David Hilmers, astronautul cu o a doua carieră în medicină22 min read

Ce faci după ce ai deja o carieră de succes, cu patru ieșiri în spațiul cosmic? Mai ai una, în domeniul în care ți-ai dorit să studiezi de când erai mic.

Prof. dr. David C. Hilmers este un fost astronaut american cu o remarcabilă traiectorie profesională. Inginer de formație, a făcut parte din trupele de pușcași marini (marines) ai SUA și a avansat până la gradul de colonel. În 1980, a fost selectat în corpul de astronauți al NASA și a zburat în patru misiuni cu naveta spațială, apoi, la 42 de ani, s-a reorientat către o carieră în medicină. 

În prezent, Hilmers este profesor de medicină internă și pediatrie la Colegiul Baylor din Texas. A contribuit și lucreazăO listă a publicațiilor sale științifice găsești pe researchgate.net la mai multe proiecte de cercetare despre sănătate și malnutriție desfășurate în țări din lumea a treia și a luat parte la misiuni umanitare în Irak, Peru, Sri Lanka, Filipine, Haiti și Liberia. În această din urmă țară a lucrat în timpul epidemiei de Ebola din 2014. De asemenea, Hilmers este implicat într-un proiect de cercetare pentru NASA, în cadrul căruia sunt evaluate echipamente medicale în vederea zborurilor spațiale de lungă durată.

În toamna aceluiași an, 2014, David Hilmers a vizitat și România, în calitate de invitat de onoare la ediția din acel an a Bucharest Science Festival.Site oficial: bucharestsciencefestival.ro Pe durata vizitei a susținut o conferință la Universitatea din București și s-a întâlnit cu copiii de la o școală primară.

Citește mai jos un interviu cu David Hilmers despre contextul în care a decis să facă trecerea de la profesia de astronaut la cea de medic, dar și despre provocările și experiențele dobândite la fiecare dintre cele două „locuri de muncă”.

Mindcraft Stories: Majoritatea oamenilor se gândesc doar la zburatul în spațiu atunci când zic „astronaut”. Cu toate acestea, sunt sigură că există multe alte aspecte mai puțin cunoscute ale acestei profesii. Puteți să-mi vorbiți despre ele?

David C. Hilmers: Într-adevăr, misiunile spațiale sunt partea spectaculoasă a jobului, însă ele constituie doar o mică parte din lucrurile pe care le are de făcut un astronaut. Să luăm, de exemplu, cariera mea. Am lucrat la NASA pentru aproximativ 12 ani. Din această perioadă, am petrecut doar în jur de două luni în spațiu, pe parcursul celor patru misiuni la care am participat. Restul de aproape 11 ani și 10 luni reprezintă timpul rămas, umplut cu activități de pregătire a zborurilor. Fiecare misiune necesită între 1-2 ani de antrenamente, în funcție de gradul său de dificultate. 

Astronauții de pe Stația Spațială Internațională au multe de învățat. De exemplu, trebuie să învețe rusa, iar până de curând trebuia să fie familiarizați inclusiv cu capsula rusească, Soiuz. 

În timpul pe care l-am petrecut la sol fără să mă antrenez pentru vreo misiune, pregăteam alți astronauți sau ajutam la planificarea viitoarelor misiuni. Apoi, se adaugă o serie întreagă de activități pe care le făceam pentru a nu ne pierde antrenamentul: pilotam avioane, exersam în zboruri care simulează imponderabilitatea. De asemenea, aveam și turnee și conferințe unde discutam despre NASA și munca noastră.

Cu alte cuvinte, există multe lucruri pe care le fac astronauții în afara misiunilor, pentru ca totul să decurgă corect. Eram mereu ocupați.

M.S.: Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, avantajele și dezavantajele de a fi astronaut și de a zbura în spațiu?

D.H.: Pot să găsesc multe avantaje… În primul rând, este ceva deosebit, nu multe persoane au avut ocazia să zboare în spațiu. Cred că numărul oamenilor care au făcut asta este cu mult sub 1.000. Evident, lucrurile se vor schimba acum datorită apariției zborurilor comerciale. Dar noi nu a trebuit să plătim pentru cele aproximativ 20 de milioane de dolari ca să facem asta. Din contra, noi eram cei plătiți. Ăsta e clar un avantaj.

