George Peters/Getty Images
Cât costă entertainmentul în 2022 și care e viitorul economiei abonamentelor online?
Tu câte servicii de streaming plătești? Sau, mai exact, cât de mult ești dispus să cheltui pentru muzică, filme și seriale?
Cândva, pe la sfârșitul mileniului trecut și începutul internetului, niște adolescenți din SUA s-au gândit să revoluționeze industria muzicală și să creeze un serviciu prin care utilizatorii să-și poată împărți unul altuia colecția de muzică. Un an mai târziu, serviciul cu pricina avea milioane de utilizatori în întreaga lume – și era doar 1999. Enter Metallica. Câteva acțiuni legale mai târziu, industria muzicală, care făcea încă bani serioși din vândut casete și CD-uri, închidea Napster, cum se chema serviciul cu pricina.
Da, rockerii „antisistem” (alături de Dr. Dre, rapper „antisistem”) au fost primii care au dat Napster în judecată, pe motiv că și-au găsit o piesă nelansată pe platformă (e vorba de I Disappear, Piesa a fost lansată oficial pe coloana sonoră a filmului Mission: Impossible 2, youtube.com). În consecință, Shawn Fanning și Sean Parker nu reușeau să revoluționeze industria muzicală, dar nu-i cazul să le plângi de milă, s-au descurcat în viață investind în tot felul de start-up-uri (de la Facebook la Spotify, în cazul lui Parker).
Un torent cultural
Ceea ce propunea Modelul a fost replicat de alte programe, precum Kazaa sau Soulseek, pentru muzică, ori DC++, pentru cam orice fel de fișiere. era un sistem peer-to-peer în care fiecare utilizator își punea la dispoziție baza de mp3-uri, dar transferul era de la computer la computer, deci se oprea dacă descărcai piesa și conexiunea se întrerupea.
Industria muzicală a reușit să facă față acestui asalt, pe care acum l-ai putea numi de tip Uber – încalcă legea până ai o bază consistență de utilizatori care să facă lobby pentru tine. Dar Napster era doar începutul sfârșitului pentru vânzarea de CD-uri. Anul 2000 a fost vârful vânzărilor, de acolo totul a luat-o la vale, iar în 2009 se vindeau mai puține ca în 1990. Doar un an mai târziu, în 2001, un jucător major, Apple, lansa iPod și iTunes și propunea un alt model pentru muzică – un server central, care distribuia muzica utilizatorilor.
În același an, peer-to-peer-ul vira într-o altă direcție. Apărea BitTorrent-ul, care elimina limitarea conexiunii directe, culegând bucăți dintr-un fișier de pe multiple calculatoare. Atâta vreme cât fișierul exista pe suficiente PC-uri, o conexiune întreruptă nu însemna nimic, iar descărcarea continua neabătută – ceea ce a extins pirateria de la muzică la filme, de la CD-uri la DVD-uri. Pentru majoritatea persoanelor trecute de 30 de ani, torrentele au reprezentant, în esență, felul în care și-au format cultura muzicală și cinematografică. Spre disperarea caselor de muzică și producătorilor majori de filme, care s-au străduit ani la rând să închidă site-urile de torrente, în special Lansat în 2003 în Suedia, a devenit rapid cel mai popular site de gen, wikipedia.org
Muzica, precum apa
În perioada asta, în care producătorii încă vedeau internetul drept un competitor sau, în cel mai bun caz, o sursă minoră de venituri, futuristul elvețian Greg Leonhard propunea în cartea „The Future of Music: Manifesto for the Digital Music Revolution”, amazon.com un concept interesant: music like water/muzica, precum apa. Ideea de bază era un fel de sistem în care toți utilizatorii de internet plătesc o sumă săptămânală, care e împărțită apoi deținătorilor de drepturi, în funcție de ce muzică e consumată. În consecință, oricine poate folosi și distribui orice muzică, pentru că până la urmă artistul și casa lui de discuri sunt plătiți.
