De ce i-au surprins cutremurele din Gorj până și pe specialiști?13 min read

Cele mai puternice cutremure înregistrate în istorie în apropiere de Târgu Jiu vor redesena harta seismică a zonei, dar nu reprezintă motive mari de îngrijorare.

Două cutremure-record au avut loc săptămâna aceasta în Gorj, o zonă care nu era cunoscută pentru activitate seismică intensă, fix într-un moment în care cutremurele din Turcia și Siria aduseseră înapoi în opinia publică dezbaterea despre cât de slab pregătită este România pentru un seism major.

Coincidența – si este doar o coincidență, pentru că specialiștii explică clar că cele două seisme nu aveau cum să fie influențate de cele din Orientul Mijlociu„Şeful INFP: Cutremurul din Gorj nu are legătură cu Turcia. Regiunea nu are suficientă energie ca să dea cutremure mai mari”, stirileprotv.ro – a creat panică, deși nu au existat victime, iar daunele materiale nu au fost semnificative. Aici nu au ajutat nici declarații ale specialiștilor de la INFP, care au aruncat idei precum „intensitate 7 a cutremurului în zona epicentrală” (de fapt era vorba de scara Mercalli, care măsoară daunele observabile ale unui seism, și nu cantitatea de energie eliberată, măsurată de scara folosită în prezent, a magnitudinii de moment seismic) și „cutremur care a depășit magnitudinea maximă estimată a zonei”, fără ca aceste afirmații să fie puse în context.

În același timp, este clar că cele două evenimente seismice care au avut loc la aproximativ 15-20 de km nord-vest de Târgu Jiu – primul, cu magnitudine de 5,2, care a avut loc luni, iar al doilea, de 5,7,  marți – și cele peste 300 de replici ale lor i-au surprins și pe geologi. Dar asta nu neapărat din cauza unei monitorizări slabe sau neglijente a zonei, ci mai degrabă din cauza unui profil tectonic complex, care nu este încă înțeles suficient.

Oltenia, terra seismică

România nu este traversată de plăci tectonice majore, însă are pe teritoriul său mai multe subdiviziuni ale plăcii Eurasiatice. Trei dintre acestea – platforma Est-Europeană, subplaca Moesică și subplaca Intra-Alpină – se întâlnesc în zona seismică Vrancea, ceea ce explică activitatea seismice pronunțată din zonă.„Vrancea seismic zone – a new geophysical model based on wrench tectonics, volcanism and regional geodynamics”, researchgate.net

În cea mai mare parte, plăcile sunt delimitate de Carpați, cu excepția zonei dintre subplaca Moesică și platforma Est-Europeană, care sunt separate de Orogenul Nord-Dobrogean. Aceasta din urmă a fost o zonă de creare a munților care se extindea de la Marea Neagră până la extremitatea estică a Carpaților Orientali, din care au rămas la suprafață doar Munții Măcin, dar pe extinderea căreia s-a creat un sistem de falii între cele două subdiviziuni tectonice.

Zona seismică în care au avut loc cutremurele recente din Gorj se află într-o regiune cu un sistem de falii între subplăcile Moesice și intra-Alpine, situate între zona în care Carpații Meridionali cotesc spre Sud, incluzând Defileul Dunării, și străbate mare parte din județul Caraș-Severin și părți vestice din județele Gorj și Mehedinți.

Regiunea nu este o necunoscută pentru seismologi.„Romanian Seismology – Historical, Scientific And Human Landmarks”, geodin.ro (PDF) Prima hartă seismotectonică a României, alcătuită în 1949 de geologul Ion Atanasiu, include zonele Moldova Veche și Târgu Jiu ca regiuni cu epicentre seismice. Ulterior, un catalog al cutremurelor estimate și măsurate în România între 984 și 1979 propunea nouă „provincii seismice”, în care zona Olteniei și Câmpulung erau grupate sub zona seismică a Vestului României. O altă hartă a zonelor seismice citată în mai multe studii moderne, alcătuită de geologul Mircea Săndulescu în 1984, restrânge aria la județele menționate anterior, numită „zona Dunării și a Olteniei de Vest”.

