Cercetători ruși într-un laborator biomilitar din Moscova în 1999. Oleg Nikishin/Getty Images
Programul sovietic al armelor biologice este folosit acum de propaganda rusă50 min read
Conspirațiile reușite sunt construite mereu în jurul unui nucleu adevărat, iar în cazul acuzațiilor de arme biologice în Ucraina acest nucleu mai este și complicat de destrămarea Uniunii Sovietice.
La scurt timp după declanșarea războiului, Rusia a mai aruncat încă o justificare absurdă pentru invazie, după acuzații că Ucraina ar practica un genocid împotriva etnicilor ruși sau că s-ar pregăti să-și facă un arsenal nuclear: că țara vecină ar permite Statelor Unite să-și desfășoare un program de cercetare al armelor biologice, îndreptat în special către Rusia.
Spre deosebire de celelalte acuzații, despre care nu se poate spune că au vreo legătură cu realitatea, povestea cu armele biologice este puțin mai complicată. Nu pentru că rușii ar avea un motiv să se simtă amenințati sau vreo dovadă ca să susțină acuzațiile lor, ci pentru că unele elemente, precum faptul că pe teritoriul Ucrainei există patogeni care au fost cercetați la un moment dat în scopul creării unor arme, sunt reale. Doar că nu au fost cercetați de Statele Unite, ci de Uniunea Sovietică, a cărei destrămare a lăsat, pe lângă euforia câștigării Războiului Rece, o groază de bătăi de cap fostelor republici care s-au separat din aceasta.
Ce sunt armele biologice?
Atât Rusia, cât și Ucraina și Statele Unite (și majoritatea statelor membre ONU) au semnat Convenția privind Interzicerea Armelor Biologice și Toxice , „Biological Weapons Convention”, un.org care interzice dezvoltarea, producerea, utilizarea sau stocarea de arme biologice, indiferent de scop.
Convenția definește astfel de arme în două moduri:
- Patogeni, sau orice alți agenți biologici sau toxine, care sunt stocați sau produși în cantități care nu justifică cercetarea lor pentru dezvoltarea unor tratamente, cercetarea unor boli sau alte scopuri pașnice;
- Arme, echipament sau orice alt mod prin care aceștia pot fi livrați sau folosiți în scopuri ostile.
Agenții biologici dăunători nu sunt limitați doar la cei care afectează oamenii, ci îi includ și pe cei care afectează animalele sau culturile agricole. Astfel de arme pot fi folosite prin metode mult mai neconvenționale și dificil de contracarat sau observat decât armamentul clasic; de exemplu, agenții biologici pot fi folosiți la contaminarea surselor de apă sau mâncare, prin eliberarea unui număr mare de insecte infectate cu patogenul vizat sau direct prin eliberarea de aerosoli care sunt inhalați de victime.
Doar din această caracterizare succintă se observă deja o problemă: patogenii și agenții biologici dăunători pentru oameni sunt stocați și folosiți pentru cercetare și într-un foarte mare de laboratoare la nivel mondial, fiind vitali pentru studierea bolilor pe care le produc și dezvoltarea de tratamente sau metode de prevenție. Ceea ce înseamnă că, cu echipamentul și personalul potrivit, ei pot fi, în teorie, multiplicați în cantități suficiente pentru crearea de arme.
Mai trebuie adaugat și faptul că tratatul ONU din 1972 nu are un mecanism formal de verificare al facilităților care ar putea produce astfel de arme, iar inspecții ale experților au loc oricum doar dacă statele implicate pică de acord asupra lor. Prin urmare, oricine poate lansa teoria că un anume institut de cercetare medicală sau biologică dezvoltă arme biologice, în timp ce lupta cu astfel de dezinformări e mult mai greu de dus.
Rusia acuză, SUA este din nou scindată
Pe această panică au mizat și rușii pe 6 martie, atunci când de la nivele cele mai înalte ale Kremlinului au apărut acuzații că armata rusă ar fi descoperit dovezi ale unui program biologic militar finanțat de Statele Unite în Ucraina. Speculația circula deja de câteva zile pe canale deja clasice de dezinformare pe internet, dar și în „False Claims of U.S. Biowarfare Labs in Ukraine Grip QAnon”, foreignpolicy.com
Majoritatea reacțiilor inițiale au contrazis sau ironizat categoric noile acuzații ale Rusiei, cu excepția Chinei, al cărei guvern „Foreign Ministry Spokesperson Zhao Lijian’s Regular Press Conference on March 8, 2022”, gov.cn însă a jucat rolul observatorului neutru îngrijorat. Oficiali americani și ucraineni au negat că orice astfel de program ar fi în derulare în Ucraina.