CITEȘTE ȘI: 5 proiecte de turism spațial 

Posibilitatea de a vedea Pământul din spațiu este o oportunitate fantastică. Să-l vezi dintr-o perspectivă atât de diferită… Un alt avantaj major este simpla posibilitate de a-ți reprezenta țara și de a contribui la deschiderea drumului spre spațiul cosmic. 

Am făcut parte inclusiv din primul echipaj care a zburat după dezastrul navetei Challenger, iar acest lucru a fost o mare onoare.

Ca dezavantaje, ar fi, bineînteles, riscul care vine odată cu meseria. Din 135 de zboruri, două s-au terminat dezastruos; am pierdut 14 colegi în acele accidente. Deci există cu siguranță un risc. Apoi, mai este faptul că îți supui familia la mult stres, atunci când se îngrijorează despre zborurile tale, întrebându-se dacă te vei întoarce sau nu.

Dar nu aș fi devenit astronaut dacă nu eram de părere că avantajele depășesc dezavantajele.

Foto: Bucharest Science Festival

M.S.: Ați urmat cursurile facultății de medicină în paralel cu antrenamentele pentru cea de-a patra misiune spațială. Amândouă sunt activități dificile și extrem de solicitante. Cum ați reușit să le balansați? Cum v-ați păstrat motivația?

D.H.: Nu plănuiam să mai zbor încă o dată, dar un coleg și-a pierdut viața într-un accident de avion și era nevoie de cineva cu experiență care să-l înlocuiască. Nu am combinat medicina cu cariera de la NASA decât pentru o scurtă perioadă. Am început facultatea când încă făceam parte dintre astronauți, dar am descoperit rapid că cele două nu se împacă ușor. Am decis să părăsesc NASA, dar am fost solicitat pentru cea de-a patra misiune.

În ceea ce privește motivația, nu a fost foarte greu, deoarece mi-am dorit mereu să devin medic, iar ca astronaut nu trebuie să te bazezi doar pe motivația internă. Ești constant motivat de colegii tăi, de dorința și nevoia de a ieși totul bine. Dai tot ce poți pentru ca lucrurile să decurgă corespunzător.

M.S.: Pentru mulți adolescenți, alegerea unei cariere este o treabă dificilă, care aduce cu ea mult stres. Totodată, ideea de a fi nevoit să te îndrepți în altă direcție odată ajuns la maturitate este înfricoșătoare. Dvs. v-ați schimbat de bună voie profesia, alegând un drum foarte diferit de cel inițial. Ce v-a determinat să faceți această schimbare? Cum v-ați simțit?

D.H.: Cred că este foarte important să îți depășești frica de eșec. Să fii capabil sa faci totul cât de bine îți stă în putere, dar în cazul în care vezi că ceva se duce într-o direcție greșită să poți să depășești momentul fără a te gândi constant că ai eșuat.

Eu am fost mai întâi în Marines, apoi am studiat ingineria. După asta am devenit astronaut, apoi medic, iar cariera mea a continuat să ia turnuri neașteptate. 

Este esențial să fii deschis provocărilor și să nu te temi să accepți schimbarea. Lucrurile devin mult mai ușoare atunci când depășești frica de eșec.

Am avut o perioadă când eram îngrijorat de rezultatul schimbării pe care urma să o fac. Mi-ar fi fost ușor să rămân la NASA, să zbor mai multe misiuni, însă simțeam că medicina este adevărata mea chemare. Țin minte că mă gândeam că am, în sfârșit, șansa de a urma profesia pe care mi-o dorisem, nu mă mai împiedica nimic. Aveam 42 de ani când am început facultatea de medicină și visasem la asta toată viața. Pur și simplu trebuia să îmi asum riscul și să încerc; chiar dacă eșuam, ar fi fost oricum mai bine decât să-mi petrec toata viața regretând că nu am avut curajul. Cred că mi-ar fi fost foarte greu să trăiesc așa.

