WLDavies/Getty Images

5 animale care au structuri sociale similare cu ale oamenilor27 min read

De Ionuț Preda 04.02.2022

Multe din comportamentele sociale dezvoltate de oameni sunt întâlnite și în alte părți ale regnului animal

În ultimul timp, apar tot mai multe studii care dezvăluie comportamente complexe ale unor diferite specii de animale, de la modul în care se adaptează diverșilor stimuli la capacitatea de a improviza sau folosi unelte. Dar, poate partea în care zoologia a avansat cel mai mult în ultimele decenii constă înțelegerea modurilor prin care animalele sociale își creează, mențin și modifică în timp grupurile de indivizi în care se asociază. În unele cazuri, modul în care astfel de animale socializează și își formează relațiile se aseamănă destul de mult cu comportamentul uman.

CITEȘTE ȘI: Papagalii cacadu, primele păsări observate folosind seturi de unelte

Mai jos, am selectat câteva dintre speciile care dau dovadă de astfel de caracteristici. Există multe alte animale cunoscute pentru structuri sociale complexe, precum albinele sau furnicile, însă acestea sunt extrem de rigide, bazate pe ierarhii stricte și în care nevoile individuale practic nu contează în fața celor ale coloniilor/roiurilor.

Am ales, în schimb, animale care au societăți pe mai multe nivele, în care diversele nuclee sau grupuri mici formează des asocieri mai mari, dar care pot reveni mereu la structurile de bază, menținute de relații care se formează pe termen lung între indivizi.

structuri sociale animale

Buena Vista Images via Getty Images

Elefanții africani au grupuri sociale foarte fluide

Una dintre cele mai longevive cercetări asupra comportamentului social al elefanților, aflată încă în derulare, a început în 1972 pe o populație de elefanți africani din Parcul Național Amboseli în Kenya. Cercetarea a stat la baza unui număr de lucrări și cărți despre modul în care aceștia socializează.

Elefanții africani din Amboseli trăiesc în structuri sociale dinamice, catalogate ca societate de tip „fisiune-fuziune” – în care structura grupurilor se schimbă în timp, fie prin comasarea mai multor grupuri sau indivizi (fuziune) sau prin destrămarea unor grupuri sociale mari în altele mai mici (fisiune).

Astfel de schimbări au loc nu doar în funcție de sezon sau de amenințările periodice din partea prădătorilor, dar și în viața de zi cu zi – o femelă adultă poate, de exemplu, să înceapă ziua într-un grup cu 12-15 indivizi, să ajungă ulterior într-unul de 25, să fie parte a unui grup de 100 de elefanți până la prânz pentru a reveni, către seară, în grupul inițial.„In Elephant Society, Matriarchs Lead (Op-Ed)”, livescience.com

Aceste grupuri și subunitățile lor sunt matriarhale. Ele sunt conduse de femele în vârstă, care iau majoritatea deciziilor pentru grup. Unul dintre principalele motive este experiența vastă a acestora – femelele dominante pot reține, de exemplu, locurile în care grupul poate găsi resurse de hrană și apă, în cazul unei perioade de secetă, chiar și pe porțiuni extinse de teritorii. Grupurile cele mai mici includ, de obicei, femela dominantă și puii acesteia, dar câteodată conțin și rude feminine directe și puii lor.

Masculii, în schimb, părăsesc grupurile matriarhale între vârstele de 12 și 15 ani, și devin fie solitari, asociindu-se temporar cu diverse grupuri în perioadele de reproducere, fie formează grupuri proprii, de diferite mărimi, dar care includ vârste diverse și care țin o perioadă îndelungată. Deși au beneficiile lor, precum faptul că masculii mai tineri învață de la cei mai în vârstă, asocierile devin extrem de competitive în perioadele de împerechere, în care masculii dominanți pot fi provocați pentru acest rol de către alții situați mai jos în ierarhie.„How Male Elephants Bond”, smithsonianmag.com/

Chiar și atunci când elefanții africani se asociază în grupuri mai mari, legăturile genetice dintre diverși indivizi continuă să joace un rol important. Un studiu publicat în 2006„The ties that bind: genetic relatedness predicts the fission and fusion of social groups in wild African elephants”, royalsocietypublishing.org a arătat că grupurile matriarhale de bază din Amboseli au șanse mai mari să fuzioneze dacă femelele dominate sunt înrudite, iar astfel de asocieri persistă chiar și timp de decenii după moartea lor.

