Foto: Amazon Prime Video

Fallout: Postapocalipsa nu va fi la televizor8 min read

De Mihai Tița 16.04.2024

Western, acțiune și satiră politică într-o nouă și reușită adaptare a unui joc video, Fallout are mai multe lucruri de zis decât pare la prima vedere.

Pentru cineva care nu a văzut nici măcar meniul jocului video cu același nume, serialul Fallout, proaspăt produs de Amazon, e suficient de coerent și distractiv, încât am simțit nevoia doar de câteva ori să mă pun la curent cu câteva aspecte importante – voi nota câteva dintre ele mai jos, pe altele te las să le descoperi singur, pe pagina de fandom a serialului.// O poți accesa pe fallout.fandom.com // Așadar, nu e prea complicat. 

Într-un viitor retrofuturist, cândva în anii 2070, Statele Unite sunt „blocate” în cultura anilor 1950: televizoare alb-negru, radiouri vintage, cămăși polo cu mâneci scurte și aceeași muzică jazz și swing nostalgică. De altfel, coloana sonoră e o colecție tip-top, care merită pusă deoparte în playlisturile oricărui meloman. Metafora e limpede: războiul rece nu s-a terminat, nici politic, dar, aparent, nici mental, prin comportamentul ignorant și conflictual al societății umane. Sau, mai bine zis, tocmai se va termina, pentru că, în timpul unei petreceri aniversare, unde fostul pușcaș marin și actor Cooper Howard (Walton Goggins, din Justified sau The Hateful Eight) distrează copiii într-un costum de cowboy, încep să pice, fără număr, bombele atomice ale chinezilor.

Peste două sute de ani, Lucy „Okey dokey” MacLean (Ella Purnell), care trăiește în Vault 33, într-o comunitate restrânsă și, să-i zic pe șleau, privilegiată, alături de fratele și tatăl ei, Hank (Kyle MacLachlan, din Twin Peaks), care e și „supraveghetorul” buncărului, își caută partener de viață, cu ajutorul căruia să ducă mai departe eforturile de perpetuare a speciei – principala preocupare, de altfel, a celor care trăiesc izolați de „lumea reală”. 

„Organele mele de reproducere sunt intacte, igiena mea, bine întreținută. Înaintez în fața consiliului cererea mea de a participa la schimbul trienal cu Buncărul 32”, pledează, spirituală și optimistă, Lucy. Doar că partenerul ei și gașca care îl însoțește se dovedesc a fi „prădători”, veniți „de la suprafață”. Începe, cum era de așteptat, să sară sânge, iar la finalul scenelor de bătaie, înjunghiat și spintecat trupuri, Hank e luat ostatic de prădătorii conduși de Lee „Toată lumea știe cine sunt” Moldaver (Sarita Choudhury). Lucy n-are încotro și iese din buncăr (trece repede, așadar, sentimentul de spinoff la Silo),// „Cele mai bune filme și seriale tech, SF și fantasy din 2023”, mindcraftstories.ro // să-l caute și să-l recupereze.

CITEȘTE ȘI: Leave the World Behind: Pentru Apocalipsă, apasă tasta 0

În timpul aventurii sale, Lucy va întâlni, pe lângă gândaci giganți sau tot felul de oameni izolați și ciudați, un om de știință misterios, Dr. Siggi Wilzig (Michael Emerson, din Lost), care lucrează pentru Enclavă, un sistem politic și economic paramilitar, ai căror membri se consideră „urmași” ai guvernului american dinaintea războiului, un soldat tânăr, Maximus (Aaron Moten), care face parte din Frăția Oțelului, o organizație a cărei scop e să păstreze și să redescopere tehnologia avansată, dar și să reglementeze utilizarea acesteia, dar și pe Hank, care, fără să încerc să-mi explic, din cauza radioactivității s-a transformat într-un soi de zombie-întâlnește-strigoi (de altfel, e poreclit The Ghoul) sau, dacă mă uit mai bine, într-un Red Skull din Captain America. Sau, dacă Fallout tot e creat de Jonathan Nolan (exact, fratele celebrului Christopher Nolan) și Lisa Joy, responsabili și pentru Westworld, într-un Man In Black atomicpunk.

Că tot a venit vorba, ce-mi place cel mai mult la Fallout e că-i mai degrabă în zona Preacher, decât Westworld. Sau, în orice caz, o combinație între cele două, între neo-western și satiră – asta pentru că, dincolo de producția impresionantă (buncărele arată excelent, la fel și decorurile și peisajele dintr-o lume aproape pustie), cinematografia inteligentă (ai trimiteri la gore, cadre subversive, dar și niscaiva neorealism casual, cum ai mai văzut în The Last of Us sau chiar The Mandalorian, spre exemplu) și interpretările convingătoare (totuși, personajul lui Maximus e mai diluat decât celelalte, iar interpretarea lui Moten, a unui papă-lapte sociopat, e ușor superficială), cei doi scenariști au insistat pe comentariile politice mai mult sau mai puțin subtile (pe undeva, parcă și Moldaver e îndreptățită în anarhismul ei? Rămâne de văzut) și au păstrat bună parte din spiritul progresist al jocurilor. Mult peste așteptări.

Disponibil pe Prime Video | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 6/10



Text de

Mihai Tița

Jurnalist de lifestyle și cultură, care a mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, Sunete sau Scena9. 

CULTURĂ|POPCRAFT

Dark Matter: Altă viață

De
Dacă ai putea să călătorești în universuri paralele, ce viață ți-ar plăcea să ai? Om de știință? Familist? Popstar? Dark Matter le încearcă pe toate.
CULTURĂ|GAMING

Academia de Counter-Strike: Un club de esports din România pregătește viitorii pro gameri

De
Unul din cele mai mari branduri din zona de e-sports din ultimii ani de la noi concurează acum și cu o echipă de juniori
CULTURĂ|SCIENCE OF FOOD

Microidentitate gastronomică națională: metode de acrire a ciorbelor

De
Nelipsită astăzi de pe mesele românilor, ciorba este punctul central al bucătăriei tradiționale. Românii o prepară cu orice, de la ierburile din flora spontană la vișine, și de la mațe de miel la aguridă. Iar dintre toate tipurile disponibile, borșul stă la loc de cinste. 
CULTURĂ|POPCRAFT

Kingdom of the Planet of the Apes: Fără sentimente

De
Al patrulea film al seriei Planet of the Apes, după trilogia începută în 2011, schimbă placa artistică și narativă, dar fără cap și coadă.