Conspirația a început să circule și în media mainstream peste două zile, după o audiere a diplomatei Victoria Nuland, un personaj implicat în Ucraina și în timpul evenimentelor din 2014, în Senatul SUA. Întrebată despre acuzațiile ruse, Nuland a confirmat că Ucraina are „facilități de cercetare biologică” și că Departamentul de Stat american este îngrijorat că Rusia ar putea să le captureze, așa că lucrează cu tabăra ucraineană pentru a evita pierderea „materialelor de cercetare”.
Comentatori din zona dreptei conservatoare americane și chiar și câțiva politicieni republicani au preluat mesajul ca „Theory About U.S.-Funded Bioweapons Labs in Ukraine Is Unfounded”, nytimes.com/ și a cerut „clarificări de urgență” administrației Biden, în ciuda faptului că în răspunsul lui Nuland nu a fost menționate nicăieri capacități ofensive ale laboratoarelor în cauză sau cercetarea armelor biologice. La noi, conspirația s-a răspândit fie pe această filieră, „ Cine creditează în România teoria Rusiei că în Ucraina „există laboratoare cu arme biologice finanțate de Pentagon”: Cozmin Gușă, ziarul Național și Sputnik, între timp închis”, libertatea.ro
Conspiraționiștii au mai scos în evidență și „US official: Russian invasion of Ukraine risks release of dangerous pathogens”, thebulletin.org – Robert Pope, directorul programului Cooperative Threat Reduction Program care gestionează eforturile de destructurare a armelor sovietice în fostele state URSS, inclusiv a celor biologice –, făcută chiar în prima zi a invaziei, în care acesta atrăgea atenția că există posibilitatea ca patogeni păstrați din foste programe de arme biologice sovietice ar putea fi puși în pericol de invazia rusă. Bineînțeles, el menționa destul de clar că nu există infrastructura necesară pentru producerea sau cercetarea unor astfel de arme.
Însă problema patogenilor chiar este una reală, provocată de faptul că, la momentul destrămării, URSS-ul avea unul dintre cele mai complexe programe de arme biologice din istorie, iar facilitățile folosite de acesta au rămas moștenire noilor state.
Victoria Nuland în timpul audierii din Senatul Statelor Unite, pe 8 martie 2022. Kevin Dietsch/Getty Images
Programul biomilitar sovietic
În mod ironic, „Biological weapons in the former Soviet Union: An Interview With Dr. Kenneth Alibek”, nonproliferation.org a început aproape imediat după ce în 1925, la Geneva, fusese semnat un protocol la Geneva care interzicea folosirea armelor chimice și biologice în conflicte armate, dar nu și producția, stocarea sau transferul lor. Cercetările timpurii ale programului s-au bazat, printre altele, pe bacteriile care provoacă antrax, tularemie, febră tifoidă sau ciuma neagră. Programul a fost continuat în diverse forme pe întreg parcursul Războiului Rece și, ca -o ironie și mai mare, a fost intensificat după semnarea convenției ONU din 1972.
Deși URSS s-a angajat în cadrul convenției să oprească producția de agenți biologici pentru uz militar și să-și distrugă stocurile actuale, în 1974 a lansat poate cel mai masiv program de cercetare biologică militară din istorie. Atunci, aceștia au înființat agenția de stat Biopreparat. Sovieticii susțineau că este o instituție strict civilă, destinată dezvoltării industriei farmaceutice și creării de vaccinuri. În fapt, ramura civilă acoperea un program extrem vast de cercetare militară, estimat că ar fi angrenat, la amploarea maximă, peste 40.000 de angajați și „Biopreparat”, fas.org
Partea de cercetare militară a programului a fost recunoscută doar după destrămarea URSS-ului, „Russia Admits It Violated Pact on Biological Warfare”, latimes.com În acel moment programul se afla în curs de destructurare ca urmare a unui decret dat de Mihail Gorbaciov în 1990. Multe detalii despre program au ieșit la lumină odată cu emigrarea în Vest a unor cercetători sovietici de rang înalt, imediat după căderea Cortinei de Fier. Poate cel important a fost microbiologul kazah Kanatzhan Alibekov (cunoscut acum sub numele de Ken Alibek), prim-director adjunct al programului între 1988 și 1992.
