Comedy Central

Specialul South Park despre vaccinare are un mesaj surprinzător de personal30 min read

De Ionuț Preda 18.03.2021

Cel mai recent episod special din South Park abordează pandemia și vaccinarea într-un mod mai personal decât ne-am fi așteptat.

Deși nu au putut să producă un sezon întreg, din cauza pandemiei, creatorii South Park au reușit măcar să ofere episoade mai lungi, în care abordează cea mai gravă criză din ultimele decenii. Cel mai recent dintre ele de-abia difuzat în România, pe 15 martie, la doar câteva zile după premiera americană.

ATENȚIE! Acest material include spoilere pentru cele două episoade speciale South Park lansate în perioada pandemiei, precum și pentru episodul „Kenny Dies” (sez.13, ep.5).

The Vaccination SpecialEpisodul este disponibil pe southparkstudios.com (cu numele serialului scris South ParQ, aluzie evidentă la QAnon) este doar al doilea episod pe care Matt Stone și Trey Parker l-au scos în ceea ce ar fi trebuit să fie sezonul 24 al seriei. Îi urmează unui episod special despre primele luni ale pandemiei de COVID-19, The Pandemic Special,Poate fi urmărit pe southparkstudios.com lansat în septembrie 2020, care a reușit să îmbine, cumva, satirizarea efectelor sociale și medicale ale pandemiei, școala de acasă și dependența de Zoom cu neliniștea socială din SUA, brutalitatea poliției, conspirațiile despre virus și măști sau gestionarea eratică a crizei de către administrația Trump.

Să scoți o poveste oarecum coerentă dintr-o realitate mai haotică decât în orice punct al istoriei recente ar fi rămas un succes în sine, dar sfârșitul a fost și el unul prescient: reprezentarea lui Trump din serial, Mr. Garrison, incinerează cu un aruncători de flăcări pangolinul care a transmis virusul la om, precum și un savant care tocmai explica cum ar fi putut descoperirea animalului să grăbească sfârșitul crizei, și încheie îndemnând audiența să „nu uite să meargă la vot”.

O parte din fani au criticat, însă, faptul că The Pandemic Special a folosit un șablon prezent în mai toate episoadele din ultimele două sezoane. Dacă nu te-ai mai uitat de câțiva ani la South Park, află că focusul recent al sitcomului s-a mutat pe Randy Marsh, în trecut personaj mai degrabă secundar, și tentativele sale de a se îmbogăți printr-o fermă de canabis, Tegridy Farms. Nu au dispărut restul personajelor cunoscute, dar ele au fost de multe ori fie parte a unor fire narative secundare, fie implicați în situațiile absurde provocate de Marsh.

E un cadru pe care scenariștii sitcomului au creat mult umor de tip stoner, câteodată folosit destul de inteligent pentru a aborda probleme contemporane – cum ar fi în Band in China (sez. 23, ep. 2), care s-a axat pe cenzura Beijingului și cum influențează ea tot mai des produsele culturale occidentale„‘South Park’ Creators Offer Fake Apology After Show Is Erased in China”, nytimes.com –, dar care a devenit răsuflat după vreun sezon și jumătate de glume cu și despre oameni „sparți”.

În schimb, The Vaccination Special revine la un format mai clasic, în care personaje principale redevin sunt cei patru școlari emblematici ai show-ului, Stan, Kyle, Cartman și Kenny. Numai că are un twist destul de personal și chiar atipic pentru o serie care a evitat de multe ori momentele serioase, ori le-a înecat în satiră exagerată sau umor de șoc. Episodul are ceva de spus și despre etica procesului de vaccinare, dar mai ales despre efectele psihologice ale pandemiei.

Cadru din South Park - The Vaccination Special

Comedy Central

Aceleași probleme cu vaccinarea în Colorado și Ialomița

Începutul e unul dintre cele mai inspirate din istoria recentă a seriei. O farmacie transformată ad-hoc în centru de vaccinare e prezentată ca cel mai exclusivist loc din oraș, o petrecere non-stop cu bouncer și cordon la intrare.

În timp ce locuitorii stau la coadă pentru a se vaccina, două personaje mai vechi încearcă să sară rândul pe „pile”, dar bouncerul le răspunde sec că doar bătrânii și lucrătorii esențiali pot intra. În timp ce persoanele care stau la coadă încep să protesteze durata mare de așteptare, apare și o bătrână, clasificată drept „VIP”, pentru care cordonul este dat la o parte, și care face semne obscene mulțimii în timp ce intră.

Ar fi suficient de spus faptul că, în aceeași zi în care episodul a apărut în România, rețelele sociale duduiau de discuții despre etica priorității la vaccin, după ce începutul ratat al programărilor pentru populația generală a provocat un val de turism intern către centrele cu vaccinuri „mai bune”.

