Viespea comună europeană (Paravespula vulgaris). Foto: Renaud Visage/Getty Images
Povești cu viespi. Micii cărăuși de glod și făuritorii de hârtie26 min read
„Vedetele” faunei citadine în această perioadă sunt viespile, care pot fi observate mult mai ușor odată cu încălzirea vremii. Chiar dacă par sâcâitoare și provoacă teamă, odată descifrată, lumea lor miniaturală devine fascinantă.
Te-ai minunat vreodată de un fluture care zboară din floare în floare? Sau te-ai bucurat de cântecul unei păsări dimineața, devreme? Ori de zumzetul albinelor și viespilor aflate în vizită pe flori? Aceste evenimente trecătoare înveselesc viața locuitorilor din orașe. Natura urbană îi conectează mai bine la ritmul zilelor și al anotimpurilor, îi liniștește și îi ajută să-și reîncarce bateriile în fața stresului cotidian.
Viespile au o reputație nemeritată
Dintre toate viețuitoarele care populează mediul citadin, Termenul viespe este folosit uneori, prin restrângere doar la familia Vespidae, care include viespea comună și alte specii familiare din genurile Vespula și Dolichovespula dețin un loc special.
Încă din cele mai vechi timpuri comunitățile de insecte au fascinat și suscitat interesul oamenilor. În general, acest aspect s-a manifestat preponderent în cazul insectelor sociale (furnici, albine etc.), ai căror indivizi au roluri bine determinate (lucrătoare, regine, doici etc.) și sunt organizați în adevărate comunități, la nivelul cărora se pot identifica relații de comunicare, altruism, subordonare și nu numai.
Viața și condiția lor socială se leagă cu nenumărate fire invizibile de cele ale oamenilor. Mai puțin cea a viespilor, deși sunt Mai multe despre convergențele dintre oameni și insectele sociale aici: „The Insectan Apes”, sfu.ca (PDF) Într-un „Why we love bees and hate wasps”, researchgate.net (PDF) realizat la University College London, cercetătorii au evidențiat faptul că pentru oameni, viespile nu sunt considerate atât de importante sau populare populare precum albinele. Dezgustul, teama, reținerea față de viespi sunt adânc înrădăcinate în cultura și psihologia oamenilor.
CITEȘTE ȘI: După melci, pe îndelete
De ce se întâmplă asta? În general, emoțiile față de insecte sunt influențate de modul în care aceștia se raportează la natură. Viespile sunt mai puțin plăcute decât albinele din cauza interesului scăzut al publicului larg pentru natură și a lipsei de informații despre beneficiile pe care aceste insecte le aduc ecosistemelor și planetei.
Interesul scăzut se vede și în știință, pentru că și cercetătorii studiază mai puțin acest grup. În cadrul studiului mai sus amintit, au fost au analizate lucrările științifice despre albine și viespi publicate începând cu anul 1980. Din cele 908 lucrări identificate, 97,6% erau despre albine și doar 2,4% despre viespi. „Mai puțină cercetare realizată asupra viespilor înseamnă mai puțin interes general și mai puține cunoștințe despre rolul lor; mai puține informații despre aceste vietăți înseamnă mai puțină expunere în media”, susține Alessandro Cini, autorul studiului.
Oamenii au început sa trăiască în armonie cu albinele cu mult timp în urmă, domesticind unele specii. În schimb, interacțiunile om-viespe au fost percepute ca fiind neplăcute, pentru că pot ruina momentele frumoase în familie, cum ar fi picnicurile, sau pot provoca înțepături dureroase. Și nu e doar asta. Aceste insecte își pot construi cuiburi în casele oamenilor, alt lucru care e considerat deranjant.
Totuși, chiar dacă sunt privite cu scepticism sau reținere, teamă sau dezgust, viespile sunt în continuare alături de tine în viața de zi cu zi, în aglomerația orașului, fie că îți dorești sau nu acest lucru.
Cuib de viespi de hârtie. Structura de rezistență. Foto: Rich Legg/Getty Images.
Rol esențial în echilibrul ecosistemului
Din punct de vedere științific, viespile aparțin unui grup extrem de divers de insecte numit himenoptere, cu peste 150.000 de specii pe tot globul. În acest grup mai sunt încadrate albinele, bondarii și furnicile. Unele himenoptere, cum ar fi furnicile, albinele și bondarii, sunt bine cunoscute pentru traiul lor împreună, în colonii, însă există și viespi care adoptă acest tip de comportament.
Când rostești cuvântul „viespe” te gândești, de obicei, la speciile cu dungi negre și galbene, care trăiesc laolaltă în cuiburi mari. De fapt, aceste specii sociale sunt minoritare în lumea viespilor. Marea majoritate a speciilor de viespi duce o viață solitară.
În lume există peste 100.000 de specii de viespi, dintre care peste 75.000 sunt specii solitare. Emoțiile negative stârnite de viespi se bazează pe speciile cunoscute, cu care omul interacționează cel mai mult și care, surprinzător, reprezintă mai puțin de 1% din numărul total de specii de viespi existente în lume. Așadar, percepția asupra lor e părtinitoare, pentru că se bazează pe un eșantion restrâns al acestui grup.
