Cum te-au convins companiile de petrol și gaz că (nu ele, ci tu) ești responsabil pentru încălzirea globală33 min read

Faptul că temperatura Pământului crește de pe urma activității umane este incontestabil științific. Și nimeni nu știe asta mai bine decât cei care poartă vina pentru schimbările climatice: companiile de petrol și gaz.

De la finanțarea primelor studii climatice între 1970 și 1980, la negarea acestora începând cu anii 1990 și până în prezent, Exxon, British Petroleum, Chevron și Shell sunt doar câteva dintre cele mai poluante companii care împrăștie informații false cu privire la încălzirea globală în timp ce înregistrează profituri record de pe urma încălzirii Planetei.

Industria petrolului e conștientă de riscurile climatice asociate activității lor încă din 1954

În 1954, geochimistul Harrison Brown și colegii săi de la Institutul de Tehnologie din California au avertizat„Early oil industry knowledge of CO, and global warming”, chr.gov.ph (PDF) Institutul American pentru Petrol (cel mai puternic lobbyist al industriei combustibililor fosili) că măsurătorile carbonului stocat în inelele copacilor indicau o creștere a nivelului de dioxid de carbon cu aproximativ 5% comparativ cu 1840, creștere cauzată, fără dubii, de arderea combustibililor fosili.

Life Magazine, 1962

Până în 1965, comunitatea științifică a Statelor Unite era deja extrem de îngrijorată cu privire la posibila încălzire globală dezastruoasă pe care o puteau cauza combustibilii fosili.

În acel an, Comitetul de Poluare a Mediului din administrația președintelui Lyndon B. Johnson a raportat„Restoring The Quality Our Environment”, ozonedepletiontheory.info (PDF) că, până în anul 2000, ar fi putut avea loc o creștere de 25% a concentrației de dioxid de carbon și că o astfel de creștere avea toate șansele să provoace o încălzire globală semnificativă. Raportul a mai indicat că arderea combustibililor fosili era cea mai clară sursă de poluare.

Pornind de la aceste semnale de alarmă, companii precum Shell, Exxon, Chevron și British Petroleum au mers până în pânzele albe ca să înțeleagă pericolele de mediu cauzate de obiectul lor principal de activitate: arderea combustibililor fosili. 

Companiile își fac propria cercetare

De-a lungul anilor 1970 și 1980, companiile și-au creat propriile departamente de cercetare axate pe modelare climatică, pentru a studia îndeaproape corelația dintre activitatea lor și încălzirea globală. Institutul American pentru Petrol le-a pus la dispoziție membrilor săi„Exxon’s Oil Industry Peers Knew About Climate Dangers in the 1970s, Too”, insideclimatenews.org o platformă prin intermediul căreia să își împărtășească descoperirile științifice cu privire la emisiile antropice de gaze cu efect de seră.

Companiile au anticipat devreme pericolul pe care o legislație de mediu l-ar fi putut cauza activității lor. În 1979, cel mai proeminent cercetător de la Exxon a trimis un memorandum intern„Memo from H Shaw to HN Weinberg Regarding Research in Atmospheric Science”, ucsf.edu prin care a propus studii aprofundate care să-i permită companiei „să influențeze posibila legislație privind controalele de mediu” și „să răspundă grupurilor de mediu” îngrijorate. Acest lucru era esențial „pentru a nu fi prinși nepregătiți”, așa cum s-a întâmplat cu industria aviatică și instrustria chimicalelor”.

În 1979,Exxon a finalizat un studiu„1979 Exxon Memo on Potential Impact of Fossil Fuel Combustion”, climatefiles.com care semnala transformări devastatoare ale climei în următorii 75 de ani. Proiecțiile cercetării se dovedeau surprinzător de exacte, mai ales având în vedere stadiul incipient al studiilor de mediu la acea vreme. Spre exemplu, studiul enumera până la detaliu  „schimbările climatice semnificative” ale unei creșteri a concentrației dioxidului de carbon până la 500 ppm (părți pe milion), estimată în jurul anului 2035 și „schimbările climatice dramatice” pe care dublarea concentrației preindustriale le-ar aduce omenirii în jurul anului 2050. Printre acestea se numărau: topirea gheții Oceanului Arctic pentru cel puțin șase luni pe an, creșterea temperaturii medii globale cu 1°C – 4°C și degradarea vieții marine.