În 1999, el a explicat programul sovietic într-o „Testimony of Dr. Kenneth Alibek”, fas.org Conform acestuia, programul de arme biologice nu a fost destructurat imediat după ordinul lui Gorbaciov din 1990, În plus, actul conținea o clauză care prevedea păstrarea capabilităților de producție pentru o posibilă repornire.
Chiar și înainte de înființarea Biopreparat, programul sovietic a reușit să producă arme din patogenii care provoacă tularemie, febră tifoidă, febra Q, variolă, ciumă, antrax, encefalomielită ecvină venezueleană, morvă, bruceloză și boala Marburg. În plus, au fost studiați foarte mulți alți patogeni, incluzând cei care provoacă Ebola sau febra galbenă, și au fost create arme din patogeni care pot distruge recolte și decima păsări, bovine sau porci, inclusiv din pesta porcină africană.
Alibek a mai spus că exista o diferență fundamentală a programelor sovietice față de cele occidentale: sovieticii urmăreau dezvoltarea unor agenți biologici pentru care nu existau metode de prevenție și tratament, de exemplu prin modificarea patogenilor pentru ca aceștia să devină rezistenți la antibiotice sau vaccinuri. În comparație, programul similar întreținut de Statele Unite până în 1969 obliga la dezvoltarea unor arme pe bază de patogeni pentru care existau vaccinuri sau tratament, în special pentru protecția cercetătorilor implicați în program.
Un aspect îngrijorător a fost și faptul că sovieticii au dezvoltat multe laboratoare cu uz dublu, care puteau cerceta atât arme biologice, cât și noi medicamente sau vaccinuri. Mai mult, aceștia au echipat și multe facilități care nu produceau arme biologice cu așa-numite „capacități de mobilizare”, adică echipamente care le-ar permite la producția militară de patogeni în cazul unui război. Cercetătorul kazah susține că, după înființarea Biopreparat, programul biologic sovietic a devenit „de departe cel mai sofisticat program de arme biologice din lume”.
Căderea URSS-ului a lăsat armele biologice în aer
Destrămarea URSS-ului a creat o groază de probleme, având în vedere că o parte dintre instituțiile care cercetau armele biologice, precum și cele care aveau „capacități de mobilizare”, se aflau acum pe teritoriul unor state noi., În momentul formării, multe dintre aceste state s-au trezit în pline crize economice și instituționale. În astfel de condiții, exista riscul ca aceste state să subfinanțeze laboratoarele, ducând în cele mai rele scenarii la epidemii prin scăparea accidentală în public a unor patogeni sau furtul ori vinderea lor către alți actori globali periculoși.
Alarmate de situație, statele occidentale (și nu numai) au pornit eforturi de a închide sau securiza fostele laboratoare și institute. După ce au căzut mai întâi de acord ca Rusia să-și deschidă propriile laboratoare pentru inspecții nerestricționate ale experților occidentali, Statele Unite, în colaborare cu Uniunea Europeană și Japonia, au înființat două instituții, Centrul Internațional pentru Știință și Tehnologie (ISTC) de la Moscova, în 1992, și Centrul pentru Știință și Tehnologie din Ucraina (STCU) în 1995, prin care au oferit granturi cercetătorilor ex-sovietici implicați în programele de arme nucleare, chimice sau biologice ale URSS-ului.
Conform unui „Preventing Proliferation of Biological Weapons: U.S. Assistance to the Former Soviet State”, fas.org al agenției de cercetare a Congresului SUA, granturile în cauză aveau obiectivul de a „încuraja” cercetătorii să nu-și vândă cunoștințele căpătate în astfel de programe unor alte state sau facțiuni interesate și eventual, să-i reintegreze în comunitatea științifică civilă.