Viespile au o importanță majoră în Mai multe despre importanța viespilor aici: „A world without wasps would be catastrophic for ecosystems and the global economy”, independent.co.uk menținând controlul populațiilor de dăunători care afectează plantele de grădină sau culturile agricole.
Tot ele joacă un rol crucial și în procesul de polenizare din habitatele degradate, unde prezența albinelor este redusă. Multe viespi sunt, de asemenea, polenizatori esențiali. Smochinul, de exemplu, este polenizat de către viespi specializate. Există peste 850 de soiuri de smochin și aproape toate au propriile specii de viespi de smochine, care s-au adaptat în mod unic smochinului partener. Această extraordinară diversitate a relației de mutualism dintre smochine și viespi este atât de profundă, încât Mai multe despre relația dintre smochine și viespile polenizatoare ale acestora aici: „Figs & Wasps. How plant and pollinator work together”, foodunfolded.com
Unele viespi sunt Mai multe despre această categorie, aici: „Parasitoid wasp life cycle”, sciencelearn.org.nz și depun ouă în diferite stadii de dezvoltare ale altor insecte (ou, larvă, adult). După eclozare, descendenții se hrănesc cu acele insecte. Aceste viespi sunt o alternativă naturală și eficientă a pesticidelor, fiindcă atacă țintit alte specii de insecte, „Parasitoid wasps may be the most diverse animal group”, bbc.com
În spațiul urban se întâlnesc mai multe tipuri de viespi, însă două dintre acestea au unele dintre cele mai inedite apariții.
Viespile de noroi sau viespile zidar
Aceste viespi face parte dintr-o familie mai mare de viespi solitare (Sphecidae). Dintre acestea, speciile genului Sceliphron sunt frecvent întâlnite în spațiul urban. Viespile de noroi sunt Plante sau animale care cresc sau trăiesc pe lângă așezările omenești întâlnite în proximitatea așezărilor umane, acolo unde există noroi și apă (zone cu bălți, fântâni arteziene etc.) – materiale necesare pentru construcția cuibului.
Cuib realizat de viespea de noroi (Sceliphron destillatorium). Foto: Colecția entomologică a Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa
Aceste specii pot fi recunoscute cel mai ușor inspectând cuibul, care este realizat sub forma unor urne, acoperite cu un strat de noroi. Cuibul este construit la adăpost, amplasat pe diverse suporturi create de om (streașina clădirilor, a caselor, marginea ferestrelor, pereții exteriori ai clădirilor sau garajelor, la nivelul mansardelor, pe anumite piese vechi de mobilier, biblioteci, în zona zidurilor, ferestrelor sau pragurilor anumitor edificii – muzee, clădiri istorice, lăcașe de cult, hoteluri, gări etc).
Micuța viespe suplă și harnică colectează un bulgăre de lut de mărimea unui bob de mazăre pe care îl amestecă cu salivă și din care, ulterior, modelează prima urnă a cuibului. După ce toate urnele sunt realizate, viespea depune în fiecare un ou și păianjeni paralizați pentru hrana viitoarelor larve. La final, adaugă un strat gros de noroi peste urne. Construcția finală a cuibului duce cu gândul la un O poveste despre construcția cuibului de către o viespe de noroi aici: „Where have all the spiders gone? Black and yellow mud dauber wasps, sceliphron caementarium”, squarespace.com
Urne ale cuibului de Sceliphron destillatorium aprovizionate cu păianjeni pentru hrana larvelor. Foto: Colecția entomologică a Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa.
Adulții mai pot fi văzuți hrănindu-se pe flori, în parcuri, spații verzi urbane, grădini botanice, zone cu vegetație. Pentru hrana larvelor, vânează diferite specii de păianjeni. Aceste viespi nu își apără cuiburile în mod agresiv, la fel ca alte specii, însă pot înțepa dacă sunt provocate.
Despre opera sa, aici: wikipedia.org entomolog francez renumit pentru descoperirile sale din domeniu, scrie și el despre aceste viespi în cartea care i-a adus popularitatea, Souvenirs entomologiques. Fabre vorbește despre viața și obiceiurile acestor insecte, îmbinând adevărul științific și reflecțiile filosofice cu observațiile și experimentele din teren: „Cu aripile fremătătoare, cu picioruşele ţinute sus şi abdomenul negru înălţat, ele răzuiesc cu vârful fălcilor suprafaţa lucitoare a lutului, luându-i caimacul. Gospodina simpatică se arată grijulie să nu se murdărească, deoarece ţine foarte mult la curăţenia veşmintelor. Aceşti cărăuşi de glod n-au nicio urmă de murdărie pe ei. Transportând cu atenţie mica bilă de lut pe care o fixează între mandibule şi o sprijină cu picioarele din faţă, îşi ţin corpul în sus pentru a nu se atinge cumva de încărcătura de Traducere după Tudor Opriș, Mica enciclopedie a insectelor curioase, Editura Didactică și Pedagogică, 2006
Viespile de hârtie
O altă categorie de viespi foarte interesante sunt așa numitele „viespi de hârtie”, din care fac parte membrii subfamiliei Polistinae din familia Vespidae. Viespile de hârtie sunt foarte bine adaptate pentru a trăi în jurul locuințelor umane.