În același an, Institutul American pentru Petrol pregătea o cercetare„1980 API CO2 and Climate Task Force, «The CO2 Problem; Addressing Research Agenda Development»”, climatefiles.com la fel de precisă științific, conform căreia se aștepta ca o creștere de 2,5°C a temperaturii medii globale să aducă „consecințe economice majore” până în 2038, iar una 5°C, până în 2067, să genereze, fără doar și poate, „efecte catastrofale la nivel global”. Mai mult, Institutul (a cărui misiune este, chiar și acum, să influențeze politica publică în sprijinul unei industrii puternice și viabile de petrol și gaze naturale în SUA„About API”, api.org) înțelegea că nu există „nicio marjă de manevră” în ceea ce privește „timpul de acțiune”.

Shell se alătura trendului în 1988 cu un raport intern numit „Efectul de Seră”,„1988 Shell Confidential Report «The Greenhouse Effect»”, documentcloud.org care confirma că arderea de combustibil fosil este principala cauză a încălzirii globale. Conform acestuia, industria energetică și guvernele naționale erau sfătuite să adopte de îndată „măsurile necesare pentru a contracara problema”, în special pentru că „în momentul în care încălzirea globală va deveni detectabilă, ar putea fi prea târziu pentru a o lua contramăsuri eficiente care să  reducă efectele sau chiar să stabilizeze situația.”

Ultimul, dar nu cel din urmă, British Petroleum lansa în 1991 un film documentar numit „Acest Pământ – Cine Creează Vremea?”,„This Earth – What Makes Weather?” (1991), bpvideolibrary.com în care explică efectul de seră și sublinia faptul că arderea combustibililor fosili contribuie la creșterea temperaturii globale. Filmul descria și diverse „consecințe devastatoare” pe care o climă perturbată le poate avea asupra unor țări „lipsite de apărare”, precum Bangladesh.

CITEȘTE ȘI: Gazele cu efect de seră. Cum acționează efectul de seră?

Stânga: New York Times, 1997. Dreapta: New York Times, Wall Street Journal și alte publicații, 2000.

Companiile încep să-și nege studiile

După ce au înțeles realitatea și faptul că arderea combustibililor fosili va trebui regularizată de către state, companiile, atât pe cont propriu, cât și împreună, au finanțat, conceput și desfășurat o campanie puternică de negare și dezinformare„Big oil and gas kept a dirty secret for decades. Now they may pay the price”, theguardian.com privind schimbărilor climatice și contribuția produselor lor. 

Scopul principal al campaniei a fost să cauzeze incertitudine publică și să transforme realitatea științifică într-o dezbatere climatică, astfel încât să poată preveni adoptarea legislației de mediu. Au amânat mai alesadoptarea Protocolului de la Kyoto,„Revealed: how oil giant influenced Bush”, theguardian.com primul tratat internațional care stabilește obligații specifice de reducere a emisiilor.

După un deceniu de dezbateri interne despre încălzirea globală, susținute de studii temeinice și imparțiale asupra acesteia, Exxon și-a schimbat cursul în anii ‘90 și a petrecut mai bine de 20 de ani discreditând cercetările pe care oamenii săi de știință le confirmaseră odinioară.

În 1996, când știința climatică era mai clară decât oricând, Exxon a publicat un document numit „Încălzirea globală: Cine are dreptate? Informații despre o dezbatere care a produs mai multe întrebări decât răspunsuri”,„1996 Exxon Publication: «Global Warming: who’s right?»”,documentcloud.org care descria efectul de seră ca „incontestabil real și cu siguranță bun” și modelele climatice folosite în prezicerea încălzirii globale ca „dovezi inexacte”. În prefața publicației, CEO-ul companiei, Lee R. Raymond,  a declarat că „în prezent, dovezile științifice nu sunt concludente; nu se știe dacă activitățile umane chiar au un efect semnificativ asupra climei globale.”