Documentul nota, la acea vreme, îngrijorări ale oficialilor americani nu doar în privința cercetătorilor, dar și a personalului din fostele facilități biologice, prost plătit și considerat astfel pasibil să fure sau să vândă date sau patogeni din laboratoare. Mafia rusească, facțiunile etnice din fostele republice sovietice, precum cecenii, și chiar și Iranul și Al-Qaeda ar fi încercat să recruteze savanți care au lucrat în programul sovietic.
În 1995, Departamentul Apărării din SUA a pornit un program pentru laboratoare, în cadrul unuia Este vorba de Cooperative Threat Reduction, russiamatters.org, numit Programul de Reducere a Amenințărilor Biologice. Acesta era coordonat de o agenție specială, DTRA. Scopul era evitarea proliferării armelor biologice în noile republici. Au fost investite miliarde de dolari în proiecte de desființare în siguranță a facilităților de producție sau în modernizarea și mentenanță celor existente, pentru a limita riscul unor scăpări accidentale ale patogenilor. Acest program s-a derulat timp de aproape două decenii în Rusia, dar și în Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Uzbekistan și „This U.S.-Backed Lab Is Meant to Keep Talented Kazakh Scientists From Making Biological Weapons”, smithsonianmag.com
Ken Alibek (stânga) și politicianul republican Curt Weldon discutând înaintea unei audieri în Congresul SUA privind programul biomilitar sovietic. Douglas Graham/Congressional Quarterly/Getty Images
Ucraina și Statele Unite colaborează în domeniul biologic de 17 ani, dar nu pentru arme
Ucraina și Statele Unite au semnat Poate fi consultat pe state.gov pentru a controla materialele care pot fi folosite în arme biologice. Conform acordului, SUA s-a angajat să ofere Ucrainei asistență în cercetarea biologică, pentru detectarea agenților biologici potențial amenințători sau îmbunătățirea protecției patogenilor deja existenți în laboratoare, pentru a evita furtul sau folosirea lor neautorizată.
Guvernul ucrainean, în schimb, se angaja să ofere acces nelimitat inspecțiilor experților americani, să stocheze toți „patogenii periculoși” în laboratoare centralizate și să ofere copii ale acestora Departamentului Apărării din Statele Unite, pentru cercetare comună în laboratoare din ambele țări. Această ultimă clauză ar putea suna suspect, dacă scopul cercetătorilor respective nu ar fi definit clar ca „profilactic, protectiv sau în alte scopuri pașnice”. Americanii urmau să fie notificați și cu fiecare ocazie în care patogenii periculoși erau scoși temporari din laboratoarele centralizate, de exemplu în cazul situațiilor de urgență.
Tratatul nu conținea o listă completă a facilităților vizate din Ucraina, dar numea centre de cercetare din Kiev, Liov sau Odesa. Cel din urmă a fost analizat într-un raport al „The Anti-plague System in the Newly Independent States, 1992 and Onwards: Assessing Proliferation Risks and Potential for Enhanced Public Health in Central Asia and the Caucasus”, non-proliferation.org din 2008, care aborda ce mai rămăsese din rețeaua de instituții sovietice de apărare împotriva epidemiilor.
Raportul se concentrează pe analiza activităților de cercetare și combatere a posibilelor epidemii desfășurate în cadrul institutului în acea perioadă, dar experții notează că acesta a avut o activitate clasificată pe aproape întreaga durată a Războiului Rece până spre sfârșitul anilor 1980, concluzionând că este probabil ca „măcar unul dintre laboratoarele” institutului să fi fost folosit în cadrul programului biologic sovietic.
Raportul nota și o parte din problemele pe care le ridicau astfel de laboratoare. Nu doar că standarde de biosecuritate erau scăzute, rămase la nivelul din perioada sovietică, dar era menționat și faptul că foștii angajați ai laboratorului nu au fost eligibili pentru a primi granturi de la STCU, din cauza faptului că nu au putut dovedi că au muncit în cadrul programului de arme biologice. Chiar și conducerea de la acea vreme le-a spus autorilor că nu știe despre o posibilă fostă implicare a institutului în Biopreparat, dar aceste declarații au fost văzute cu scepticism.
Cert este că acolo a existat cel puțin o bază de cercetare și, foarte probabil, patogeni periculoși chiar erau stocați acolo, pentru că în 2010, ca parte a tratatului, un contractor american, Black&Veatch, anunța finalizarea construcției primului laborator biologic Este al doilea cel mai înalt nivel de biosecuritate al unui laborator conform clasificărilor internaționale, wikipedia.org din Ucraina chiar în cadrul institutului din Odessa.
