Foto: Stefano Montesi / Corbis via Getty Images

Lego Stories18 min read

De Daniela Vasilache 28.03.2024

Am stat de vorbă cu trei jucători de Lego pentru a vedea ce-i determină să petreacă zeci de ore pentru a construi puzzle-uri tridimensionale.

Lucrez toată ziua în fața ecranului laptopului, iar seara mă relaxez în fața altor ecrane digitale: televizor și telefon. Într-o zi am luat o pauză de la această rutină și am început să construiesc două figurine Lego: Cruella de Vil și Maleficent. În timp ce puneam piesă peste piesă, m-am gândit cum ar fi să construiesc și un articol care să exploreze universul Lego și cum este el perceput de jucători. 

Create în 1932, seturile Lego//„The LEGO Group History”, lego.com // au început ca niște construcții de lemn ale tâmplarului Ole Kirk Kristiansen. Denumirea de Lego este abrevierea a două cuvinte în limba daneză, „leg godt”, care înseamnă „joacă bine”. în latină, numele se traduce prin „am pus cap la cap”. Compania a fost moștenită din tată în fiu și este acum deținută de Thomas Kirk Kristiansen, strănepotul lui Ole. 

Piesele Lego moderne au apărut în 1958 și oferă posibilități nelimitate de construcție. Ulterior, au fost create piesele Lego Duplo, de dimensiuni mari, special pentru copii, dar și figurinele, pentru a permite mai mult joc de rol. 

Lego-urile sunt delimitate pe categorii de vârstă, de la cele cu piese mari pentru copii, la cele pentru 4+, 8+, 10+ și chiar unele 18+ ani, seturi complexe cu multe piese destinate adulților.  Există studii care arată o corelație între Lego și dezvoltarea gândirii și creativității.//„The LEGO System as a tool for thinking, creativity, and changing the world, davidgauntlett.com // Lego permite reprezentarea vizuală a conceptelor abstracte, ideilor sau sentimentelor, creând sensuri prin construcții. 

Dacă unii construiesc Lego pentru a se conecta cu ei înșiși sau pentru a petrece timp cu persoane dragi, alții iau jocul mult mai în serios și participă la competiții. FIRST LEGO League// „FIRST LEGO League”, firstlegoleague.org // este un program al companiei care își propune să îi familiarizeze pe copiii între 4-16 ani cu domeniile STEM (știința, tehnologia, ingineria și matematica). Aceștia participă la competiții Lego pentru a-și dezvolta abilitățile de învățare, de soluționare a problemelor din lumea reală și pentru a-și dezvolta spiritul de muncă în echipă. 

A construi Lego este o experiență diferită pentru fiecare persoană, la fel ca orice formă de joc. Acum câteva luni, scriam despre cum este folosit jocul video Minecraft ca o modalitate de relaxare sau învățare, iar acum am vrut să descopăr poveștile celor care se joacă Lego. 

CITEȘTE ȘI: Minecraft Stories 

Am vorbit cu trei pasionați de Lego pentru a vedea ce a însemnat acest joc pentru ei. Iată poveștile lor, spuse chiar de ei.

Foto: Daniela Vasilache

Ana Corjos s-a cunoscut mai bine pe sine cu ajutorul Lego

„Am început să mă joc cu Lego de când eram copil, aveam vreo patru-cinci ani. Mă jucam cu cărămizi din acelea speciale pentru copii și făceam diverse construcții. 

Mereu mi-a plăcut să mă joc mai mult Lego decât jocuri video, pentru că îmi place să simt piesele, să le am în fața mea, să-mi fie stimulate toate simțurile, ca într-o experiență imersivă aproape. Pe calculator mă joc Minecraft, care personal mi se pare că e tot un fel de Lego.

Am făcut cel mai mare set Lego împreună cu tata și fratele meu, acum câțiva ani, când au apărut iar filme Star Wars. Am făcut una dintre nave, era un set super mare. 

