. Cred că vom lua contact cu ei, dar trebuie să facem asta cu mare grijă.”

Planul ar fi nu să trimitem mesaje în spațiu pentru alte specii, ci să stăm cât mai cuminți și să ascultăm în schimb semnale care circulă prin cosmos, pentru a depista potențiale semne de viață inteligentă. O astfel de inițiativă este Breakthrough Listen, anunțată în iulie 2015, care s-a bucurat de sprijinul mai multor oameni de știința și miliardari din întreaga lume, printre care și Stephen Hawking.

În timpul lansării proiectului, Hawking a spus: „Într-un univers infinit, trebuie să fie și altă viață. Nu există întrebare mai mare decât asta. E timpul să facem eforturi ca să găsim răspunsul.”