Denisovanii, strămoșii oamenilor de azi, au prosperat pe platoul tibetan timp de 160.000 de ani7 min read

Mii de fragmente osoase găsite într-o peșteră de pe Platoul Tibetan din China oferă o perspectivă rară asupra vieții denisovanilor, verii dispăruți ai neanderthalienilor și ai oamenilor moderni. Aceste descoperiri arată că vânau diverse animale, de la oi la rinoceri lânoși, în această zonă montană.

Cercetătorii au studiat peste 2.500 de oase găsite în peștera carstică Baishiya, situată la 3.280 de metri (10.760 de picioare) deasupra nivelului mării, în care au fost găsite anterior rămășițe fosile de Denisovan.

Oamenii de știință au analizat proteinele antice găsite pe rămășițele umane și au descoperit că denisovanii exploatau diverse animale pentru carnea și pielea lor. De asemenea, au excavat și identificat un os costal de la un individ denisovan datând de acum 48.000-32.000 de ani – cea mai tânără fosilă denisovană cunoscută până acum.

CITEȘTE ȘI: Ce dezvăluie craniul de 35.000 de ani din Peștera Muierii despre evoluția umană?

Majoritatea oaselor au fost identificate ca aparținând oilor albastre, numite și bharal, o specie care încă se mai întâlnește pe munții cu pante înalte și pe stâncile din Himalaya. Alte resturi osoase au provenit de la rinoceri lânoși, iaci, mamifere mici precum marmotele, păsări și chiar de la hiena pătată, un carnivor mare care dădea târcoale regiunii numite Bazinul Ganjia.

Peisajul era acoperit de iarbă cu mici zone împădurite, plin de viață în ciuda condițiilor dure. Animalele erau măcelărite pentru carne, conform urmelor de tăieturi găsite pe diverse oase, și existau dovezi ale activităților de extragere a măduvei osoase și de jupuire. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, patru unelte confecționate din oase de animale, modelate pentru a fi utilizate la prelucrarea carcaselor.

Este pentru prima dată când s-au înțeles comportamentele de subzistență ale denisovanilor, arătând că aceștia erau foarte capabili să acceseze și să utilizeze o gamă largă de resurse animale. Această cercetare a fost condusă de Frido Welker, antropolog molecular la Universitatea din Copenhaga, și a fost publicată în revista Nature.// „Middle and Late Pleistocene Denisovan subsistence at Baishiya Karst Cave”, nature.com/articles //

Din punct de vedere genetic, se știe că denisovanii s-au desprins de neanderthalieni în urmă cu aproximativ 400.000 de ani. Denisovanii sunt cunoscuți doar din resturi dentare și fragmente osoase găsite în peșterile Karst Baishiya și Denisova, precum și în Peștera Cobra din Laos. Prezența lor în aceste locații îndepărtate demonstrază o răspândire geografică largă.

În plus, prezența lor la o latitudine ridicată în Siberia, la altitudine mare pe Platoul Tibetan și într-o zonă subtropicală din Laos, sugerează că denisovanii aveau o mare flexibilitate în adaptarea la medii diferite. O mandibulă inferioară a unui adolescent denisovan, descoperită anterior în Karst Baishiya, are o vechime de 160.000 de ani. Cercetătorii suspectează că denisovanii au fost prezenți acolo încă de acum 200.000 de ani. Noul fragment de coastă identificat arată că denisovanii au existat până acum 48.000-32.000 de ani.

Nu se știe dacă coasta aparținea unui adult sau unui copil, nici sexul genetic al acesteia. Este pentru prima dată când un specimen de coastă a fost identificat ca fiind denisovan. Resturile anterioare erau toate dentare, craniene sau mandibulare.

Specia actuală, Homo sapiens, nu a populat Platoul Tibetan până acum aproximativ 40.000 de ani, apărând pentru prima dată în Africa cu puțin peste 300.000 de ani în urmă.

Ce s-a întâmplat cu denisovanii rămâne o întrebare deschisă pentru că, în prezent, se cunosc foarte puține despre acest subiect. Se știe, de exemplu, că denisovanii s-au încrucișat cu oamenii moderni, pe baza unor secvențe de ADN denisovan prezente în genomurile unor oameni moderni de astăzi. Însă când, unde și de ce au dispărut denisovanii rămâne, deocamdată, necunoscut.