Drafter123/Getty Images

8 femei care meritau premiul Nobel (dar nu l-au primit)29 min read

De Adriana Moscu 08.10.2021, ultima actualizare: 11.10.2021

Din 962 de laureați cu Premiul Nobel, doar 57 au fost, până în prezent, femei. Și, în ciuda progreselor din ultimele decenii, femeile se lovesc în continuare de prejudecăți, chiar și în lumea academică. 

Au trecut 120 de ani de la prima decernare a unui premiul NobelDetali despre Alfred Nobel, cel care dă numele premiului, aici: nobelprize.org și, în tot acest timp, lumea științifică nu a fost ocolită de discriminarea de gen. Realitatea aceasta iese foarte ușor la iveală doar aruncând o privire asupra listei de câștigători ai Premiului Nobel, în majoritatea lor covârșitoare, bărbați. 

Totuși, chiar dacă un număr infim de femei au câștigat premiul, este interesant de observat că, din cele patru persoane care au primit câte două premii Nobel, una este femeie – Marie Curie.Marie Curie face, de altfel, parte din familia care a primit cele mai multe premii Nobel cumulat – patru premii atribuite pentru cinci persoane. Mai multe, aici: wikipedia.org 

Cum se explică această discrepanță? Premiile Nobel au fost înfiinţate din voinţa inventatorului dinamitei, savantul şi industriaşul suedez Alfred Nobel, printr-o clauză menţionată în testamentul pe care acesta l-a redactat la Paris, în 1895, cu un an înainte de a muri. Industriaşul suedez a luat decizia de a dona în fiecare an veniturile generate de averea sa uriașă unor personalităţi care s-au evidenţiat prin servicii aduse omenirii. Însă din cele șapte premii acordate, trei sunt pentru științe – nu foarte prietenoase cu femeile, până de curând. 

CITEȘTE ȘI: 8 femei de știință remarcabile din România și poveștile lor

În mare parte din perioada în care au fost acordate premiile, femeile interesate de știință au fost nevoite să lucreze în cadru academic mai mult sau mai puțin incognito – fie nu aveau voie să se înscrie la facultate, fie erau considerate „voluntare”, pentru că legile nu le permiteau să lucreze în același loc cu rudele lor. 

Autoarea Sharon Bertsch McGrayne, care a scris cartea Nobel Prize Women in Science: Their Lives, Struggles, and Momentous Discoveries,O găsești aici: elefant.ro arată cum legile anti-nepotismului din SUA au împiedicat în mod constant femeile să lucreze în aceleași universități în care au lucrat soții lor, până în 1971. 

Potrivit autoarei, jumătate dintre femeile de știință din SUA erau căsătorite cu alți oameni de știință la mijlocul secolului al XX-lea, ceea ce însemna că este posibil să nu fi avut acces la laboratoare. Multe dintre ele erau nevoite să lucreze asupra cercetărilor științifice în propriul cămin, unde aveau grijă, în paralel, de casă și de (mulți) copii. 

Nici Europa nu a fost un loc prielnic pentru femeile savante, cel puțin până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, observă istoricul Robert Marc Friedman de la Universitatea din Oslo, în cartea sa, The Politics of Excellence: Behind the Nobel Prize in Science.O poți găsi aici: amazon.com 

Friedman amintește cum le-a fost interzis femeilor accesul la învățământul superior, în special în instituțiile de elită unde existau resursele necesare pentru cercetări revoluționare, care le-ar fi putut aduce nominalizări la premiu. Iar atunci când participau totuși la studii, multe dintre ele erau pur și simplu omise din cercetări mixte, din motive sexiste, pentru a nu pericilita munca bărbaților alături de care lucraseră. 

Situația nu s-a schimbat prea mult nici după ce femeile au început să aibă acces neîngrădit la lumea științei. Stephanie Kovalchik, statisticiană la Institutul Național al Cancerului din SUA, observă, într-un studiu publicat în revista Significance,„Is The Nobel Prize A Boys Mostly Club?”, npr.org că, până în anii 1970, premiile Nobel pentru femeile care activau în științe reflectau gradul lor de participare în diferite domenii. După anii 1970, însă, a apărut o discrepanță de gen în acordarea premiilor. Prezența femeilor în lumea științifică a început să crească într-un ritm mai rapid, însă asta nu s-a reflectat în nominalizările la Nobel.