Îți spun cinstit, primul an de facultate a fost foarte dificil. Pentru că aveam îndoieli. Oare luasem decizia corectă? Era o mare diferență între mine și ceilalți studenți, atât din punct de vedere al vârstei, cât și al cunoștințelor. 

Dar cu timpul, lucrând mai mult, lucrurile au devenit mai simple. Faptul că eram mai în vârstă, deci mai experimentat decât ceilalți studenți, încuraja profesorii să aibă mai multă încredere în mine. Aratam ca un doctor, nu ca un student… Deși am fost multă vreme îngrijorat că nu o să reușesc să absolv, m-am descurcat, muncind din greu. Sunt de părere că, dacă cineva muncește suficient, poate să reușească aproape orice.

Încerc să încurajez oamenii să încerce să facă ceea ce își doresc, chiar dacă există un grad de risc. Altfel, își vor petrece toată viața sperând să fi făcut o altă alegere.

M.S.: Spuneți că v-ați dorit dintotdeauna să deveniți doctor. Cum ați ajuns la această concluzie? Cum ați știut că asta este profesia potrivită?

D.H.: A fost visul meu de când eram copil. Nu să mă fac astronaut, inginer sau să intru în armată; astea au venit mai târziu. Au mai fost și alte lucruri. De exemplu, atunci când am văzut Pământul din spațiu prima dată – o lume plină de oameni care au nevoie de ajutor –, m-a făcut să mă gândesc: „Apucă-te acum,de medicină, n.n. timpul trece”. De asta am hotărât să plec de la NASA.

În opinia mea, încă de la o vârstă fragedă, fiecare om are o idee în legătură cu ce ar vrea să facă, despre interesele pe care le are, iar experiențele prin care treci te pot îndrepta spre aceste interese sau te pot ajuta să-ți găsești altele. Și astfel ajungi în altă profesie. Pentru mine, trăirile pe care le-am avut lucrând la NASA m-au ajutat să iau hotărârea de a urma profesia pe care mi-o doream inițial, cea de medic.

M.S.: O ultimă întrebare. Considerați că există ceva important legat de cariera dvs. pe care ați dori să-l împărtășiți cu cititorii?

D.H.: Experiența mi-a demonstrat că, în viață, unele lucruri urmează un cerc, întorcându-se în punctul de plecare. Am început medicina în timp ce lucram ca astronaut, gândindu-mă că las în urmă perioada petrecută la NASA, că trec la altceva. A fost în parte adevărat, însă acum lucrez doar cu jumătate de normă ca medic. 

Am fost din nou angajat de către NASA, dar de această dată într-un alt domeniu.

Cum să explic cât mai bine? Cercetăm ce fel de echipamente medicale ar fi necesare pentru astronauții care ar urma să călătorească până la Lună sau chiar pe Marte și le adaptăm. Trebuie să înțelegem în ce fel de condiții se va desfășura un astfel de drum. De exemplu, vor avea de înfruntat radiații, căci în spațiu nu mai sunt protejați de atmosfera Pământului. Pe lângă riscurile legate strict de călătoria în spațiu, toate problemele medicale pe care cineva le poate avea pe Pământ pot apărea și în afara lui. Să presupunem ca unul din membrii echipajului face apendicită. Trebuie făcută o operație, dar pentru asta este nevoie de echipament.

CITEȘTE ȘI: Medicina care vrea să-i ajute pe oameni să iasă în spațiu 

Grupul pe care îl coordonez încearcă să determine ce astfel de situații pot apărea, cât de des, ce fel de echipament este necesar și care nu. Trebuie făcută o prioritizare, căci într-o navă spațială capacitatea de transport este foarte limitată. 

Nu poți să iei cu tine un aparat pentru RMN, ar cântări prea mult și, oricum, folosirea lui ar presupune un nivel de pregătire mult prea complex pentru a fi practic. Tocmai faptul că am avut o carieră la NASA înainte de a deveni medic mi-a dat posibilitatea de a lucra acum în acest proiect, deoarece am experiență și perspectivă din ambele domenii.

Interviul face parte dintr-un proiect mai amplu, care își propune să ilustreze motivațiile oamenilor care au ales o carieră în știință și modul în care aceștia au gestionat schimbări – uneori radicale – de direcție.