Foto: Maikel Thijssen / Culturespaces
Experiențele imersive: cum arată viitorul artei în era digitală?19 min read
Ai visat vreodată să te integrezi în universul pictorilor tăi preferați? Sau să auzi vocile persoanelor dintr-un tablou? Instalațiile imersive fac posibile aceste lucruri. Prin îmbinarea artei cu tehnologia, privitorul devine parte a lumii artistice pe care o observă.
Digitalizarea a schimbat modul în care oamenii se raportează la artă, iar muzeele, curatorii și artiștii înțeleg această revoluție. Operele de artă lucrate îndelung concurează acum cu imaginile generate în câteva secunde de inteligența artificială și cu videoclipurile cu pisici de pe Facebook.
De aceea, creatorii au fost nevoiți să se adapteze și să integreze noile tehnologii în operele lor pentru a oferi experiențe unice publicului. Ei pot simula zborul, transmisiile radio din război, atingerile sau pot creea un spațiu în care vizitatorii își influențează reciproc experiențele trăite. Oamenii nu mai vor să privească pasiv, ei vor să devină parte din artă.
Și nu neapărat doar din arta contemporană. Numeroase expoziții interactive se bazează pe opere celebre de acum un secol sau chiar mai mult.
Cum funcționează arta imersivă?
Expozițiile imersive mută focusul de pe lucrările propriu-zise de artă pe experiența publicului. Unele opere sunt construite în așa fel încât prezența vizitatorilor controlează actul artistic, în timp ce altele transpun publicul în mijlocul artei. Există două tipuri de creații imersive: cele care reproduc opere celebre și cele care sunt lucrări originale ale artiștilor.
Creațiile imersive folosesc tehnologii de realitate virtuală, holograme, efecte sonore și vizuale, inteligență artificială, proiecții digitale pentru a crea impresia de pătrundere în artă.
Au fost dezvoltate, de-a lungul timpului, și o serie de programe speciale. Site oficial: midjourney.com este un program ce poate genera concepte vizuale, cu ajutorul inteligenței artificiale, bazate pe descrieri textuale, Site oficial: openai.com poate construi texte, iar Site oficial: elevenlabs.io este un software care folosește inteligența artificială pentru a reda vocal textele scrise. Ca aceste trei programe mai există multe altele care pot fi folosite de profesioniști sau începători.
Foto: Vincent Pinson / Culturespaces
Unele dintre cele mai cunoscute creații de artă imersivă sunt „Expoziția Klimt”, klimtexpo.com și „Expoziția Van Gogh”, vangoghexpo.com care au debutat la Paris, la Atelier des Lumières, dar pot fi vizitate în zeci de orașe diferite din America, Europa și regiunea Asia-Pacific. Expozițiile sunt construite din proiecții video 360°, asemănătoare proiecțiilor cinematografice, acompaniate de sunet și parfumuri subtile de lămâie și nucșoară. Ele se întind pe tavan, pereți și podea, dând impresia că vizitatorii se plimbă prin tablourile celebrilor pictori.
Arta imersivă în România
Caracterul neobișnuit, interactivitatea și unicitatea creațiilor imersive le-au adus popularitatea și în România, unde au început să fie organizate din ce în ce mai des expoziții de artă imersivă.
Cea mai recentă este expoziția București, capsulă în timp, un modul imersiv din cadrul primei Anuale de artă și știință Detalii pe neoartconnect.ro Expoziția poartă vizitatorii printr-o incursiune în istoria capitalei, din 1933 până în 2033, ilustrând transformările prin care a trecut orașul de-a lungul timpului și cum va arăta în viitor. Expoziția este realizată prin îmbinarea artei digitale, cu inteligență artificială și instalații audio-video, pentru a reda sunetele orașului și a vizualiza unele dintre cele mai importante clădiri într-o manieră holografică.
CITEȘTE ȘI: Uncanny Order: Haosul ca izvor de inspirație pentru artă și știință la Galeria Mobius
Arta imersivă este de puțin timp introdusă în România, dar a prins destul de bine la public și a dus la organizarea unor festivaluri dedicate artei vizuale, digitale și imersive, cum ar fi Nova Festival, RADAR New Media și Spotlight Festival.
Site oficial: radarnewmedia.art este un eveniment anual, apărut pentru prima dată în 2019, care explorează dezvoltarea noilor medii de artă, aflate la convergența dintre spații virtuale și reale. În fiecare an, sunt prezentate noi creații multisenzoriale, realizate prin amestecul de tehnologie, VR și AI cu artele spectacolului, teatrul, muzica și pictura.
Foto: Andrei Gindac / Spotlight Festival
Site oficial: spotlightfestival.ro ajuns la a șaptea ediție în 2023, este un festival de lumini care se folosește de videomapping, sunet și proiecții digitale pentru a le oferi oamenilor o călătorie pe străzile Bucureștiului, alături de personaje holografice și jocuri vizuale.
Site oficial: novanova.ro aflat la a patra ediție, este unul dintre cele mai mari festivaluri destinate artei imersive care se întinde pe parcursul unei luni de zile, din mijlocul lui noiembrie până la mijlocul lui decembrie. Festivalul reunește expoziții, vernisaje și conferințe, care au în prim-plan metaversul, digitalul și creațiile artistice.
Programe de studii destinate artei imersive și noilor tehnologii media
Deși interesul pentru artă imersivă a crescut, nu există destul de multe programe de studii în România care să pregătească viitorii artiști să realizeze astfel de creații.