structuri sociale animale

Brent Stirton/Getty Images

Gorilele formează familii extinse și „triburi”

Deși se știa că multe dintre primate au modele de organizare socială extrem de complexe, ajungând chiar la conflicte de lungă durată similare oamenilor,„Gombe Chimpanzee War”, wikipedia.org comunitățile formate de gorile au fost destul de puțin documentate până recent. O problemă a fost dificultatea acestor observații, din cauza faptului că aceste primate preferă zone izolate din păduri tropicale dense și au nevoie de perioade lungi de timp pentru a se obișnui cu prezența umană.

În 2019, un studiu care a urmărit timp de șase ani interacțiunile dintre indivizi din două situri din Congo,„Hierarchical social modularity in gorillas”, royalsocietypublishing.org populate de gorilele de câmpie vestice, a observat însă un model de organizare mai complex decât se bănuia, care chiar împarte unele similarități cu societățile umane foarte timpurii.

Gorilele studiate formează, în cea mai mare parte a timpului, grupuri familiale mici, formate dintr-un mascul dominant, câteve femele și puii acestora. Alți masculi sunt solitari, dar interacționează în mod regulat cu grupurile mai largi.

Analiza statistică a interacțiunilor dintre diversele grupuri de sau grupuri și indivizi a arătat, însă, că gorilele se asociază constant în unități mai extinse, pe baza relațiilor de rudenie. În funcție de frecvența acestor interacțiuni, s-au remarcat și niveluri diferite ale unor astfel de asocieri. De exemplu, în afara legăturilor cu nucleul familial direct, gorilele petrec cel mai mult timp cu rude dintr-un arbore genealogic extins, echivalentul, mătușilor, verilor sau bunicilor. Acest tip de „familii extinse” adună, în medie, în jur 13 indivizi.

Familiile extinse se pot asocia, ulterior, și până la grupuri cu o medie de 39 de indivizi, care nu sunt înrudite, similare triburilor din populațiile umane timpurii. Masculii dominanți înrudiți, chiar și indirect,De exemplu, cei ai unei femele care schimbă grupul social și nu sunt uciși imediat de către masculul dominant au o șansă mai ridicată de a fi parte a  aceluiași „trib”.

Iar autorii au observat chiar și cazuri în care mai multe triburi se adună pentru evenimente comune, sezoniere, cel mai probabil determinate de perioadele în care apar cele mai mult fructe – un soi de „recoltă” comună. Cercetătorii menționează, însă că această asociere mai largă nu a fost încă observată suficient pentru a putea fi clasificată ca un comportament social regulat.

structuri sociale animale

WLDavies/Getty Images

Girafele au „creșe” în care femelele au grijă și de puii altora

Până în jurul anului 2000, cercetările despre modul în care socializează girafele sugerau că acestea au o organizare rudimentară sau aleatorie, în principal din cauza faptului că au o fluiditate zilnică foarte mare în interiorul grupurilor, compoziția acestora schimbându-se în funcție de nevoia de hrănire sau apărare în fața prădătorilor.

De atunci, însă, au apărut numeroase cercetări care au documentat exemple de comportamente sociale complexe la cele mai înalte animale terestre. Problema lor principală este că majoritatea au fost efectuate pe grupuri și populații izolate, din care se pot trage cu greu concluzii pentru întreaga specie.

O recenzie care înglobează zeci de astfel de studii, publicată anul trecut în Mammal Review,„A review of the social behaviour of the giraffe Giraffa camelopardalis: a misunderstood but socially complex species”, wiley.com încearcă să rectifice această problemă și a observat similarități între observațiile dintre aceste studii, care indică nu doar tipare ale unei organizări sociale nealeatorii, dar care aduce și caracteristici proprii față de alte specii complexe.

Multe dintre aceste similarități au fost observate în eforturile de creștere a puilor, în special din cauza unor perioade post-reproducătoare – vârste la care femelele nu mai pot face pui, echivalentul menopauzei la oameni – foarte lungi, care pot dura până la o treime din durata medie a vieții unui individ. Femelele bătrâne ajunse în această situație ajută, în schimb, la îngrijirea și creșterea „nepoților”, dar și altor pui din grupul din care fac parte.