O explicație plauzibilă este și aceea că, adesea, premiile Nobel sunt acordate unor descoperiri realizate cu două, trei decenii în urmă, atunci când lumea era încă puternic modelată de o societate patriarhală. 

Iată povestea a opt cercetătoare care ar fi meritat un premiu Nobel și ale căror nume sunt, probabil, necunoscute dintr-un singur motiv: pentru că sunt femei.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Nettie-Stevens_Heritage-Images-via-Getty-Images.jpg

Nettie Stevens/Heritage Images via Getty Images

Nettie Stevens – descoperirea cromozomului Y

Născută în 1861 în Vermont, SUA, Nettie Maria Stevens a studiat genetică și microbiologie și este autoarea unor cercetări cruciale care demonstrează că sexul unui organism este dictat de cromozomii săi și nu de alți factori, cum ar fi cei de mediu, cum se credea până atunci. Ea este  responsabilă pentru descoperirea cromozomului Y, care diferențiază sexul masculin de cel feminin.

După ce și-a obținut doctoratul la Colegiul Bryn Mawr din Pennsylvania, Stevens a lucrat ca cercetător în cadrul facultății, unde a continuat să studieze determinarea sexului. Cu ajutorul viermilor de făină„Nettie Stevens: A Discoverer of Sex Chromosomes”, nature.com pe care i-a studiat, Nettie Stevens a dedus că masculii produc spermatozoizi cu cromozomi X și Y – cromozomii sexuali –, în timp ce femelele produc celule reproductive care conțin doar cromozomi X. 

Un alt cercetător, Edmund Wilson, a făcut o descoperire similară, aproximativ în același timp, dar se consideră că demonstrația făcută de Stevens a fost cea mai cuprinzătoare și, ca atare, cea corectă. 

Stevens a devenit, ulterior, victima unui fenomen cunoscut sub numele de Efectul Matilda„The Matthew Matilda Effect in Science”, jstor.org – reprimarea sau negarea contribuțiilor femeilor cercetătoare la știință.

Thomas Hunt Morgan,„Thomas Hunt Morgan and Sex Linkage”,nature.com un genetician proeminent la acea vreme, este adesea creditat cu descoperirea fundamentelor genetice care duc la determinarea sexului. El a fost și primul care, în 1915, a scris un manual de genetică, Mecanismul Eredității Mendeliene, și, astfel, numele lui Stevens nu a fost asociat cu descoperirea determinării sexului.

Laura L. Hoopes, profesor de biologie la Pomona College, SUA, nu are nicio îndoială că Morgan îi era dator lui Stevens. Potrivit profesoarei, citată de National Geographic,„6 Women Scientists Who Were Snubbed Due to Sexism”, nationalgeographic.com la vremea respectivă Morgan ar fi corespondat pe tema teoriilor sale cu alți oameni de știință, printre care și Nettie Stevens, căreia îi cerea detalii despre experimentele ei. 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Lise-Meitner_Ullstein-Bild-via-Getty-Images.jpg

Lise Meitner/Ullstein Bild via Getty Images

Lise Meitner – teoretizarea fisiunii nucleare

Născută la Viena, Austria, în 1878, Lisa Meitner a activat în fizica nucleară, iar lucrurile făcute de ea au dus la descoperirea fisiunii nucleare,Mai multe explicații, aici: wikipedia.org prin care nucleele atomice se pot împărți în două fragmente de masă aproximativ egală. Această descoperire a pus bazele creării bombei atomice.

Povestea discriminării ei este o combinație de sexism, probleme politice și etnice.

După ce și-a terminat doctoratul în fizică la Universitatea din Viena, Meitner s-a mutat la Berlin în 1907 și a început să colaboreze cu chimistul Otto Hahn. Ei au lucrat împreună mai mult de 30 de ani.

Apoi, când naziștii au anexat Austria în martie 1938, Meitner, de origine evreiască, s-a refugiat în Stockholm, Suedia. A continuat să lucreze cu Hahn prin corespondență, ba chiar s-au întâlnit în secret la Copenhaga, în luna noiembrie a aceluiași an.