Uneori îmi place să fac Lego singură, alteori împreună cu cineva. Depinde de set. Dacă e ceva mai personal, cum e Lego-ul cu flori care a apărut recent, îmi place să construiesc singură. Florile, de exemplu, au fost un cadou pentru mine însămi. Dar sunt seturi pe care merită să le faci cu alții, te prinzi mai ușor cum să le faci și e mai distractiv. 

Sunt foarte atașată de acest joc, am mers chiar, cu o prietenă, într-un magazin Lego să ne facem propriul omuleț. M-am făcut pe mine în varianta Lego, a fost core memory. Orice amintire cu Lego este o poveste super importantă pentru mine.”

Mihai Ochetan a descoperit că cele mai valoroase seturi Lego sunt cele construite alături de persoane dragi

„Îmi plăcea să construiesc Lego de la grădiniță. Mă jucam cu seturile acelea pentru copii care aveau piese mult mai mari. Odată, mi-am dat foarte mult interesul și am încercat să construiesc o căsuță cu acoperiș, trepte, tot ce era nevoie. Am stat de dimineață, de când am ajuns la grădiniță, până pe la prânz când a venit masa. Țin minte și acum că educatoarea a luat construcția și a păstrat-o mult timp, m-am bucurat enorm.

Când am mai crescut, au început părinții mei să-mi cumpere Lego normal, pentru că nu mai exista pericolul să-l înghit. Primul Lego primit de la ei a fost o unitate mică de pompieri, cu o mașinuță. Mi-au cumpărat, apoi, o secție de poliție care avea și o închisoare separată, în care puteai să introduci o piesă care avea desenată o bombă pe ea. Dacă apăsai pe aceasta, „explodau” gratiile de la pușcărie și puteai să fugi de acolo cu hoțul. 

Mai târziu, am început să schimb domeniul și am primit de la mătușa mea un castel medieval, care avea pod retractabil. Mereu mi-au plăcut aceste mici detalii, pentru că lego chiar e super interactiv. Plus că ai mei nu mă lăsau prea mult la calculator, să mă joc sau să-mi descarc jocuri, motiv pentru care Lego-ul era scăparea mea din cotidian. 

Am fost foarte atașat de Lego în copilărie, am o amintire specifică care mă face și acum să zâmbesc. Mi-am chemat, într-un an, prietenii de la școală să îmi sărbătoresc ziua de naștere. Părinții mei mi-au dat cadou un set mare, dar au cumpărat și seturi mai mici pentru toți prietenii mei, pentru că ne unea pasiunea aceasta pentru Lego. Atunci, nu prea înțelegeam eu de ce trebuiau să primească și ei cadouri, din moment ce era ziua mea, dar acum mi se pare foarte drăguț. 

Cel mai mare set pe care l-am construit vreodată a fost o unitate de pompieri. Era o clădire în forma literei „U”, care avea la mijloc un etaj cu birouri. Totul era foarte detaliat, aveau până și dozatoare de apă și garaje unde erau parcate autospecialele. Avea și un heliport cu elicopter. Foarte dotați pompierii aceia. Iar setul în sine era destul de mare ca lungime, cred că avea jumătate de metru. 

După un timp, am început să experimentez cu construcțiile. Mă plictisisem de pompieri, polițiști, castele și m-am gândit cum ar fi să creez eu altceva, folosind aceleași piese. Am început să le dezmembrez și să le combin pentru a face diverse construcții. În tot acest proces, am mai pierdut și cateva piese, dar să nu vorbim despre asta. 

Când eram mic, făceam singur seturile Lego, mă distram pe cont propriu. Nu am frați sau surori, nici părinții mei nu se băgau să joace, dar ce-i drept nici nu îi lăsam. Îmi plăcea foarte mult tot momentul acela când construiam, pentru că eram în lumea mea. Dacă m-ar fi ajutat cineva,, ar fi fost ca și cum mi-ar fi luat din timpul cu setul respectiv, ar fi scurtat toată perioada în care aș fi construit și nu mai stăteam eu să pun piesă cu piesă. 