Peste un an, Exxon publica în New York Times o reclamă/opinie numită „Când datele nu se pupă cu teoria, aruncă datele”,„When facts don’t square with the theory, throw out the facts”, documentcloud.org în care susținea că analiza economică a guvernului american privind restricțiile emisiilor de carbon este defectuoasă și, prin urmare, acțiunea climatică trebuie amânată.

În 1998, CEO-ul subsidiarei canadiene, Robert Peterson, nega cu vehemență legătura dintre arderea combustibililor fosili și încălzirea globală și răspândea o teorie nouă (lansată de DeSmog, o organizație„Center for the Study of Carbon Dioxide and Global Change – DeSmog”,  desmog.com fondată, printre alții, de Exxon, Chevron și Institutul American pentru Petrol) conform căreia „dioxidul de carbon nu este un poluant, ci un ingredient esențial al vieții pe această planetă”.„1998 Imperial Oil Article: «A Cleaner Canada» by Robert Peterson”, climatefiles.com 

La șase ani de la ultimul său raport„1988 Shell Confidential Report «The Greenhouse Effect»”, documentcloud.org despre efectul de seră, Shell publica, în 1994, un nou raport pe aceeași temă, însă cu un conținut cel puțin contradictoriu. Cu toate că anterior solicitau de urgență legislație de mediu, în „Efectul de seră sporit: o revizuire a aspectelor științifice”,„1994 Shell Report «The Enhanced Greenhouse Effect – A review of scientific aspects»”, documentcloud.org cercetătorii Shell avertizau împotriva posibilelor „efecte economice ale unor legi necugetate”. O mare parte a raportului se concentra pe discreditarea metodologiei de lucru și a opiniilor științifice ale celui mai de încredere corp științific din lume,IPCC.„The Intergovernmental Panel on Climate Change”, ipcc.ch Mai mult, raportul susținea că există o „minoritate semnificativă” de cercetători din afara IPCC-ului care consideră „preocupările legate de încălzirea globală exagerate și greșite.”

CITEȘTE ȘI: Cercetătoare ucraineană: „Schimbările climatice și războiul au o sursă comună – combustibilii fosili” 

Exemple de reclame în print realizate în 1991 de fostul Consiliu al Informației de Mediu, grup format de subsidiare sau afiliați ai Companiilor a cărui misiune era „repoziționarea încălzirii globale ca teorie, nu fapt dovedit”.

Cu toate acestea, în spatele cortinei, companiile făceau tot posibilul pentru a se proteja de efectele schimbărilor climatice pe care le negau public: își ridicau platformele petroliere pentru a rezista la creșterea nivelului mării„Greenhouse Effect: Shell Anticipates A Sea Change”,, nytimes.com și brevetau proiecte„Icebreaking cargo vessel”, patents.google.com pentru echipamente destinate extragerii țițeiului și a gazelor naturale din zone anterior inaccesibile din cauza calotelor glaciale.

The show must go on

Campania de dezinformare și înșelare a opiniei publice nu și-a dat obștescul sfârșit în secolul XX. Nici în anii 2000. Nici măcar în 2022, când aceleași companii care știu prea bine ce impact au asupra mediului finanțează think thank-uri de extremă dreaptă,„The fossil fuel industry’s deceptive campaign to kill offshore wind”, heated.world cu scopul de a răspândi dubii în legătură cu impactul proiectelor de energie regenerabilă„The Environmental Impact of Offshore Wind”, youtube.com și cu gravitatea schimbărilor climatice.„Here’s Why Nobody’s Kids Need To Be Scared About Climate Change”, texaspolicy.com Cu certitudine, campania continuă și astăzi, cu toate că știința de mediu a îmbrățișat cele mai înalte standarde de consens cu privire la cauzele, consecințele și vinovații încălzirii globale.

CITEȘTE ȘI: Clima se schimbă din cauza oamenilor. Dovezile sunt concludente.

După decenii în care au fost minimizate datele științifice care demonstrau gravitatea schimbărilor climatice, acum, companiile de petrol și gaze împing pe inelarul outleturilor media strălucitorul diamant al greenwashingului. Se portretizează drept companii care îmbrățișează viitorul verde al planetei prin investiții în energie regenerabilă. Susțin că micile schimbări în alegerile și comportamentul consumatorilor pot lua în piept schimbările climatice, în special dacă acești consumatori se aliază companiilor, adevărați războinici în lupta ecologică, necum responsabili pentru însăși existența luptei. 

