Foto: Cr. Vlad Cioplea / Netflix
Wednesday: Comedie romantică și cam atât9 min read
Deși realizările regiei și scenariului, cu excepția câtorva plot twists binevenite, sunt mediocre, Wednesday poate fi un binge watching distractiv, când nu e plictisitor și confuz.
„The Hidden Message of ‘Addams Family Values’”, hollywoodreporter.com, în 2018, cu ocazia împlinirii a 15 ani de la premiera Addams Family Values, un film care, și astăzi, poate fi lejer notat în aproape orice listă cu producții cult ale decadei 1990, scenaristul Paul Rudnick concluziona substratul politic al producției: „Pentru republicani, «valorile familiei» reprezintă întotdeauna un cod pentru cenzură și excludere, iar aceștia continuă să le refuze drepturile, spre exemplu, familiilor LGBT. Îmi place să cred că familia Addams e mult mai iubitoare și mai tolerantă decât inamicii lor”.
Excepția de la această perspectivă e Wednesday, care alege (ba chiar o face din plăcere) să se răzbune pe cei cu porniri autoritare ori abuzive. Mai mult, cea mai memorabilă scenă, care o are în centrul atenției, e cea în care confruntă trecutul colonial american. În timpul unei piese de teatru, cel puțin îndoielnică din punct de vedere ideologic, din cadrul unei tabere creative, unde, oricum, n-ar fi vrut să meargă, ea improvizează, împreună cu o gașcă de alți câțiva misfits, pedepsirea unui grup de pelerini.
De altfel, acea scenă a fost una dintre inspirațiile principale pentru dezvoltarea noului serial, care-i poartă numele, produs de Netflix, filmat în România și regizat de Tim Burton (patru episoade), Gandja Monteiro și James Marshall (ambii, câte două). Mărturisesc asta chiar creatorii acestuia, Reiese dintr-un articol apărut în Time, pe care-l poți citi aici Iar Wednesday varianta 2022, interpretată de Jenna Ortega (musai de văzut, printre altele, în horrorul X sau drama The Fallout), are de-a face, din nou, cu un pelerin, de data asta unul care a trăit, hăt, demult, pe la 1800, și ale cărui crime încă bântuie liceul destinat exclusiv copiilor, să le zicem, „cu calități aparte”, în loc de „monștri”, cum apare în descrierea oficială a serialului. Wednesday ajunge acolo după ce, ai ghicit, se răzbună pe niște bătăuși și apoi e exmatriculată, iar părinții ei, Morticia (Catherine Zeta-Jones) și Gomez (Luis Guzmán), cred că cea mai bună idee e sa o trimită tocmai la liceul unde și ei au învățat.
Dar, cum era de așteptat, Wednesday se integrează greu chiar și printre ceilalți marginalizați (vampiri, vârcolaci sau chiar sirene), dintr-un liceu, numit Nervermore, care îți va aduce aminte de alte astfel de „școli speciale”, precum cea cu mutanți, a lui Charles Xavier, din X-Men sau Hogwarts-ul plin ochi cu magicieni, din franciza Harry Potter. De fapt, serialul e o șaorma cu de toate. Iar tocmai asta e cel mai rău: nici măcar Wednesday nu rămâne Wednesday de-a lungul celor opt episoade. Ba se transformă într-o Eleven (din Stranger Things), care vorbește ca Enola Holmes, ba într-o Emily Cooper (din Emily In Paris) care se teleportează în Twilight, ba într-o adolescentă naivă, ca într-un spin off de genul Știu ce ai făcut astă-iarnă în România, Agatha Christie!.
De fapt, Wednesday e atât de anti-Wednesday, personajul creat de caricaturistul Charles Addams, în revista The New Yorker, la sfârșitul anilor 1930, încât dansează – într-o scenă omagiu adusă uneia din sitcomul The Addams Family, apărut în 1964 și care, din păcate, a fost „scos din priză” după doar două sezoane – pe The Cramps, o trupă care e la fel de goth cum sunt eu toboșar la Omul cu șobolani. Nici măcar The Cure, nici măcar Billie Eilish. Nici măcar Rosalia, nici măcar reggaeton, cu toate rădăcinele latino ale tatălui ei. Am auzit, însă, pentru câteva zeci de secunde, Chavela Vargas, cu demult epuizata La llorona și am avut impresia că coloana sonoră a fost făcută de un DJ de la Europa FM. De fapt, să fie cât mai clar că echipa responsabilă cu acest serial nu a prea înțeles nuanțele culturale ale personajului, e suficient Îl poți vedea aici un muzician popular pe TikTok, care a dat cântecului o latură post-punk de care aveam nevoie cu toții.
În plus, Wednesday insistă, aproape în fiecare scenă, să fie sarcastică vizavi de subiectele momentului, de la social media („Consider rețelele sociale un gol năprasnic al afirmării fără noimă”) la tehnologie („Nu am telefon. Refuz să fiu sclava tehnologiei”), de la feminism („Are you mansplaining my power?”) până la literatură („Redactorii sunt o specie mioapă și fricoasă. Unul a zis că scriu morbid în mod gratuit și mi-a sugerat să merg la psihiatru”). E amuzantă vreo zece minute, dar devine repede obositoare. Ca tot acest serial, care se chinuie să fie altceva decât o povestioară pop de amor, à la Frumoasa care ascultă prea mult Evanescene și bestia part-time la cafeneaua cu sortimente organice. Una, de altfel, care dacă ar fi apărut altundeva decât pe Netflix (sau Pro TV?), ar fi trecut, bineînțeles, neobservată.
Disponibil pe Netflix | Per total: 4/10 | Știință & Tehnologie: 5/10