Într-un „State-of-the-Art Diagnostics Laboratory Helps Make the World Safer”, bv.com compania anunța că laboratorul a fost proiectat pentru a „susține munca cu patogeni deosebit de periculoși, apăruți în mod natural sau introduși printr-un atac bioterorist”. Ceea ce, din nou, sună a ceva ce ar putea fi prezentat triumfător de propaganda rusă ca dovadă a conspirației, dacă se ignoră că orice că orice mențiune de activitate biologică militară era prezentată în context defensiv, adică contracarea unor posibile atacuri biologice – tip de cercetare ca nu este interzis prin convenții internaționale –, iar funcția principală a laboratorului este studierea patogenilor periculoși suspecți de orice fel.
Documentele care au alimentat conspirația pe Qanon
Colaborarea dintre americani și ucraineni pe tema cercetării biologice a continuat în mod public și în ultimul deceniu. Recent, Departamentul Apărării din SUA a publicat și „The Department of Defense’s Cooperative Threat Reduction Program – Biological Threat Reduction”, defense.gov în care răspunde la acuzațiile ruse. În document, agenția americană anunță că a susținut, în total, 46 de laboratoare, instituții de medicină și centre de diagnosticare din Ucraina cu peste 200 de milioane de dolari, pentru a îmbunătăți biosecuritatea și capacitățile acestora de monitorizare a bolilor.
Aceeași companie americană Black&Veatch a mai fost implicată în construcția a 12 laboratoare, între 2009 și 2012, în opt orașe din Ucraina,. Documentele de contractare și executare ale acestor laboratoare sunt disponibile „US-funded biolabs in Ukraine at the heart of ongoing propaganda war”, rfi.fr Toate au obținut sau erau în curs de obținere a unor permise de a lucra cu patogeni.
Interesant este că unul dintre laboratoare a fost construit în Luhansk, în 2012, oraș care, doar doi ani mai târziu, urma să fie capturat de rebeli pro-ruși; în cei opt ani care au trecut de atunci nu au apărut informații despre desfășurarea unui activități suspecte sau existența unor echipamente pentru bioterorism în cadrul acestei facilități.
Un alt oraș care găzduiește unul din aceste laboratoare este Harkiv, care a fost țintit de oficiali ruși cu acuzații ceva mai specifice. Anume că o colaborare din 2020 dintre institutul local de medicină veterinară un institut german, pentru un studiu care a vizat cercetarea bacteriilor și paraziților din lilieci din estul Ucrainei, ar fi fost de fapt parte a unui program de dezvoltare de arme biologice transmise prin intermediul liliecilor, păsărilor și reptilelor.
Nu doar că a fost vorba de o tentativă de a se lega de emoția publică despre pandemia de coronavirus, prin propunerea ideii unor noi patogeni transmiși de lilieci, dar informația a fost demontată de către experții institutului german. Aceștia au explicat pentru „‘The Russians must know it’s a lie.’ Ukrainian bat research spun into a false tale of bioweapons”, science.org că mostrele și paraziții prelevați de la liliecii în cauză nu sunt nici măcar active, fiind păstrate în etanol, care omoară patogenii și prezervă doar materialul genetic necesar pentru secvențierea acestora.
În schimb, o acțiune pentru care nu există o explicație și care practic a turnat motorină peste focul conspirației cu arme biologice, în special pe grupurile asociate cu QAnon, a fost dispariția temporară a documentelor despre finanțarea laboratoare de pe site-ul ambasadei SUA din Kiev. RFI a observat că acestea nu mai puteau fi accesate începând cu a doua zi a invaziei, deși puteau fi în continuare consulate folosind Wayback Machine. Nu a existat o explicație oficială, iar documentele au reapărut la fel de brusc pe 10 martie, la două zile după audierea Victoriei Nuland.
Cel mai probabil, a fost vorba de un efort incomplet de a limita accesul Rusiei la date despre posibile obiective care ar putea fi atacate în contextul invaziei sau de măsuri de protecție cibernetică, însă acest tip de coincidențe care rămân neexplicate sunt cele care întrețin cel mai bine conspirațiile.
CITEȘTE ȘI: De unde a apărut QAnon?