Dacă exact aceeași scenă ar fi fost construită într-o animație autohtonă, cu dialogul tradus cuvânt cu cuvânt în limba română, ar fi rămas la fel de relevantă. Ceea ce e puțin înfricoșător, evidențiind destul de clar că principalele probleme cu inocularea populației sunt întâlnite cam peste tot, iar soluțiile propuse nu sunt prea diferite, nici la mii de kilometri și trilioane de dolari în buget public distanță.

Mai apar și alte momente cu care s-ar putea identifica cineva interesat de procesul de vaccinare din România. O glumă recurentă în episod arată personaje care încearcă să „sară peste coada” de vaccinare, deghizându-se în lucrători esențiali sau însoțitori ai bătrânilor.

Ceea ce ar fi amuzant, dacă n-ar fi fost o activitate promovată ca politică de stat în campania de vaccinare de la noi. În alte scene, bătrânii vaccinați cu rapel se bucură de libertățile încă restrânse pentru restul populației, poate o aluzie involuntară la conceptul pașaportului de vaccinare.

Sfârșitul copilăriei

Dar episodul trece destul de repede peste meta-comentariul obișnuit și ajunge la un nivel mai personal, prin arcul celor patru elevi, nevoiți să sustragă cumva vaccinuri pentru profesori ca să oprească reangajarea lui Mr. Garrison (pe care toată lumea îl detestă din cauza anilor petrecuți ca președinte, deși el s-ar aștepta ca totul să revină la normal).

Chiar și dacă te-ai uitat doar ocazional la South Park,  e ușor de recunoscut intriga unui episod tipic, în care aventura copiilor pică din nou la mijloc într-o problemă care e fie serioasă, dar tratată incompetent de adulți, fie exagerată până la absurd. Doar că de data asta are o turnură surprinzătoare – miza devine chiar tovărășia dintre cei patru școlari, practic una dintre cele mai vechi mărci ale serialului.

După ce apar disensiuni (clasice) despre ce să facă cu vaccinurile sustrase, grupul decide că nu mai are nimic în comun. Așa că încep să planifice cine și în ce zile își va petrece timpul cu Kenny (în rolul unui copil distras cu filme și jocuri video în timp ce „părinții” discută un divorț). La sfârșit, ruptura e oficializată, iar Cartman deja își găsește un nou grup, cu alți colegi care apar recurent în sitcom.

La prima vedere, nu pare ceva atât de important pentru un serial în care personajele servesc, de obicei, subiectul satirizat de fiecare episod, și nu au parte de o evoluție personală, cu excepția situațiilor în care creatorii le mai schimbă puțin rolurile (până la urmă, vorbim de niște elevi care au absolvit un singur an școlar în aproape un sfert de secol).

Plus că au mai fost destule momente în trecut în care o astfel de separare a fost sugerată,Cel mai recent într-un episod sezonul 22, The Scoots, când Kenny este exclus de la colindatul de Halloween pentru că nu își poate permite o trotinetă electrică sau un telefon mobil fără a avea vreun efect pe termen lung.

Doar că felul în care e prezentată ruptura sugerează că nu va fi uitată în următorul episod, fie el unul normal sau încă un „special” de criză, ci va deveni noul status quo în dinamica serialului. E o abordare similară cu cea din Kenny Dies (sez. 5, ep. 13), în care moartea personajului titular – până atunci folosită ca glumă recurentă în mai toate episoadele, urmată de revenirea lui, care nu ridică nicio sprânceană în rândul altor personaje –  e tratată dintr-o dată serios. Kenny a dispărut pentru aproape un sezon întreg, iar creatorii au recunoscut că au vrut să-l scoată definitiv din serial, dar ulterior s-au răzgândit.„Fan Question: Why did you bring back Kenny after he died “for good” in Season 5?”, southparkstudios.com

Dincolo de cum va evolua serialul pe viitor, decizia de a pune o poveste mai personală în prim-plan este una interesantă. Asta pentru că specialul include o sumedenie alte subiecte politice și sociale, care altădată ar fi fost mult mai scoase în evidență. Pe lângă problema vaccinurilor, avem profesori exasperați că nu sunt incluși în categoria esențialilor, părinți care își retrag copiii de la școala din motive politice, anti-vaxxeri, războiul cultural dus la extrem din Statele Unite și aluzii la incidentele din Washington din ianuarie. La un moment dat, Garrison intră în contact cu reprezentanți QAnon (care sunt prezentați exact ca în viață reală, cu aceleași convingeri ridicole despre cabale sataniste culegătoare de adenocrom, alt semn că scriitorii de satiră au o problemă destul de mare cu reprezentarea realitatăți atunci când atinge cote ridicole).