Prima dată când am construit Lego împreună cu cineva a fost acum câteva luni. Atunci am realizat că oamenii percep diferit instrucțiunile de construire și e interesant când colaborezi. Adică eu am experiență, văd foarte ușor lucrurile din instrucțiuni, dar alți oameni, mai ales dacă fac pentru prima dată un set, se chinuie un pic. 

Chiar am realizat că e foarte distractiv să faci asta cu cineva, e ca și cum ai construi pe bandă. Îmi aduc aminte construiam o mașinuță și o tot dădeam de la unul la altul, pune tu două roți, pun eu două roți, tu o ușă, eu o ușă. Parcă eram într-o fabrică. Depinde cu cine faci asta. Dacă m-ai fi întrebat acum 15 ani, aș fi zis categoric că vreau să fac Lego doar de unul singur, dar acum parcă mă uit la unele seturi și îmi aduc aminte de persoana cu care le-am construit.”

Foto: Radu Mihai

Radu Mihai și-a dezvoltat gândirea critică construind Lego

„Primul set de Lego l-am avut pe la șapte ani. Nu ştiam prea bine pe atunci ce e Lego, văzusem un set de Formula 1 cu Michael Schumacher, idolul meu când eram copil, şi am rămas fixat pe el până mi l-au cumpărat părinții. 

Îmi place Lego, pentru că mă apucă nostalgia de a fi copil, fără alte griji, când fiecare pas pe care îl realizam din instrucțiuni se simțea ca o mare realizare.

Cel mai mare set pe care l-am construit a fost un avion de pasageri, ce avea aproape 70 de centimetri în lungime şi 50 de centimetri în lățime, cu tot cu aripi. A durat aproximativ o săptămână să-l termin. Nu m-am mai atins de el de atunci, a rămas ca o piesă de muzeu.

O singură dată am construit o maşină din piese random,, împreună cu un coleg din şcoala primară. În rest, totul am făcut singur. Aş zice că prefer să fac Lego singur pentru că am mai multă libertate de a alege ce construiesc, dar împreună cu cineva te ajută mult să îți dezvolți spiritul de echipă.

Simt că Lego m-a ajutat mult să văd lucrurile din mai multe perspective, să identific problemele şi să mă gandesc mereu la următorii paşi. Oarecum sufletul meu de copil este strâns legat de Lego prin bucuria cu care simțeam că pot construi orice cu mâinile mele.”



Text de

Daniela Vasilache

Danielei îi place să testeze limitele „imposibilului”, nu se ferește niciodată de complexitate și e mereu pregătită pentru o nouă provocare. Și-a început cariera scriind articole despre artă, dar mai târziu s-a îndrăgostit de lumea științei. A scris timp de un an de zile pentru ZME Science, iar unele dintre articolele ei au fost preluate de presa italiană și ungară.

CULTURĂ|POPCRAFT

Dark Matter: Altă viață

De
Dacă ai putea să călătorești în universuri paralele, ce viață ți-ar plăcea să ai? Om de știință? Familist? Popstar? Dark Matter le încearcă pe toate.
CULTURĂ|GAMING

Academia de Counter-Strike: Un club de esports din România pregătește viitorii pro gameri

De
Unul din cele mai mari branduri din zona de e-sports din ultimii ani de la noi concurează acum și cu o echipă de juniori
CULTURĂ|SCIENCE OF FOOD

Microidentitate gastronomică națională: metode de acrire a ciorbelor

De
Nelipsită astăzi de pe mesele românilor, ciorba este punctul central al bucătăriei tradiționale. Românii o prepară cu orice, de la ierburile din flora spontană la vișine, și de la mațe de miel la aguridă. Iar dintre toate tipurile disponibile, borșul stă la loc de cinste. 
CULTURĂ|POPCRAFT

Kingdom of the Planet of the Apes: Fără sentimente

De
Al patrulea film al seriei Planet of the Apes, după trilogia începută în 2011, schimbă placa artistică și narativă, dar fără cap și coadă.