La fel ca la elefanți, cele mai strânse legături se formează în grupurile matriarhale, formate din mai multe femele adulte, în cele mai multe cazuri înrudite, și puii acestora. În cadrul acestora s-a observat, însă, că mamele părăsesc pe rând grupurile pentru anumite perioade, pentru a căuta surse de hrană și apă pentru restul membrilor. În astfel de situații, puii sunt lăsați în grija celorlalte femele adulte, care ajung să-i și alăpteze dacă este necesar.

Legăturile formate în astfel de „creșe” par a fi deosebit de puternice – nu doar că femelele din grup dau semne de stres major atunci când un pui al unei alte femele moare, dar girafele care cresc în astfel de medii au șanse ridicate de a păstra legăturile dintre ele atunci când devin adulte, chiar și dacă nu sunt înrudite direct. Relațiile formate între pui par, de asemenea, să fie mai puternice cu cât legătura dintre mamele lor este mai strânsă.

O altă particularitate a grupurilor de girafe este și faptul că, în unele cazuri, au fost observate femele în grupurile de creșă care nu s-au reprodus pe parcursul întregii vieți, deși au atins durata de viață medie a speciei, și în schimb au avut grijă permanent de puii altor girafe.

structuri sociale animale

John Krzesinski/Getty Images

Clusterele de delfini cu bot gros își trimit „emisari”

Chiar dacă este cunoscut faptul că delfinii sunt extrem de inteligenți, au abilități sociale ridicate și chiar dau semne ale conștiinței de sine la vârste mai fragede decât oamenii și alte primate,„Dolphins beat humans, chimps at early signs of self-awareness”, phys.org datele privind structurile lor sociale au fost limitate. Studiile apărute în ultimele două decenii au schimbat teoriile anterioare, care susțineau că mamiferele marine își petrec viața în grupuri fixe și închise.

Un studiu pe termen lung în acest sens a avut loc în Golful Trieste, în care comportamentul a în jur de 100 de delfini cu bot gros din zonă a fost observat în mod sistematic între 2003 și 2011.

O cercetare realizată în 2019„Behavioural and temporal partitioning of dolphin social groups in the northern Adriatic Sea”, nih.gov pe baza acestor date a concluzionat că mamiferele au format, în general, două tipuri majore de grupuri sociale: unele largi, de durată, cu asocieri puternice care s-au păstrat în timp, și altele de dimensiuni mici, temporare și foarte fluide.

Grupurile largi au format, mai departe, clustere majore care interacționează rar între ele și își schimbă de zonele de hrănire prin rotație. Au fost identificați, însă, un număr mic de indivizi care interacționau cu ambele clustere, jucând rolul de „emisari”, pentru a menține comunicarea între ele, deși aceste interacțiuni sunt timide cu celălalt cluster.

O specificitate a observațiilor din Golful Trieste este compoziția grupurilor – acestea sunt formate din ambele sexe, iar asocierile dintre indivizi de sex opus nu au fost semnificativ mai slabe decât cele dintre cei de același sex.

Ceea ce este interesant, pentru că multe alte studii făcute pe populații de delfini cu bot gros din alte părți ale lumii au arătat o segregare mult mai pronunțată pe sexe.„The social structure of Golfo Dulce bottlenose dolphins (Tursiops truncatus) and the influence of behavioural state”, royalsocietypublishing.org O cercetare efectuată pe populații de pe coasta vestică a Australiei„Acoustic coordination by allied male dolphins in a cooperative context”, royalsocietypublishing.org a arătat, de exemplu, legături mult mai puternice între masculi, care chiar formează „alianțe” în interiorul grupurilor, concurând cu alianțele între alți masculi pentru împerechere. Delfinii asociați în astfel de alianțe își efectuează de multe ori mișcările în sincron, un mod de a proiecta puterea grupului față de cele rivale, și își păstrează legăturile formate pe parcursul întregii vieți.

În schimb, un alt studiu,„When personality matters: personality and social structure in wild bottlenose dolphins, Tursiops truncatus”, sciencedirect.com de data aceasta efectuat pe o populație de pe coasta Sardiniei, arată că legăturile din interiorul grupurilor sunt influențate de personalitatea animalelor.