Cuib realizat de viespea de hârtie Polistes sp.: indivizi adulți și celule căpăcite cu indivizi în stadiul de pupă. Foto: Colecția entomologică a Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa.
Ele preferă să-și construiască cuiburile în cavități care includ găuri în fundații, plafoane, țevi, diferite spații goale în pereți, pe stâlpi, sub streașină, în zona ferestrelor și în colțurile cadrelor ușilor. Cea mai comună viespe de hârtie din Europa este Mai multe informații aici: „European Paper Wasp”, colostate.edu (PDF)
Pețiolul cuibului realizat de viespea de hârtie Polistes sp. Foto: Colecția entomologică a Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa
Denumirea vine de la modul de construcție al cuibului – în formă de umbrelă, dintr-un material foarte asemănător hârtiei. O caracteristică a cuiburilor este că au celulele deschise pentru creșterea puietului. Materialul de construcție este, de fapt, un amestec de fibre lemnoase lungi, fibre de celuloză, uneori tulpini de plante – toate acestea amestecate cu secrețiile salivare ale viespilor. O asemenea structură are rezistență ridicată la tracțiune și le permite locatarilor să-și suspende cuibul de diferite suporturi, cu ajutorul unui picioruș numit științific pețiol.
Viespile de hârtie sunt insecte sociale și trăiesc în colonii care pot deveni destul de mari. Colonia poate avea mai multe fondatoare de cuib care cooperează între ele – ceea ce creează un beneficiu major, prin creșterea productivității.
Genul acesta de viespi secretă o substanță chimică neplăcută pentru furnici, pe care o răspândesc în jurul bazei pețiolului, pentru a preveni astfel pierderea ouălor sau a puietului.
Toate speciile genului Polistes sunt prădătoare și pot consuma un număr mare de omizi, fiind considerate benefice din acest punct de vedere. Acul acestor viespi este în primul rând un instrument defensiv, conceput pentru a proteja atât cuibul, cât și colonia. Înțepătura este dureroasă, dar mai puțin toxică pentru oameni decât cea a altor viespi. Viespile de hârtie înțeapă rar, doar atunci când oamenii se apropie prea mult de cuiburile lor. Dacă pătrund în casă, pot neliniști locatarii prin faptul că se lovesc de tavan, încercând să zboare înapoi, afară.
Asemănătoare omului
Cu toate că nu există informații complete despre toate speciile de viespi care trăiesc în orașe, alături de oameni, și în ciuda faptului că unele par dizgrațioase sau periculoase, fiecare specie reprezintă o piesă prețioasă din puzzle-ul numit biodiversitate urbană. Și fiecare dintre aceste viețuitoare predă lecții esențiale pentru viața de zi cu zi: răbdarea, perseverența, cooperarea, întrajutorarea. Micuța viespe de glod care pregătește cuibul pentru viitoarele progenituri execută nenumărate drumuri între locul destinat construcției cuibului și zona unde există apă. Iar viespile de hârtie cooperează între ele pentru a avea grijă de pui.
Viespile pot și trebuie privite cu ochi buni. Susține asta și Detalii despre cercetările sale, aici: wikipedia.org renumit biolog britanic, unul dintre pilonii importanți ai sociobiologiei. Urmărind comportamentul viespilor, spune el, oamenii vor fi influențați de ceea ce vor descoperi. Lumea micuțelor viespi este o lume „umană” în motivațiile și activitățile lor, cu mult peste ceea ce te-ai aștepta să ofere o simplă insectă. Se regăsesc acolo adevărate Mai multe despre studiul ierarhiilor de dominanță socială la viespile de hârtie din genul Polistes aici: „Polistes paper wasps: a model genus for the study of social dominance hierarchies”, springer.com și în Natural History and Evolution of Paper Wasps, S. Turillazzi și M. J. West-Eberhard [eds.], Oxford University Press, 1996. cooperare, conflict, dominanță, datorie, agresiune, lașitate, unitate în fața unei amenințări.
CITEȘTE ȘI: Dropia a fost mereu în Bihor, dar nu a băgat-o nimeni în seamă
În final, te invit să derulezi un mic experiment de etologie comportamentală urbană care să-ți aducă mai multe informații despre aceste viețuitoare și care să te împrietenească cu ele. Acum, după ce ai aflat despre viespile zidar și cele de hârtie, te provoc să le cunoști mai bine. În peregrinările tale citadine, abordează o mentalitate de explorator. Această postură îți va stimula curiozitatea față de natură și față de orice viețuitoare, incluzându-le pe cele considerate sâcâitoare. Încearcă să identifici în natură cele două tipuri de viespi și vei avea o surpriză. Vei observa că scepticismul și reținerea dispar treptat, lăsând loc curiozității, abilității de observare, de înțelegere a naturii și învățării prin descoperire.
Seria My Antipa este o colaborare între Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Mindcraft Stories, care-și propune să ofere cititorilor articole despre biodiversitatea urbană din România, scrise de cercetătorii muzeului.