Și totuși, deasupra tuturor planează efectele psihologice reale ale pandemiei, greu de cuantificat și de multe ori trecute în plan secund de opinia publică, în spatele problemelor sociale sau medicale.

Nu este nici prima dată când Parker și Stone își exprimă interesul față de criza de sănătate mentală; în The Pandemic Special, una din poveștile secundare mai importante îl urmărește pe Stan, de obicei prezentat ca personajul cel mai cu capul pe umeri dintre cei patru școlari, exagerând și implicându-se nejustificat în problemele altui personaj, ca mecanism de gestionare a perioadei de izolare socială prelungită.

În episodul recent, Cartman spune că 30% dintre prietenii („broships”, cum le numește) nu au rezistat pandemiei. Având în vedere personajul care o expune, poți presupune că e o statistică inventată pe loc. În fapt, nu e departe de știința reală; într-un studiu despre efectele psihologice și sociale ale carantinei impuse la începutul pandemiei în Australia,„Has COVID cost friendships? Technology may have helped people stay connected during the pandemic”, theconversation.com 27% din respondenți au raportat o deteriorare a prieteniilor, în special cei care au reclamat un declin al sănătății mentale personale.

Preocuparea față efectele personale ale subiectelor pe care South Park le satirizează nu e chiar ceva nou, episoade din sezoanele precedente abordând, printre altele, izolarea socială cauzată de diferențe economice (The City Part of Town, sez.19, ep.3), problema angajaților de corporații cu salarii mici și drepturi puține (Bike Parade, sez.22, ep.10) sau efectele psihice negative ale rețelelor sociale (You Have 0 Friends, sez. 14, ep.4).

De ce a devenit, însă, un sitcom ajuns celebru pentru umorul de șoc, non-PG, și satirizarea până la extrem a temelor pe care le abordează tot mai interesat de nuanțe și psihologia personajelor?

Comedy Central

De ce e South Park încă relevant?

Poate că are de-a face cu motivul pentru care South Park încă are o doză de relevanță culturală, în timp ce alte animații pentru adulți populare în anii 1990 sau 2000, precum The Simpsons sau Family Guy, în ciuda unor ratinguri mai mari în SUA (și asta mai mult pentru că FOX e un canal mai popular decât Comedy Central), sunt considerate depășite la nivelul umorului și calității,  în afara cercurilor de fani înrăiți. South Park a încercat să-și adapteze stilul unui nou climat social. Și a reușit, oarecum, fără ca autorii să-și compromită principiul de a face mișto nediscreționar de subiect ar aborda.

Umorul din 2021 clar nu mai e cel din 1997, când stârnirea reacțiilor prin șoc, nuditate, violență, umor negru sau alte tipuri de revoltă împotriva valorilor conservatoare (sau, cum i-ar spune americanii, comportament „edgy”) se afla la baza diverselor contraculturi. Pe de altă parte, situații absurde care păreau doar de domeniul sitcomurilor ca South Park sunt acum realitate, precum apariția QAnon, așa că satirizarea societății până la cote extreme își cam pierde scopul.

Ceea ce se vede și în domeniul animației pentru adulți, unde succese din ultimul deceniu precum Bojack Horseman sau Rick and Morty, deși se bazează tot pe comedie și satiră, au ales să prezinte personaje și arcuri narative extrem de nuanțate despre subiecte complexe, precum problemele mentale, stima de sine sau relațiile toxice, renunțând la clișeele mai vechi, în care fiecare personaj reprezenta câte un stereotip.

Față de sitcomurile menționate mai sus, South Park are avantajul de a putea reacționa la evenimentele curente, având în vedere că, într-un sezon normal, fiecare episod este scris de la zero în perioada de șase zile dintre difuzări. Nu e întotdeauna un plus; în momentul de față, este probabil motivul pentru care nu pot închega un sezon normal,Nu s-a dat un motiv oficial pentru decizia de a face episoade mai lungi și rare în locul unui sezon clasic, dar un „making of” pentru The Pandemic Special evidențiază dificultățile de realizare ale serialului prin muncă de la distanță, youtube.com iar surprizele din viața reală au creat probleme în trecut, sezonul 20 fiind practic deraiat de victoria lui Donald Trump.La momentul respectiv, autorii experimentau cu un format mai tipic unui serial, în care exista continuitate între episoade, iar firele narative erau întinse pe parcursul unui sezon. Doar că mizau pe victoria lui Hillary Clinton, așa că au trebuit să rescrie episodul de după alegerile prezidențiale în trei zile, iar o parte din arcurile programate au fost abandonate pentru că nu mai aveau sens. Serialul a revenit la un format clasic, în care fiecare episod are o poveste proprie, din sezonul 21 Însă conceptul le permite scenariștilor să se lege de cele mai recente controverse, scandaluri sau dezbateri online, făcând show-ul mai accesibil și pentru cei care nu-l urmăresc religios sau care sunt, pur și simplu, interesați doar de modul în care abordează un anumit subiect.