Evident, ideea n-a prins, știi deja asta. Poate a fost prea ambițioasă, prea complexă sau a venit prea devreme. Leonhard oricum, s-a gândit doar la muzica, nu și la alte produse, cum ar fi filmele (încă era destul de complicat să descarci fișiere mari, dacă nu erai pe o rețea de cartier din Dristor), cărțile (audiobook-urile și podcasturile abia se nășteau). Toate astea ar fi complicat împărțirea banilor colectați de la utilizatori. Poate că fanii ideii de blockchain s-ar fi oferit să utilizeze această tehnologie pentru gestionarea unui astfel de sistem complex, însă blockchain-ul urma să apară abia în 2011.
În schimb, a prins ideea de streaming. Pe măsură ce broadband-ul a permis transferuri de fișiere tot mai rapide, utilizatorii au început să vadă inutilă deținerea de librării complexe de melodii și filme, înregistrate pe tone de CD-uri și DVD-uri. Se creau premisele pentru site-urile de streaming, care să ofere conținut contra unui abonament lunar și se nășteau Spotify (2006) și Da, știu că Netflix există din 1997, dar inițial închiria DVD-uri prin mail, streamingul a apărut în 2007: wikipedia.org
Streamingul e noul rege
În 2022, streamingul este de departe cea mai utilizată formă de a consuma entertainment. Majoritatea persoanelor care piratau acum un deceniu sau două plătesc acum unul, două sau mai multe astfel de servicii.
Și dacă pentru muzică de obicei e necesar un singur serviciu – cum ar fi Spotify, Apple Music, Tidal, Pandora sau, surpriză, chiar Napster –, piața filmelor și serialelor este extrem de fragmentată. Netflix a fost primul, HBO (cu HBO GO, și acum cu HBO Max) a venit repede din urmă, dar apoi, mai fiecare producător mare și-a făcut propriul canal (în frunte cu Disney). La care se adaugă jucătorii din Big Tech, cu Apple+ sau Amazon Prime Video.
Oarecum surprinzător, YouTube – care, practic, a inventat streamingul video în 2005 – este acum unul dintre principalii streameri de muzică (OK, tehnic, de videoclipuri). Mai mult, serviciul deținut de Alphabet face bani din asta, pentru că poți asculta muzica în background, pe telefon, doar dacă plătești. Ideea de a crea conținut video original, în special seriale, a eșuat – Cobra Kai, cel mai mare hit lansat de YouTube, e acum pe Netflix.
Cât de mult plătești pentru entertainment?
Deci, după toată această introducere, cât de mult costă entertainmentul online?
Mai întâi, există un cost de bază, cel al abonamentului de internet, care variază undeva între 26 și 50 de lei (nu includ aici costul abonamentului la cablu TV, cu care adesea e combinat), la provideri precum Digi, Orange sau Vodafone.
Voi folosi 40 de lei ca preț de bază. Pentru serviciile de streaming, voi lua în calcul prețul lunar.
Mult mai multă muzică
Apoi, probabil că vei dori să asculți muzică. Aici, nu vei avea nevoie de mai mult de un serviciu. Un abonament individual la Disponibil pe spotify.com costă 4,99 euro/lună (cu primele trei luni gratuite), adică 25 de lei/lună. Dacă vrei, în schimb, să asculți muzică de pe Serviciul premium e disponibil pe youtube.com dar fără reclame enervante și cu posibilitatea de a asculta piesele în background, te costă 26 de lei/lună (cu o lună gratuit).
Muzica duce, deci, costul entertainmentului la 55 de lei. Filmele și serialele îl vor crește semnificativ, pentru că cel mai probabil nu te vei mulțumi doar cu un singur site.
Streaming War, o franciză cinematografică
Dacă e să iau în calcul doar cele trei site-uri majore, Netflix, HBO Max și Disney+, se mai adaugă aproape 30 de euro. Varianta standard de la Disponibil pe netflix.com costă 9,99 euro/lună, adică 49 de lei. Disponibil pe hbomax.com e 4,99 lei/lună, deci 25 de lei, iar Disponibil pe disneyplus.com costă 29,99 lei/lună. Deci, rotunjit, 105 lei pentru cei trei „mari”, 160 de lei în total.
Disponibil pe primevideo.com care în vine la pachet cu serviciul Prime, un fel de Genius de la Amazon, foarte util în multe țări, dar care la noi nu prea are sens, mai adaugă 13,99 lei/lună (cu o lună gratuită), pentru un total de 165 de lei (rotunjit).