Chiar dacă Hahn a realizat experimentele și a furnizat, astfel, dovezile care susțin ideea fisiunii nucleare, fizicianul nu a putut să vină și cu o explicație. Meitner și nepotul ei, Otto Frisch, au adăugat partea teoretică. 

Hahn și-a publicat concluziile fără s-o includă pe Meitner drept coautor.„The Woman Behind the Bomb”, washingtonpost.com Mai multe relatări susțin că savanta ar fi înțeles, totuși, motivul omisiunii, având în vedere situația din Germania nazistă.

Mai e un motiv pentru care munca Lisei Meitner a fost neglijată de comitetul Nobel, și anume, genul ei. În cartea biografică Lise Meitner: A Life in Physics, Lewin Sime spune că cercetătoarea i-a scris odată unui prieten că, în acea perioadă, să fii femeie în Suedia reprezenta aproape o crimă. În carte se mai arată cum un cercetător din comitetul Nobel pentru fizică a încercat activ să o excludă pe Meitner. 

Meitner nu a obținut niciodată premiul Nobel, deși a primit 48 de nominalizări„Overlooked for the Nobel: Lise Meitner”, physicsworld.com pentru cercetări în fizică și chimie, comparativ cu cele 39 de nominalizări primite de Otto Hahn. 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Chien-Shiung-Wu_Bettmann-Archive-via-Getty-Images.jpg

Chien-Shiung Wu/Bettmann Archive via Getty Images

Chien-Shiung Wu – interacțiunile nucleare slabe nu sunt simetrice

Wu este o cercetătoare americană de origine chineză, născută în 1912, în Liuhe, provincia Jiangsu, China, și cunoscută mai ales pentru că a demontat o lege a fizicii și pentru că a participat la dezvoltarea bombei atomice. 

În anii 1940, Wu a fost recrutată de Universitatea Columbia pentru a participa la Proiectul Manhattan, în cadrul căruia s-a dezvoltat prima armă nucleară.„Manhattan Project Background Information and Preservation Work”, energy.gov Acolo, ea a a efectuat cercetări privind detectarea radiațiilor și îmbogățirea uraniului. După război, a rămas în Statele Unite și a devenit cunoscută drept unul dintre cei mai buni fizicieni experimentali ai timpului ei.

La mijlocul anilor 1950, doi fizicieni teoreticieni, Tsung-Dao Lee și Chen Ning Yang, au lucrat cu Wu pentru a demonstra că legea conservării parității din mecanica cuantică nu funcționează în cazul interacțiunilor slabe. Conform legii, două sisteme fizice, precum atomii, orientate în oglindă, se comportă în mod identic. Cercetătorii au arătat că, în cazul interacțiunilor nucleare slabe, acest comportament identic nu se păstrează. Teoria a fost verificată experimental de Chien-Shiung Wu, care a folosit cobalt-60, o formă radioactivă a metalului cobalt. Însă, atunci când, în 1957, Yang și Lee au primit Nobelul pentru descoperire, Wu a fost creditată doar în speech-ul de acceptare al premiului. 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Rosalind-Franklin_Donaldson-Collection-via-Getty-Images.jpg

Rosalind Franklin/Donaldson Collection via GettyImages

Rosalind Franklin – a fotografiat pentru prima dată ADN-ul

S-a născut în 1920, la Londra, și este cunoscută pentru că, în 1952, a folosit razele X pentru a fotografia ADN-ul„Photograph 51, by Rosalind Franklin (1952)”, embryo.asu.edu și a schimbat, astfel, din temelii, principiile pe care se baza până atunci biologia.

Domeniile sale de interes au fost biofizica și cristalografia. Franklin a adus, de-a lungul timpului, contribuții importante la înțelegerea structurilor fine moleculare ale ADN-ului, ARN-ului, virusurilor, cărbunelui și grafitului. Însă munca ei privind cercetarea ADN-ului i-a adus cea mai mare notorietate. ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) joacă un rol esențial în metabolismul celular, iar descoperirea structurii sale i-a ajutat pe colaboratorii săi să înțeleagă modul în care informația genetică este trecută de la părinți la copii.