În spatele cortinei, adevăratele lor investiții în energie alternativă nu ajung nici la degetul mic al informațiilor înșelătoare pe care le prezintă în campanii publicitare. O analiză recentă„Oil and gas advertising spree signals industry’s dilemma”, ft.com a revelat că, între 2010 și 2018, BP a îndreptat doar 2,3% din totalul cheltuielilor spre energie regenerabilă, Shell 1,2%, iar Chevron și Exxon, 0,2% fiecare.

Mai mult, companiile continuă să-și extindă producția de combustibil fosil la nivel global, să investească în noi combustibili fosili (precum nisipurile bituminoase) și să planifice exploatarea neîncetată a petrolului pe perioadă nedeterminată. De exemplu,„Oil firms to pour extra 7m barrels per day into markets, data shows”, theguardian.com se estimează că Exxon va crește producția de petrol cu ​​peste 35% între 2018 și 2030 – o creștere mai accentuată decât în ​​ultimii 12 ani, iar Shell va crește producția de combustibili fosili cu 38% până în 2030.

British Petroleum creează „amprenta personală de carbon” ca să distragă atenția de la amprenta companiei

Între 2000 și 2008, BP a desfășurat o campanie extinsă de publicitate și rebranding numită Beyond Petroleum (Dincolo de Petrol), perioadă în care și-a schimbat inclusiv logo-ul într-o explozie solară, omagiu adus resursei regenerabile a soarelui. În cadrul aceleiași campanii, au inventat și popularizat termenul de „amprentă de carbon”. Compania a introdus publicului „calculatorul de amprentă de carbon” în 2004, calculator care îi permite fiecărui om să evalueze modul în care viața lui de zi cu zi este responsabilă pentru încălzirea globală.

Ambele reclame au apărut în diverse publicații din 2004 până în 2006.

Ideea de amprentă personală de carbon imaginată de BP este profund ineficientă în lupta împotriva încălzirii globale. Pe de o parte, își are punctul de obârșie în conceptul de neutralitate climatică (folosit ca tehnică de greenwashing„Cum vedem greenwashingul astăzi?”, infoclima.ro chiar și de BP) și, pe de altă parte, distrage atenția„Big oil coined ‘carbon footprints’ to blame us for their greed. Keep them on the hook”, theguardian.com de la adevărații emițători de dioxid de carbon (companiile). 

CITEȘTE ȘI: Net Zero. Un compromis care ar putea isca un nou război cultural?

Amprenta de carbon este periculoasă și pentru că plasează responsabilitatea de mediu asupra indivizilor. Dacă ți se arată că fiecare activitate pe care o întreprinzi generează emisii de dioxid de carbon și dacă știi că dioxidul de carbon cauzează încălzire globală, atunci nu poți spune că ești chiar și tu responsabil de ea? 

Răspunsul este un răspicat „nu”. Încălzirea globală apare în momentul perturbării echilibrului radiativ al Pământului și al atmosferei. În echilibru radiativ, cantitatea de radiație solară absorbită de planetă este egală cu radiația emisă înapoi în spațiu. Un client BP care frecventează zilnic cafeneaua de la colț nu perturbă acest echilibru care asigură existența vieții pe Pământ, deși calculatorul de carbon pus la dispoziție de companie indică emisiile acestui comportament. În schimb, arderea de combustibili fosili de către BP perturbă acest echilibru.

Companiile vor să te facă să îți pui întrebări legate de stilul tău de viață, pe de-o parte pentru a distrage atenția de la propriile emisii,„Just 100 companies responsible for 71% of global emissions, study says”, theguardian.com iar, pe de alta, pentru a se portretiza pe ele ca „cetățeni” responsabili, preocupați de încălzirea globală și pregătiți să ia măsuri.

Chevron vrea să îți schimbi comportamentul ca să nu o facă ei

În bătălie strânsă pentru locul 1 la competiția cine plasează responsabilitatea pe individ mai abitir este și Chevron, care a lansat în 2007 campania „Ni te alături?”, urmată în 2008 de campania „Mă alătur”. Ambele au încercat să transmită ideea că micile schimbări în comportamentul consumatorilor (cum ar fi schimbatul becurilor) sunt suficiente pentru a rezolva criza climatică.

