Foto: Apple TV+
Constellation: Traume cosmice10 min read
Apple propune un SF preocupat de fizică cuantică, cu mult substrat melodramatic existențialist, dar care pare că se transformă în ceva mai mult de atât.
Până la această dramă SF, produsă de Apple, scenaristul Peter Harness n-a prea scris ceva notabil, în afară de patru episoade pentru Doctor Who, între 2014 și 2017, și alte șapte pentru Jonathan Strange & Mr Norrell, un fantasy în epoca victoriană cu Eddie Marsan, căruia, sincer să fiu, i-aș da o șansă. Așadar, Constellation e un punct culminant al carierei sale, pe care-l onorează cel puțin decent, în ciuda ritmului lent și a unui fir narativ episodic. Treaba stă așa: astronauta Jo Ericsson (Noomi Rapace, care face o interpretare remarcabilă) rămâne singură pe Stația Spațială Internațională, după ce, în urma unei defecțiuni electrice și a unui accident în care alt astronaut se prăpădește, ceilalți au reușit să părăsească stația în capsulele de evacuare. Pentru ea, însă, n-a mai fost loc, așa că e nevoită să repare ce mai poate fi reparat, până nu se termină oxigenul.
Reușește, în cele din urmă, să se întoarcă pe Pământ, unde o așteaptă, nerăbdători, soțul și fiica acesteia, doar că trauma accidentului din spațiu e tot mai evidentă. Odată ajunsă acasă, își dă seama că realitatea ei are glitch-uri. Culoarea mașinii și dulapurile din bucătărie sunt diferite, Alice, brusc, nu vorbește limba suedeză maternă, ba chiar și căsnicia ei cu Magnus (James D’Arcy) e cam pe butuci.
De altfel, întâmplări neobișnuite au loc încă din primul episod, care începe într-o mașină din nordul Suediei, cu Jo și Alice în drum spre o cabană. Deși lui Alice îi e frig, Jo menține temperatura aerului condiționat la minimum, pentru că în rucsac are un recipient misterios, cu un conținut luminos, care, probabil, trebuie păstrat la rece. Ajunse la destinație, Jo aude din pădure că cineva strigă: „Mama!”. Vocea e izbitor de asemănătoare cu cea a lui Alice. Fără să verifice dacă aceasta încă e în casă, Jo pornește, neverosimil, spre pădure.
CITEȘTE ȘI: 7 filme SF subestimate din secolul XXI
Cu câteva minute înainte de incident, Jo e într-un video call cu Alice, la bordul ISS. Vei observa, de asemenea, și un recipient asemănător cu cel din rucsacul lui Jo, pe care unul dintre membrii echipajului îl folosește pentru „a descoperi o nouă formă de materie”. Alice, evident, e curioasă și întreabă ce înseamnă asta. Jo nu-și bate capul, ea e pentru altceva la bordul stației: „Nu știu”. Câteva replici mai târziu, haos. Un obiect lovește un perete al stației. Depresurizare, obiecte de la bord care încep să zboare, un incendiu… Cei cinci membri sunt direcționați de urgență către capsulele de evacuare, Soyuz 1 și Soyuz 2. Numai că Soyuz 2 are o defecțiune electrică, iar într-o capsulă încap doar trei persoane. Jo alege să stingă lumina.
Pentru comandantul Henry Caldera (Jonathan Banks, din Breaking Bad sau Better Call Saul), Chief Scientific Consultant la Rocket Propulsion Laboratories, spre deosebire de ceilalți reprezentanți ai entităților care răspund pentru ISS, evacuarea echipajului poate însemna și sfârșitul experimentului NASA, care studiază comportamentul particulelor în condiții de microgravitație, la temperaturi extrem de joase. E vorba despre // Detalii pe jpl.nasa.gov // care există și în realitate și a fost înființat în 2018 la bordul ISS. Firește, „noua materie” nu există (încă?) în realitate, e doar speculație. Așa cum explica publicația științifică // Detalii pe coldatomlab.jpl.nasa.gov //, anul trecut, temperaturile foarte scăzute amplifică efectele cuantice, în timp ce căderea liberă permite o răcire suplimentară și un timp mai lung de interacțiune cu gravitația.
CITEȘTE ȘI: The Creator: Inteligența artificială va fi mereu de vină
„Dacă abandonăm ISS, în climatul politic de astăzi, nu o să ne mai întoarcem vreodată”, le atrage atenția Caldera celorlalți: Irena Lysenko, de la Roscosmos (agenția spațială rusească), Michael Moyone, de la NASA Mission Control, și Frederic Duverger, Head of European Space Agency. În fine, în punctul ăsta, deja pot bănui spre ce se îndreaptă serialul: dacă agențiile spațiale și Caldera „se joacă” cu experimente în fizică cuantică, Jo va trebui să facă față stresului post-traumatic, dar, poate, să și afle mai multe despre ce se întâmpla la CAL – sunt și câteva semne de supranatural, de-a lungul celor trei prime episoade apărute, dar asta rămâne de văzut.
Cert e că acel recipient pe care Jo îl ține aproape, cu multă atenție, are o importanță majoră, „a highly significant piece of research”, cum zice Caldera, iar asta „nu doar pentru înțelegerea universului teoretic, cât și pentru alte câteva sute de moduri practice de aplicabilitate, care pot schimba fundamental viața pe această planetă”. Pare foarte hotărât, îl cred pe cuvânt.
Una peste alta, Constellation promite mai mult decât arată în primele trei ore, iar Noomi Rapace și Jonathan Banks duc destul de mult în cârcă un serial care trebuie să se împartă între știință, science fiction și melodrama unei familii date peste cap. Un fel de The OA care vrea să fie Interstellar, cu un strop de X-Files, dar care putea fi, lejer, doar un episod acceptabil din Black Mirror. Sau un spin-off la Gravity. Merită încercat.
Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