CITEȘTE ȘI: Un start-up românesc promite că ADN-ul tău digital va munci pentru tine

Fără permisiunea sa, colegul ei de cercetare, Maurice Wilkins, i-a arătat fotografia geneticianului James Watson, care a folosit-o pentru a dezvolta un model al structurii chimice a ADN-ului. Watson și partenerul său de cercetare, Francis Crick, și-au publicat lucrările în revista Nature, în 1953.„Molecular Structure of Nucleic Acids: A Structure for Deoxyribose Nucleic Acid”, nature.com Wilkins și-a publicat propria lucrare în același număr al revistei, la fel și Franklin, într-o lucrare scrisă în colaborare cu Raymond Gosling, un student de-ai ei.

Un deceniu mai târziu, Wilkins, Watson și Crick au primit Premiul Nobel pentru medicină, pentru că au descoperit structura în spirală a ADN-ului și rolul său în ereditate. Franklin, în al cărui laborator a fost produsă fotografia care a ajutat la dezvăluirea misterului ADN-ului, nu a primit niciun credit pentru rolul său.

De fapt, cercetătoarea ar fi putut să aibă chiar două premii Nobel. La momentul decesului, lucra la structura moleculară a virușilor împreună cu colegul său Aaron Klug, care a primit un premiu Nobel pentru lucrare, în 1982.The Nobel Prize in Chemistry 1982”, nobelprize.org Nobelurile nu se acordă post-mortem.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Esther-Lederberg_-Esther-M.-Zimmer-Lederberg-Archive.jpg

Esther Lederberg/Esther M. Zimmer Lederberg Archive/Wikimedia Commons

Esther Lederberg – contribuții la studierea rezistenței bacteriilor la antibiotice

Născută în 1922, în Bronx, SUA, Esther Miriam Zimmer Lederberg a studiat genetica microbiană, reglarea genelor și recombinarea genetică. 

În 1951, în timp ce se afla la Universitatea din Wisconsin, a fost prima persoană care a izolat un virus bacteriofag denumit, ulterior, lambda (λ), care infectează bacteria Escherichia coli (E. coli).Mai multe, aici: „Lambda phage”, wikipedia.org 

Esther Lederberg, împreună cu primul ei soț, Joshua Lederberg, a dezvoltat, de asemenea, o modalitate de a transfera cu ușurință coloniile bacteriene de la un vas Petri la altul,Amănunte, aici: wikipedia.org lucru care a permis studiul rezistenței bacteriilor la antibiotice. Metoda Lederberg încă este utilizată astăzi.

Însă în 1958, doar Joshua Lederberg a câștigat Premiul Nobel pentru medicină, pe care l-a împărțit cu George Beadle și Edward Tatum, dar nu și cu soția sa, Esther,„Esther Lederberg and Her Husband Were Both Trailblazing Scientists. Why Have More People Heard of Him?”, time.com ale cărei merite au rămas nerecunoscute oficial. Rolul său a fost totuși pomenit de Joshua Lederberg în conferința din cadrul galei Nobel, unde a spus că s-a bucurat de compania multor colegi, dar, mai presus de oricine, de cea a soției sale.

De altfel, Esther Lederberg a fost tratată incorect și în ceea ce privește poziția sa academică de la Universitatea Stanford, unde a fost numită doar profesor asociat, când, de fapt, întrunea toate condițiile pentru a i se acorda un grad de profesor complet.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Jocelyn-Bell-Burnell_Daily-Herald-Archive-SSPL-via-Getty-Images.jpg

Jocelyn Bell Burnell/Daily Herald Archive SSPL via Getty Images

Jocelyn Bell Burnell – descoperirea pulsarilor

Născută în Irlanda de Nord, în 1943, Jocelyn Bell Burnell a fost încă din copilărie interesată de astronomie. Tatăl său, arhitect, contribuise la construirea planetariului Armagh,Mai multe, aici: wikipedia.org iar vizitele dese pe care Jocelyn le-a făcut acolo au familiarizat-o cu lumea spațiului.  