Însă, dacă plăcile tectonice și subdiviziunile lor majore pot fi mapate destul de precis, identificarea exactă a faliilor din regiuni precum Oltenia, unde cutremurele sunt mai rare și de magnitudine mai scăzută, este problematică.

În primul rând, energia limitată eliberată de cutremurele dintr-o astfel de zonă sugerează că ele sunt provocate de interacțiuni care au loc pe zone de falie reduse, iar „granița” dintre subdiviziunile tectonice este mai degrabă o rețea complexă de falii mai scurte.„What is a fault and what are the different types?”, usgs.gov Doar că zonele de falie sunt estimate, în principal,  pe baza seismelor anterioare.„5.2 Mapping of faults and fractures”, github.io

Pentru regiuni precum Vrancea există date istorice semnificative, deoarece cutremurele au avut un impact suficient de notabil pentru ca pagubele lor să fie detaliate în surse istorice (permițând estimări pe scara Mercalli și crearea unor modele de propagare a undelor seismice în funcție de zonele afectate). În schimb, pentru regiuni cu seisme care probabil nu au depășit în decursul ultimilor mii de ani o magnitudine de 6, precum Oltenia, există date doar de la începutul măsurătorilor moderne, deoarece cutremurele anterioare nu fost semnificativ de disruptive pentru a fi menționate de cronicari sau în documente oficiale.

O zonă cu falii dificil de trasat

Această combinație de factori se poate vedea, de exemplu, într-o hartă a faliilor seismice din România propusă într-un studiu publicat de cercetători de la INFP și Universitatea București în 2015.„Crustal seismicity and active fault systems in Romania”, researchgate.net Pentru zone seismice precum Oltenia sau Banat sunt propuse rețele de falii mult mai puțin complexe decât cele din zone mult mai active.

Conform cercetării, una dintre cele mai lungi falii din regiune trece prin zona Târgu Jiu, însă aceasta este notată drept „falie cu amplasare incertă”, ceea ce înseamnă că cercetătorii nu au putut determina o poziție exactă a acesteia cu un coeficient de încredere ridicat. În schimb, autorii notează ca zonă cu activitate seismică chiar regiunea de la nord-vest de Târgu Jiu, în care au avut loc cutremurele de pe 13 și 14 februarie, menționând că seismele este probabil rezultă din fenomenul de faliere inversă – un tip de falie în care una dintre plăci se deplasează vertical în sus față de cealaltă.

O hartă interactivă„BIGSEES Earthquake Selection WebGIS App”, arcgis.com creată de INFP în cadrul proiectului „Expoziția Mobilă despre Cutremure” din 2017, care include toate cutremurele notabile care au avut loc între anul 984 și august 2016, arată și mai detaliat profilul seismic al Olteniei. Majoritatea cutremurelor cu magnitudini de peste 5 din regiunea Dunării au avut epicentre în zona de graniță dintre Serbia și România, în jurul localității Moldova Veche, sau la nord-vest de Drobeta Turnu Severin, unde s-a înregistrat în 1991 și seismul cu magnitudinea-record până anul acesta din zonă, de 5,6.

Până în prezent, au fost măsurate doar două cutremure mai notabile cu origini în apropiere de Târgu Jiu. Primul a fost un seism de 5,2 care a avut loc în 1943, cu epicentrul aproape de localitatea Tismana, situată la vest de oraș. Al doilea, un cutremur din 1963 de magnitudine 4,5,  a avut epicentrul puțin mai la nord de cele două cutremure de săptămâna aceasta.

Astfel, când specialiștii INFP spun că cele două cutremure au depășit magnitudinile maxime indicate de calculele anterioare și că vor duce la „redesenarea hărții seismice a României”, asta înseamnă, de fapt, că din studierea lor și a numeroaselor replici pe care le-au produs vor obține destule informații pentru a trasa o hartă mai precisă a faliilor seismice din zonă. Ceea ce nu înseamnă, însă, că zona are un risc seismic cu mult mai ridicat decât cel estimat anterior.

CITEȘTE ȘI: Seismolog: Cutremurul din Turcia a fost de 16.000 de ori mai puternic decât cele normale din regiune