Mai specific, de distincția dintre delfinii curajoși și cei timizi, trăsături stabilite individual prin observarea reacției mamiferelor la semnale acustice necunoscute. Delfinii mai curajoși se află deseori în centrul grupurilor proprii, interacționează des cu alte grupuri și formează relații mai puternice cu alți indivizi. Cei mai timizi, în schimb, dezvoltă mult mai puține conexiuni și rămân în cea mai mare parte în același grup.

Studiile acestea aparent contradictorii sugerează faptul că populațiile de delfini cu bot gros din diferite părți ale lumii pot construi nu doar grupuri sociale complexe și nealeatorii, dar și unele care pot varia ca dinamică, structură, compoziție sau interacțiuni, probabil mai mult decât orice alt animal în afara omului.

structuri sociale animale

Marc Guitard/Getty Images

Liliecii formează legături care rezistă hibernării

Chiar dacă sunt singurele mamifere zburătoare, faptul că liliecii formează și ei societăți complexe ar putea părea puțin surprinzător, având în vedere că au un profil aproape complet diferit față de restul animalelor din această listă. În fapt, au fost destule cercetări în ultimul timp în care mai multe specii de lilieci au fost observate formând relații sociale de tip fisiune-fuziune, precum și asocieri de lungă durată între indivizi.

Într-un studiu din 2011,„Bats are able to maintain long-term social relationships despite the high fission–fusion dynamics of their groups”, royalsocietypublishing.org o echipă de cercetători elvețieni a analizat peste 20.000 de observații individuale efectuate pe două colonii de lilieci Bechstein,O subspecie de lilieci de dimensiuni mici, găsită în Europa și vestul Asiei pe parcursul a cinci ani.

Autorii au observat similarități destul de mari între lilieci și modelul social al elefanților, delfinilor sau primatelor, dar cu câteva diferențe majore. De exemplu, relațiile strânse de lungă durată au ținut mai puțin cont de relațiile de rudenie sau caracteristicile genetice, formându-se între indivizi de diferite mărimi, vârste sau statut de reproducere.

De exemplu, dintre cele două colonii, doar cea cu mai mulți membri s-a împărțit periodic în subgrupuri, revenind însă mereu la aceeași compoziție. Aceste subgrupuri sunt stabile și includ lilieci din diferite linii genealogice, iar legăturile dintre ele în momentele de fisiune au fost menținute prin intermediul indivizilor mai în vârstă.

Acest comportament ar putea fi necesar pentru a păstra legăturile sociale puternice, necesare pentru cooperare între membrii coloniei, care altfel s-ar putea dilua într-un grup mai ridicat. Asta deoarece, în ciuda unei memorii excelente, se bănuiește că numărul de legături sociale pe care indivizii le pot menține este limitat de capacitatea lor cognitivă, posibil în jurul numărului de 20 de indivizi.

În plus, liliecii Bechstein au și o provocare sezonieră specifică: pe parcursul iernii, se despart în grupuri și mai mici sau devin solitari pentru a găsi locuri de hibernare subterane, dar reușesc după terminarea perioadei de hibernare să reformeze coloniile și subgrupurile individuale.



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

ȘTIINȚĂ|UCRAINA

România vrea să sprijine cercetătorii ucraineni. Dar nu prea are cu ce

De
Aproximativ 40% dintre cercetătorii ucraineni apți de muncă au fost afectați de război. Unii primesc ajutor și joburi în străinătate, dar mulți rămân să lupte cu invadatorii ruși.
ȘTIINȚĂ|OVERVIEW

În 2003, genomul uman a fost secvențiat „complet”. În 2022, s-a întâmplat iar. Stai, ce?

De
Tabloul complet al genomului uman este (aproape) finalizat la două decenii de la Human Genome Project
ȘTIINȚĂ|SCI-FACTS

5 expediții maritime eșuate. Și câteva epave (re)găsite

De
Endurance, nava exploratorului britanic Ernest Shackleton, a fost localizată cu ajutorul roboților subacvatici la exact 100 de ani de la moartea acestuia. Alte epave faimoase încă așteaptă să fie descoperite. 
SPAȚIU|SCI-FACTS

6 locuri din Sistemul Solar care ar putea fi colonizate

De
Unde ne-am putea refugia în Sistemul Solar dacă Pământul va deveni nelocuibil?