Site personal: denisflueraru.com este unul dintre creatorii de artă imersivă din România, operele sale bazându-se pe interactivitate și conectarea artei cu digitalul. El a studiat film și televiziune în Londra, pentru ca să-și dea apoi seama că este atras de partea de producție și muzică. S-a mutat la Berlin, unde a învățat muzică electronică și sound design, iar, într-o vară, a aflat despre existența artei interactive și a făcut câteva miniexperimente.
„Am rămas uimit cât de puternic e efectul”, a spus Flueraru. „Am căutat apoi niște cursuri în domeniul acesta, dar nu găseam aproape deloc, mai ales în România”. Într-un final, a aflat despre masterul „Tehnologii interactive pentru arte performative și media” de la CINETic, din cadrul UNATC. „Îmbină tot ce înseamnă partea practică cu cea creativă, vizualizarea datelor și sonificare cu partea de teorie de artă, istorie și research”.
Site oficial: cinetic.arts.ro este un departament din cadrul UNATC care se ocupă cu dezvoltarea aplicării tehnologiei în artele spectacolului. Departamentul dispune de laboratoare și sisteme de digitalizare a animației, realitate augmentată, producție și printare 3D, design virtual și altele. Cei pasionați de arta imersivă sau noile tehnologii pot urma unul dintre cele patru mastere: Animație de film, Design new media, Designul de jocuri video și Tehnologii interactive pentru arte performative și media.
CINETic este cel mai complex și actual departament dintr-o universitate destinat formării profesioniștilor în artă imersivă, dar există și alte programe alternative pe care le pot urma artiștii din România. Dintre acestea merită amintite programele din cadrul Vezi aici: uad.ro, Vezi aici: arteiasi.ro sau Vezi aici: unarte.org
Începuturile experiențelor imersive
Experiențele imersive au apărut destul de recent în universul artistic, dar ele își au originile în cultura secolului al XVIII-lea. „Virtual reality, 19th Century style: The history of the panorama and balloon view”, open.edu apărute la finalul anilor 1700, pot fi considerate precursorii artei imersive.
Foto: Bob Strik / Museum Panorama Mesdag
Pictura panoramică a fost invenția pictorului scoțian Robert Barker, care a vrut să creeze un tablou într-o vedere de 360 de grade, care să înconjoare privitorul și să-i dea impresia că se află în peisajul din pictură. Panorama era construită în așa fel încât să creeze iluzia optică de imersiune în imagine: marginile tabloului nu erau vizibile, iluminarea se făcea de sus, iar vizitatorii primeau indicații clare cu privire la distanța la care aveau voie să stea față de tablou. Scopul unei astfel de picturi era să blureze limitele dintre artă și realitate. Una dintre aceste picturi panoramice poate fi văzută la Haga, este vorba despre Site oficial: panorama-mesdag.nl creată de pictorul olandez Hendrik Willem Mesdag în 1881.
În anii 1900, s-a accentuat interesul oamenilor pentru artă, de aceea s-a început reproducerea ieftină a creațiilor artistice, „A Lived Experience—Immersive Multi-Sensorial Art Exhibitions as a New Kind of (Not That) ‘Cheap Images’’’, mdpi.com Aceste reproduceri erau făcute în cantități mari, iar fenomenul era cunoscut drept popularizarea artei.
Popularizarea se focusa, în special, pe oferirea unor experiențe estetice la un preț accesibil și generarea de emoții, ceea ce făcea arta potrivită pentru a fi consumată în masă. Oamenii voiau să aibă parte într-un mod mai accesibil de arta „înaltă”.
Pe același principiu au fost gândite și expozițiile imersive, care sunt destinate unui public dependent de internet și social media. Operele atrag prin unicitatea lor, utilizând cele mai avansate tehnologii pentru a face apel la simțurile publicului și a-i permite să experimenteze și să înțeleagă arta în modul lui unic.
Artista japoneză Yayoi Kusama a construit primele creații de artă imersivă, „Infinity Mirror Rooms”, hirshhorn.si.edu Folosind oglinzi, lumini și instalații multimedia, artista a creat camere halucinante care au transformat unele dintre picturile ei în experiențe multisenzoriale. Șase dintre aceste camere, creații din 1965 până în 2017, au fost expuse în cadrul expoziției Hirshhorn. Fiecare cameră are un design unic, unele creează impresia că vizitatorii se află în spațiu, altele conțin elemente simbolice precum dovleci sau buline.
Secolul al XXI-lea a facilitat dezvoltarea și extinderea expozițiilor și festivalurilor de artă imersivă, datorită dorinței publicului de a se afirma pe rețelele de socializare. Creațiile de acest fel oferă experiențe instagramabile, ce le aduc oamenilor multe like-uri și share-uri.
Expozițiile imersive pot fi privite ca o variantă evoluată a Muzeului Imaginar (sau Muzeul fără pereți) de care vorbea scriitorul francez André Malraux în 1947. „Form Malraux’s Imaginary Museum to the Virtual Museum’’, books.google.ro Vizitatorii nu admiră elementele individuale ce compun picturile, statuile sau alte opere, nu le privesc ca pe o reconstrucție a realității, ci le interpretează în contextul unui muzeu, a importanței artistului, a semnificației atribuite operei de marii critici de artă. Spre exemplu, Mona Lisa nu este apreciată pentru frumusețea femeii din pictură, ci pentru semnificațiile prestigioase care i-au fost atribuite de-a lungul timpului.
Creațiile imersive reușesc tocmai să readucă adevăratul sens al artei: oamenii nu analizează pictura propriu-zisă, dar o experimentează, trăiesc emoțiile generate de ea, simt că aparțin aceluiași univers ca opera de artă. Astfel, sensul primar al creațiilor la care făcea referire Malraux este reinstaurat prin operele imersive, iar arta redevine o reconstruire a realității și a unor trăiri.