Centrul de cercetare Richard Lugar din Tbilisi, Georgia, țintă constantă a acuzațiilor ruse de război biologic. Wikimedia Commons
Rusia a beneficiat de ajutor american, s-a retras și apoi a început să acuze
Așa cum am menționat anterior, chiar și Rusia a fost inclusă în „Russia Biological Overview”, nti.org din spațiul ex-sovietic, în anii 1990, și a beneficiat de finanțări de peste 100 de milioane de dolari în acest sens. Colaborarea a fost ceva mai restrânsă decât în cazul celorlalte state implicate. Ea s-a desfășurat, în mare, prin intermediul granturilor și proiectelor ISTC, și s-a încheiat în perioada imediat următoare anexării Crimeii.
Nu s-a putut stabili, însă, dacă rușii chiar au renunțat la întregul program militar biologic. Asta pentru că, în ciuda acordurilor în care promitea acces liber la astfel de facilități, Kremlinul nu a permis niciodată experților străini să intre în patru complexe bănuite a fi jucat un rol central în programul sovietic, cele din Kirov, Ekaterinburg, Serghiev Posad și Sankt Petersburg.
În plus, Rusia decis în 2010 să se retragă din ISTC, decizie care „Withdrawal of the Russian Federation from the Agreement Establishing the International Science and Technology Center”, istc.int după terminarea tuturor proiectelor din țară aflate în derulare. Sediul instituției a fost mutat în Astana, Kazahstan. Retragerea din proiect a coincis și cu o schimbare a limbajului oficialilor înalți de Kremlin, inclusiv a lui Putin. Aceștia au început să nege că programul biologic sovietic a dezvoltat arme ofensive, susținând că „Is Russia Violating the Biological Weapons Convention?”, atlanticcouncil.org în ciuda tuturor informațiilor apărute și confirmate de foști oficiali ruși în acest sens.
Aproape imediat s-au intensificat și „Does the US Have A Secret Germ Warfare Lab on Russia’s Doorstep?”, codastory.com În vara lui 2015, un reportaj difuzat la o televiziune de stat din Rusia susținea că un patogen scăpat de la un biolaborator finanțat de SUA în capitala Georgiei ar fi fost responsabil pentru o boală „misterioasă” care a omorât zeci de mii de porci în țara respectivă și Ucraina. Ulterior, s-a demonstrat că boala era pesta porcină africană.
Instituția respectivă, cunoscută sub numele de Centrul Richard Lugar pentru Sănătate Publică – după numele unui fost senator american care s-a implicat în efortul de a crea programele de dezarmare pentru fostele republici sovietice – a devenit sperietoarea preferată a Kremlinului în discursul despre presupusul programul biologic american.
Inaugurat în 2011, laboratorul cu nivel de biosecuritate 3 a fost una dintre cele mai mari investiții americane în republicile ex-sovietice, și a fost creat pentru a putea cerceta patogeni care provoacă boli în rândul oamenilor, cât și a animalelor. Din 2013, este operat integral de autoritățile georgiene, iar în 2018 mai lucrau în laborator doar nouă cercetători americani. Instituția nu este nicidecum secretă, și atât jurnaliști locali, cât și jurnaliști ruși au fost acreditați pentru a face reportaje în interiorul acesteia.
Asta nu a oprit apariția unui val de acuzații împotriva instituției de-a lungul anilor, cu precădere în momente diplomatice sensibile, precum imediat după tentativa de asasinare a fostului spion Serghei Skripal în Marea Britanie. Povestea avea mereu aceeași temă: că Statele Unite „încercuiesc” Rusia cu laboratoare construite în statele vecine, care cercetează patogeni letali pentru arme ofensive, și câteodată îi scapă, mai mult sau mai puțin intenționat, peste graniță.
„Russia claims US running secret bio weapons lab in Georgia”, apnews.com a vizat documente care ar fi fost oferite Kremlinului de către un fost ministru al securității din Georgia, Igor Giorgadze, care a primit azil politic în Rusia. Oficialii ruși susțineau că documentele în cauză ar fi demonstrat tot felul de grozăvii, de la moartea a 73 de voluntari pe care s-ar fi studiat o toxină nouă la răspândirea de căpușe infectate cu virusul care provoacă febra hemoragică Crimeea-Congo în sudul Rusiei și până la infectarea intenționată a porcilor cu pestă porcină africană pentru a periclita exporturile de carne din Rusia sau planuri pentru a răspândi insecte infectate cu viruși letali pe teritoriul rus.
