Dark Matter: Altă viață8 min read

Dacă ai putea să călătorești în universuri paralele, ce viață ți-ar plăcea să ai? Om de știință? Familist? Popstar? Dark Matter le încearcă pe toate.

Noul serial SF produs de Apple, la puțină vreme după primul sezon din Constellation, are, mai întâi de toate, un trio imbatabil: Joel Edgerton (din The Great Gatsby sau It Comes at Night) și Jennifer Connelly, care izbutesc să interpreteze roluri duble cu multe nuanțe, plus Alice Braga (din Elysium sau The Suicide Squad), amplă și distinctă, ca de obicei. 

CITEȘTE ȘI: Constellation: Traume cosmice

Creat de Blake Crouch, cunoscut în mod deosebit pentru scenariul la Wayward Pines – mai ții minte, probabil, acel Twin Peaks întâlnește Pleasantville, cu Matt Dillon și Carla Gugino – și adaptat după propriul roman cu același nume, Dark Matter explorează, pentru a câta oară?, fetișul călătoriei între universuri paralele. Doar că nu e vreo comedie, precum Back to the Future, nici vreun fantasy cu supereroi, precum Loki sau celelalte producții Marvel, ci o dramă, aproape melodramă, chiar, în unele momente (reflecțiile despre consecințele alegerilor făcute de-a lungul vieții sunt destul de generice și, uneori, siropoase), despre un om de știință și profesor de fizică cuantică, Jason (Edgerton), care duce o viață liniștită și, după toate aparențele, fericită, alături de soția sa, Daniela (Connelly), curatoare la o galerie de artă, și fiul lor, Charlie (Oakes Fegley, din Pete’s Dragon).

Lucrurile se complică, bineînțeles, dar nu pentru că elevii lui Jason sunt complet neinteresați de  prelegerea sa despre pisica lui Schrödinger și superpozițiile cuantice, un paradox care susține că obiectele pot exista simultan în două stări diferite, ci tocmai pentru că „pisica” există. Și e alt Jason, care, în alt univers, a ales să se dedice complet carierei de cercetător – Daniela, la rândul ei, a devenit o artistă superstar – și a descoperit mijloacele prin care să facă posibilă călătoria miraculoasă, după ce a reușit să construiască „cutia lui Schrödinger”, adică un cub, cu laturi de vreo câțiva metri, unde intri și, în principiu, ieși în altă parte. 

Al doilea Jason, însă, n-are intenții bune și apare în lumea senină a celuilalt să-l înlocuiască, deoarece regretă că a renunțat la relația cu Daniela. E o ironie subtilă: oricât succes ai avea în carieră, în cele din urmă, tot o viață modestă, fără prea multe bătăi de cap, pare mai bună. Ba chiar, al doilea Jason își dă de gol invidia, când ține să-l întrebe retoric pe primul, „Ești fericit cu viața ta?”, înainte să-l drogheze și să-l expedieze în celălalt univers.

CITEȘTE ȘI: 20 de ani de la Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Merită efortul?

Jason se trezește „dincolo”, pe patul unui spital, și află că lucrează în laboratorul companiei private de cercetare Velocity, condusă de Leighton Vance (Dayo Okeniyi), și că a lipsit aproape un an, după ce a „dispărut” în „cutie”. De asemenea, e într-o relație cu Amanda (Braga), psihiatra companiei, care e bulversată de faptul că acesta nu-și aduce amintește absolut nimic din această viață. Inutil să-ți mai zic că lui Jason nu-i vine să creadă ce se întâmplă. Se prinde repede, însă, că ceva e putred la Velocity și fuge din spital, de teamă să nu fie sechestrat de oamenii trimiși de Vance, ajunge la vernisajul Danielei, unde se întâlnește și cu altă variantă a prietenului său, Ryan (Jimmi Simpson, din Westworld, care face, la rândul său, un dublu rol foarte bun). Cei trei se retrag împreună la apartamentul lui Daniela, unde Jason le povestește toată pățania, în vreme ce, acasă, celălalt Jason se integrează, chiar dacă cu câteva stângăcii, destul de bine în viața de familie.

Dark Matter mai are niște atuuri puternice. Directorii de imagine John Lindley (ha, Pleasantville!) și Jeffrey Greeley (vezi Manhattan) au reușit niscaiva atmosferă neo-noir în zona unor One False Move sau, de ce nu?, Glengarry Glen Ross. Scenariul și regia funcționează și ele excelent în acest sens – spre exemplu, chiar scena când Jason, Daniel și Ryan discută minute bune despre ce se întâmplă are un suspans mocnit, o lentoare chic, low-key, primenită cu câteva chokers// „The Choker Shot”, mediacollege.com // picate la țanc, care te trimit către aceiași ani 1940 și 1950. Zic rar treaba asta: iată un serial care era păcat să fie un film de două ore. Una peste alta, la finalul episodului al treilea, Jason și Amanda vor lua o decizie care oferă twistul mult așteptat: intră amândoi în cutie și vor porni în mai multe „călătorii”, iar Dark Matter se transformă, treptat, într-un thriller existențialist. Că așa-i în viață.

Detalii pe iMDB | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10