Site oficial: apple.com nu e încă în România (deși e în Moldova) și nici nu e prea clar când vine, dar costă 4,99 dolari, adică 24-25 de lei. N-o să-i iau în calcul pe cei care se abonează la el prin VPN, pentru că ar mai adăuga niște costuri. În schimb, se pare că va veni Site oficial: paramountplus.com probabil din toamnă, probabil la circa 40 de lei (în Marea Britanie costă 7 lire).
Există, însă, servicii pentru cinefili care vor să vadă filme de artă. Disponibil pe unlimited.tiff.ro e o platformă locală, gestionată de organizatorii festivalului de film de la Cluj, la care te poți abona cu 5,62 dolari/lună (șapte zile gratuit), adică circa 27 de lei/lună. Disponibil pe mubi.com varianta internațională cu filme mai multe și, adesea, exclusive, costă 11,99 euro/lună (59 de lei) – dar oferă primele trei luni cu doar un euro.
Per total, amatorii de filme de artă pot ajunge la un cost total al entertainmentului de circa 250 de lei.
CITEȘTE ȘI: Topul 100 Mindcraft Stories al celor mai bune filme SF din istorie
TV-ul mai e bun la ceva?
Ah, dar stai, că mai există și conținutul TV local. Disponibil pe voyo.protv.ro serviciul ProTV-lui, e 4 euro/lună, deci circa 24 de lei. Disponibil pe antenaplay.ro e 7,99 euro/lună, deci alți 39 de lei. Totalul, dacă vrei neapărat să vezi și emisiunile locale: 315 lei.
Amatorii de sport mai pot adăuga un abonament lunar de 2,99 euro/lună la Disponibil pe eurosportplayer.com pentru un total de circa 330 de lei.
Poate vrei să asculți și o carte
Disponibil pe audible.com care ține de Amazon și care combină streamingul de podcasturi cu o ofertă generoasă de cărți în format audio, îți oferă un abonament de bază la 7,95 dolari/lună sau 14,95 dolari/lună, dacă vrei să primești și câte o carte nouă, pe care altfel ar trebui să o plătești. Doar o carte nouă pe lună.
Adaugă deci acești 72 de lei și ajungi la circa 400. Dar stai, că poate vrei să asculți cărți în limba română. Disponibil pe audiotribe.ro îți oferă un abonament standard de 9,99 euro/lună (cu trei credite) sau unul premium de 15,99 euro/lună. Voi presupune totuși că nimeni nu folosește mai mult de un astfel de site, și voi păstra suma totală de 400 de lei/lună.
O listă nesfârșită de servicii care îți oferă abonamente
La toate cele de mai sus se mai adaugă și alte servicii, mai mult sau mai puțin obscure, sau cele care oferă conținut la cerere sau conținut personalizat (documentare, teatru, emisiuni true crime și, desigur, porn).
Dintre acestea, Disponibil pe rakuten.tv e probabil cel mai cunoscut, pentru că au un buton dedicat pe destule telecomenzi din România, o metodă interesantă de promovare de la care nu s-au dat la o parte producătorii de televizoare. Se spune că Netflix a plătit un dolar pentru fiecare utilizator celor de la Roku (un producător american de receivere digitale), deci e de presupus că Samsung, LG sau Philips au primit deal-uri asemănătoare.
Alte servicii la care îți poți face abonament ar putea fi Curiosity Stream, FilmBox+, Spamflix, Filmzie, dafilms.com, WOW Presents Plus și Găsești o listă parțială pe agregatorul justwatch.com
Ai observat, probabil, că n-am adăugat încă jocurile video (cu abonamente de la 9,99 dolari pe Disponibil pe stadia.google.com sau Disponibil pe playstation.com la 14,99 dolari pentru Disponibil pe xbox.com) – plus cumpărarea separată a jocurilor –, poate pentru că e genul de entertainment care s-a născut, cumva, odată cu computerele, dar să spunem că cifra totală atinge acum 450 de lei.
CITEȘTE ȘI: Acum și în cifre: jocurile video sunt prea scumpe pentru România
Abonamentele la reviste și ziare, deși intră mai degrabă la informare, decât la entertainment – și, nu, nu o să intru în discuția despre infotainment –, ar mai putea adăuga 50 de lei. În total, ai putea ajunge la 500 de lei sau 100 de euro pentru abonamente digitale în fiecare lună.