În 1967, în timp ce încă studia radioastronomia la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, a descoperit pulsarii – rămășițe ale stelelor masive care au devenit supernove.Aici, detalii: wikipedia.org Bell Burnell a descoperit semnalele recurente emise de rotația lor în timp ce analiza datele tipărite pe 30 de metri hârtie,„Fifty years ago Jocelyn Bell discovered pulsars and changed our view of the universe”, theconversation.com captate de un radiotelescop la construirea căruia ajutase. 

În 1974, descoperirea a primit Premiul Nobel pentru fizică, însă cel căruia i-a fost acordată distincția a fost Anthony Hewish – conducătorul tezei de doctorat a lui Bell Burnell –, care a împărțit premiul în acel an cu Martin Ryle, un alt radioastronom de la Universitatea Cambridge.

 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Cecilia-Payne-Gaposchkin_Bettmann-Archive-via-Getty-Images.jpg

Cecilia Payne Gaposchkin/Bettmann Archive via Getty Images 

Cecilia Payne-Gaposchkin – a teoretizat compoziția stelelor

Născută în 1900, în Buckinghamshire, Marea Britanie, Cecilia Payne a fost o astronoamă și astrofiziciană care a susținut, în teza sa de doctorat din 1925, că stelele sunt compuse, în principal, din hidrogen și heliu. Concluzia ei inovatoare a fost inițial respinsă, deoarece contrazicea teoriile științifice ale vremii, potrivit cărora nu existau diferențe semnificative între Soare și Pământ. Observații ulterioare au dovedit, în cele din urmă, că are dreptate. 

În ciuda disertației sale din teza de doctorat, doar îndrumătorul ei, Henry Norris Russell, care a ajuns la aceeași concluzie independent, în 1929, a fost cel nominalizat la premiul Nobel, un an mai târziu.Detalii, aici: nobelprize.org 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Femei-in-stiinta-Femei-Nobel-Premiul-Nobel-Sexism_Vera-Rubin_The-Washington-Post-via-Getty-Images.jpg

Vera Rubin/The Washington Post via Getty Images

Vera Rubin – descoperirea materiei întunecate

S-a născut în 1928, în Philadelphia, Pennsylvania și, împreună cu astronomul Kent Ford, a descoperit existența materiei întunecate.Detalii, aici: wikipedia.org 

În anul 1962, Vera Rubin„How Vera Rubin confirmed dark matter”, astronomy.com a dezvoltat o teorie a rotaţiei galaxiilor, atunci când a descoperit, alături de colegul său, în timp ce observau galaxia Andromeda–M31, o galaxie spiralată asemănătoare cu Calea Lactee, că acest tip de galaxii au o curbă de variaţie a vitezei de rotaţie „plată”. 

Analiza lui Rubin și Ford asupra modului în care se rotesc galaxiile individuale a arătat că există mai multă gravitație decât ar putea explica materia vizibilă, aducând în discuție existența materiei întunecate. Acum este acceptat faptul că materia întunecată joacă un rol major în înțelegerea Universului, dar Rubin a decedat în 2016, așteptând peste 45 de ani un Nobel care nu a venit niciodată.„We’re Sorry, Vera Rubin”, scientificamerican.com 

 



Text de:

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

ȘTIINȚĂ|SCI-FACTS

Cele mai periculoase 5 substanțe din lume

De
De origine animală, bacteriană sau sintetică, cele mai toxice substanțe de pe Pământ pot ucide și atunci când sunt administrate în doze invizibile.
SPAȚIU|SCI-FACTS

Cele mai puternice rachete construite vreodată

De
Rachetele cosmice sunt unele dintre cele mai complexe mașinării construite de oameni. Și, pentru că a trimite o încărcătură în spațiu e foarte greu, acestea trebuie să fie și puternice. Iată care au fost cele mai puternice cinci rachete lansate până în prezent.
SPAȚIU|SCI-FACTS

Menajeria cosmică. 10 specii de animale care au zburat în spațiu

De
Pentru a testa impactul zborului asupra oamenilor, cercetătorii au trimis în spațiul cosmic cimpanzei, câini, pești și chiar păianjeni. Etic sau nu, animalele continuă să străbată cosmosul și în zilele noastre, ca parte a acestor experimente. 
SPAȚIU|SCI-FACTS

20 de imagini spectaculoase de pe Marte

De
Planeta Roșie, văzută din perspectiva vehiculelor care o explorează.