În același timp, aproape un sfert de secol e o perioadă enormă de timp pentru maturizarea unei persoane (Parker și Stone aveau 26, respectiv 24 de ani atunci când au creat sitcomul, iar acum au 51 și 49). Cea mai bună dovadă în acest sens este că au folosit două episoade din sezonul 22, Time to get Cereal și Nobody Got Cereal?, pentru a se scuza în fața fostului candidat prezidențial Al Gore. „South Park’s Al Gore apology contains an inconvenient truth: it’s funny”, theguardian.com Cu mai bine de un deceniu în urmă, în ManBearPig (sez. 10, ep.6), acesta era ridiculizat pentru că milita fervent pentru a atrage atenția asupra pericolului încălzirii globale; în episod, avertiza pe toată lumea despre o creatură mitică imaginară formată dintr-un om, un urs și un porc. Având în vedere tot ce s-a aflat între timp despre schimbările climatice, Parker și Stone nu doar că l-au făcut pe ManBearPig real în cele două episoade din 2018, dar l-au portretizat ca cea mai mare amenințare din istoria orășelului animat.

Asta nu a însemnat că sitcom-ul a lăsat în urmă obiceiul de a face mișto de toată lumea sau elementele de umor șocant. Chiar în Vaccination Special, într-un moment în care creatorii dărâmă al patrulea perete și redesenează personaje în timpul episodului (menit să reprezinte influența „elitelor de la Hollywood” din conspirații), un simpatizant QAnon (deloc subtil numit Bob White) e transformat într-un organ genital din care cresc flori. Însă momente ca acestea sunt mai rare, poate destinate fanilor hardcore sau ca să reamintească opinia ferventă anti-cenzură a creatorilor.

Cel mai probabil, pentru că astfel de momente nu mai ultragiază pe nimeni în 2021, sunt în trecute în plan secundar față de comentariile nuanțate ale celor mai recente scandaluri.

South Park, încotro?

La sfârșitul The Vaccination Special, un avion din Israel aduce destule doze de vaccin pentru toată lumea, bineînțeles, ca parte a unei înțelegeri dintre Garrison și „elitele” de care se tem QAnon. Întregul oraș și personaje pe care nu le-am mai întâlnit de sezoane bune se dezlănțuie într-o petrecere uriașă, Garrison își reocupă locul la catedră, iar bătrânii revin în aziluri, după ce locurile sociale sunt „recucerite” de populația activă.

Dar, pe fundalul unei reveniri aparente la normalitate, Stan, Kyle, Cartman și Kenny decid să-și încheie „broship-ul”, după 23 de sezoane și două episoade în care a rezistat confruntărilor cu extratereștri, teroriști, monștri mitici deveniți realitate, animale Disney care fac ritualuri satanice, personaje biblice cu puteri reale și, în general, oameni ai naibii de ciudați.

Dacă acesta va rămâne impactul major pe care pandemia îl va lăsa asupra lui South Park, este unul surprinzător de puternic și sensibil la o realitate pe care mulți o resimt dar a cărei amploare reală poate fi doar bănuită – sentimentul că nu va mai exista un „normal”, sau cel puțin nu unul similar cu cel dinainte de pandemie, chiar și după ce trece criza medicală și socială.

CITEȘTE ȘI: Adevărul despre originile românești ale lui Stan Lee, patriarhul Marvel 



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

CULTURĂ|EDITORS' CHOICE

Editors’ choice (16-22 septembrie). Unde mergi, ce vezi, ce citești săptămâna asta

De
Un nou muzeu recuperează viața copiilor abandonați din perioada comunistă, Netflix reimaginează Masters of the Universe, The Atlantic vorbește despre partea nesuferită a e-book-urilor.
CULTURĂ|FILM&TV

Apple pune bazele noii Fundații

De
Prima ecranizare a Fundației lui Asimov promite opt sezoane epice bazate, în realitate, pe o fundație destul de peticită.
CULTURĂ|Q&A

Avem un festival nou de film fantastic. Cum procedăm?

De
La Dumbrăvița, în județul Timiș, (și online) are loc The Galactic Imaginarium Film Festival, un festival de filme fantastice. Am vorbit cu Darius Hupov, directorul TGIFF, despre cum e să faci un festival de nișă.
CULTURĂ|BOOK CLUB

Lumea după Stanisław Lem

De
„Am văzut viitorul” e sloganul anului 2021, în care sărbătorim un secol de la nașterea lui Stanislaw Lem, polonezul care și-a imaginat multe dintre tehnologiile actuale.