Pe cele la diverse programe de computer (cum ar fi suita Adobe) nu le voi lua în calcul, chiar țin de job și e cu totul altă discuție acolo.
100 de euro pentru entertainmentul lunar? Nu plătește nimeni atât!
Evident, calculul de mai sus e ipotetic. În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanțate. Numărul serviciilor de streaming pe care le folosește o persoană e mult mai redus, iar abonamentele pe perioade mai lungi de timp aduc reduceri semnificative ale costului lunar.
Dincolo de asta, ingeniozitatea umană funcționează în continuare. Decodoarele HBO ale anilor 2000 au fost înlocuite de folosirea în comun a unui cont – o activitate pe care Netflix ar vrea să o descurajeze. Utilizarea unui site doar în perioada de trial (mai ales în cazul celor care o resetează după o anumită vreme) sau pentru o perioadă limitată de timp (o lună, cât să vezi un anumit serial) e și ea o formă de economie.
În zona pirateriei, site-urilor de torrente le-au luat locul tot soiul de aplicații „open source” sau serverele private. Există chiar servicii pirat care oferă filme și seriale contra cost, ceea ce în esență contrazice întregul concept de piraterie. E drept, cel mai adesea, cei care plătesc pentru serviciile de streaming nu vor apela de obicei la aceste metode, mai ales că mutarea entertainmentului de pe computere pe Smart TV-uri îngreunează lucrurile. Dar asta nu înseamnă că, din când în când, nu o vor face.
Jungla abonamentelor online e prea aglomerată
În concluzie, Un termen care definește orientarea modelului de business spre abonamente, în locul vânzării unor produse o singură dată, inventat de o companie care vinde software pentru a crea abonamente, zuora.com are vrea să-ți ia o sumă destul de serioasă din buzunar – 100 de euro înseamnă un procent semnificativ dintr-un salariu de România. E drept, americanii plătesc peste 300 de dolari pe lună, „The State of Subscription Services Spending”, westmonroe.com dar procentual asta ar putea însemna mult mai puțin.
Totuși, și la noi, și la ei, aglomerația începe să se simtă. Modelul de business începe să dea rateuri. Sau poate piața se așază. Netflix, portdrapelul economiei abonamentelor online, și-a oprit creșterea în acest an, ba chiar a fost depășit de „Disney Subscribers Surpass Netflix Subscribers”, subscriptioninsider.com (nu te poți bate cu părinții cu copii mici și câteva dintre cele mai populare francize din lume), e drept, luând în calcul toate serviciile acestora, nu doar Disney+. Per total, numărul abonaților scade, după cum arată „Netflix, Amazon Prime Video, Disney+ Subs Fall”, deadline.com
Poate pentru că și timpul oferit aplicațiilor acestea devine mai limitat, acum, că pandemia nu mai ține utilizatorii în casă, „epidemia” dezabonărilor ia avânt. Atunci când nu uiți să o faci. Însă faptul că modelul de business se bazează pe memoria scurtă a utilizatorului, care nu se dezabonează pentru că nu mai știe când s-a abonat sau nu-și verifică extrasul de cont, se întoarce și el împotriva serviciilor. Dacă ți s-a întâmplat vreodată să uiți să închizi un serviciu înainte de încheierea perioadei de trial, știi exact sentimentul – te simți furat și devii mult mai atent. Ba s-ar putea să te dezabonezi și de la alte servicii, când te apuci subit de curățenie.
Modelul acesta de business, așa proaspăt cum e pentru internet, se află la o răscruce, iar drumurile nu duc pentru toată lumea la profitabilitate – autostrada falimentului s-ar putea să aibă destule benzi. Vor exista tot mai multe fuziuni, integrări, vor apărea reduceri și oferte de a combina servicii într-un abonament. Vor supraviețui cei mai puternici, ca într-un fel de darwinism al streamingului.
Asta, desigur, dacă nu vor apărea niște adolescenți de 18 ani care să ofere o variantă alternativă, disruptivă, așa cum iubește Sillicon Valley. De data aceasta – și Uber a pavat drumul –, nu vor mai eșua, chiar și dacă intervine Metallica.