Niciunul dintre documentele în cauză nu a fost publicat pentru verificare independentă, nu au apărut dovezi adiționale de atunci, iar inspecțiile derulate ulterior de „Peer Review Transparency Visit Exercise”, civil.ge nu au găsit vreo dovadă a unui program de arme biologice sau probleme de securitate majore (ba chiar a concluzionat că facilitatea este foarte transparentă cu activitățile sale). Desigur, asta nu a oprit Rusia din a-și continua acuzațiile regulate. Chiar și în „MISLEADING: The US are working on secret biological weapon in Tbilisi-based Lugar Lab. Its researchers conducted reserch on bats back in 2014” poynter.org a încercat să joace aceeași carte, vorbind de experimente efectuate pe lilieci la instituție în 2014; experimente care erau, de fapt, similare cu cele efectuate la Harkiv și chiar și cu unele din Rusia.
Strategie de dezinformare KGB-istă, scoasă de la naftalină
Tipul acesta de acuzații nu sunt, însă, aruncate aleatoriu, ci provin dintr-o istorie lungă de folosire a unor știri false similare de către Uniunea Sovietică împotriva Statelor Unite, în unele cazuri cu succes. Acestea au fost documentate în 2021 de un articol din „False allegations of biological-weapons use from Putin’s Russia”, umd.edu Primele acuzații au apărut în timpul războiul din Coreea și au dus la proteste de amploare în vestul Europei împotriva „războiului bacterian”, așa cum era denumit pe atunci.
În 1982, știri false similare au țintit un institut de cercetare al malariei din Pakistan, stat aliat SUA, susținând că acesta era de fapt un program CIA care dezvolta „țânțari ucigași” pentru a porni epidemii vaste în țara asiatică; laboratorul a fost închis la scurt timp după, la presiunea opiniei publice din Pakistan.
Tot pe parcursul anilor 1980, campanii de dezinformare ale KGB-ului au susținut că americanii produc „arme etnice”, capabile, de exemplu, să omoare populații africane și afro-americane fără a afecta persoanele albe. Tipul acesta de dezinformare s-au unit ulterior cu cele legate de epidemia de HIV, care a afectat în disproporționat persoanele de culoare. Campania a avut așa de mult succes încât sondajele de opinie dintre 1988 și 2008 au arătat că, în medie, 43% din afro-americanii din SUA credeau că virusul HIV a fost creat de om.
Este, astfel, de înțeles de ce Rusia lui Putin recurge la o metodă de dezinformare care s-a dovedit a fi de succes. Până la urmă, este destul de greu să te aperi de acuzațiile că dezvolți arme biologice, având în vedere că diferența dintre un patogen studiat pentru combaterea bolilor sau dezvoltarea unui tratamente și unul transformat în armă biologică ține în mare de metoda științifică și cunoștințele expertului care îl manevrează. În situația de față, în mod special, Statele Unite sunt puse într-un impas, pentru că o eventuală transparentizare totală a activităților laboratoarelor din Ucraina le-ar putea oferi rușilor noi ținte pentru capturare sau bombardamente.
Dezinformarea actuală nu funcționează, însă, atât de eficient pe cât și-ar dori rușii. Chiar și propagată pe filiera conspiraționistă-conservatoare americană, nu a contribuit la îmbunătățirea imaginii publice a Rusiei. Și nici nu avea acum, pentru că nici prezența unor programe de arme biologice sau nucleare reale nu ar justifica crimele de război documentate din partea armatei ruse în aceste zile. La nivel diplomatic, în afară de oficiali chinezi care au spus cu jumătate de gură că „urmăresc cu îngrijorare” acuzațiile, Rusia a rămas la fel de izolată precum la începutul războiului.
În fine, poate că cel mai important indiciu care arată nici Kremlinul nu era foarte sigur că astfel de acuzații ar putea prinde este absența totală a subiectului în cele două discursuri lungi și fără sens prin care Vladimir Putin își justifica războiul de agresiune, asta în condițiile în care povești cel puțin la fel de absurde despre naziști, genocid și arme nucleare au fost tratate pe larg.