Pe lângă modelarea percepției publice spre credința că adevăratele soluții stau în mâinile oamenilor de rând, cele două campanii semnate Chevron mai au un păcat: nu dezvăluie consumatorilor realitatea că încălzirea globală este alimentată de arderea combustibililor fosili și, implicit, că piroman este însăși compania care îi încurajează să își schimbe comportamentul.

New York Times, 2009

ExxonMobil încă neagă studiile climatice, inclusiv pe ale lor

Ocupând locul 4 la categoria „cele mai poluante companii între 1965 și 2018”,„Most polluting fossil fuel companies worldwide”, statista.com Exxon neagă„Exxon lobbyist questions urgency of climate’s catastrophic risks”, washingtonpost.com adevărurile științifice (aflate cândva prin propriile eforturi) legate de impactul pe care obiectul lor principal de activitate (exploatarea petrolului și a gazului) îl are asupra mediului. 

Mai mult, printr-o serie de reclame în ediția tipărită și postări în ediția electronică a The New York Times,Detalii pe twitter.com precum și pe canalul său de YouTube,@ExxonMobile: youtube.com Exxon își promovează în mod înșelător (exagerând) eforturile de a dezvolta energie din surse alternative sau de a capta dioxid de carbon din atmosferă. Aceste exagerări fac și obiectul unui proces intentat în 2019 de către Procurorul general din Massachusetts împotriva companiei.„Attorney General’s Office Lawsuit Against ExxonMobil”, mass.gov 

De exemplu,Exxon și-a promovat„PAID POST by ExxonMobil — The Future of Energy? It May Come From Where You Least Expect”, nytimes.com „eforturile” de a dezvolta biocombustibili din alge, dar a omis să menționeze câte resurse (pământ, îngrășăminte) presupune practică dezvoltată pe scară largă. Reclama te asigură că Exxon „lucrează pentru a-și reduce amprenta totală de carbon”, că este un inovator în materie de biocombustibil când, în realitate, compania plănuiește să își crească obiectul principal de activitate: extragerea, producerea, rafinarea și comercializarea combustibililor fosili.

Rămânând la alge, Exxon a publicat un videoclip intitulat „Școala ExxonMobil: Biocombustibilul din alge”Disponibil pe youtube.com în care o femeie, cercetător Exxon, îi explică unei copile cum compania „caută forme alternative de energie care sunt mai bune pentru mediu, pentru generația ta.” Vorbind pe înțelesul fetei, cercetătoarea îi explică cum algele trăiesc peste tot pe lume, inclusiv în blana urșilor polari. Deci, data viitoare când fata va vedea un urs polar de culoare verde, e bine să știe că acolo sunt alge. Desigur, cercetătoarea uită să menționeze că urșii polari ocupă un loc în legea privind speciile pe cale de dispariție din SUA„Polar Bear Interaction Guidelines”, fws.gov și că principalul motiv pentru această nominalizare este încălzirea globală cauzată și de Exxon.

New York Times, 2018

Greenwashingul duce spre catastrofă. Trebuie pusă frână.

Crearea unui fals sentiment de dezacord în ceea ce privește realitatea încălzirii globale are un impact evident asupra opiniei publice. Un studiu din 2022 desfășurat în șase țări europene„Public perceptions on climate change”, peritia-trust.eu (PDF) a constatat că publicul subestimează grosolan gradul de consens atins de comunitatea științifică. Respondenții cred că doar 68% dintre oamenii de știință au ajuns la concluzia că schimbările climatice sunt cauzate de om. În realitate, mai mult de 99% dintre climatologi au căzut de acord asupra afirmației.„More than 99.9% of studies agree: Humans caused climate change”, news.cornell.edu 

Companiile de petrol și gaz întârzie necesara legislație de mediu prin tactici de greenwashing din ce în ce mai diverse,După cum demonstrează John Oliver: youtube.com deși cunosc de zeci de ani pericolele asociate cu obiectul lor de activitate. În acest fel, continuă să profite de pe urma utilizării combustibililor fosili și să externalizeze costurile sociale asupra oamenilor, a mediului și a comunităților vulnerabile.