Top 100 filme SF (75-51)54 min read

De Mindcraft Stories 04.08.2020, ultima actualizare: 07.08.2020

Suntem la jumătatea topului Mindcraft Stories al celor mai bune science fiction-uri din toate timpurile

A doua parte a topului e o combinație de filme-cult și blockbuster-uri din diverse vremuri, împletite cu animații aproape obscure, care n-au avut mare succes de casă, și comedii absurde care parodiază genul. Vei găsi aici primul film SF făcut vreodată și ultimul film al unui actor care s-a născut în București și despre care puțină lume știe acest lucru. O serie de regizori europeni de art house s-au strecurat printre numeroasele nume celebre de la Hollywood.

PRECEDENTELE POZIȚII: Top 100 filme SF (100-76)

The Road (2009)

SUA | Regia: John Hillcoat. Scenariul: Joe Penhall
Cu: Viggo Mortensen, Kodi Smith-McPhee, Robert Duvall

Nu ar fi deloc distractiv să trăiești într-o lume post-apocaliptică. Poate mai mult decât orice alt film din acest subgen, ecranizarea romanului lui Cormac McCarthy își face o misiune din a demonstra asta. În The Road, nu știm ce a produs apocalipsa, cum a fost distrusă civilizația și nici măcar numele personajelor, pentru că nu contează. Contează doar încercarea unui tată de a-și duce fiul spre ce crede că va fi o viață mai bună, în timp ce îl protejează de exemplele încă vii a ce se întâmplă când nevoia de supraviețuire șterge umanitatea din om. E o călătorie de aproape două ore prin suferință și nenorocire, întreruptă (și motivată) de momente rare, dar puternice de speranță.  

Trivia: Tatăl real al lui Kodi Smith-McPhee, actorul care îl joacă pe copil, apare în film ca parte a unui grup de canibali. (I.P.)

The Truman Show (1998)

SUA | Regia: Peter Weir. Scenariul: Andrew Niccol
Cu: Jim Carrey, Ed Davis, Laura Linney

Cum ar fi să afli într-o zi că toată viața ta e o emisiune de divertisment? Că familia, prietenii, vecinii sunt actori plătiți, că toate persoanele pe care le vezi pe stradă sunt figuranți, că fiecare moment, oricât de intim, îți este disecat de către milioane de oameni? Coșmarul existențialist al lui Truman Burbank (Jim Carrey) e generat la apogeul puterii televiziunii ca mijloc media dominant, dar reușește cumva să fie mai relevant astăzi decât în 1998. Reality show-urile au ajuns o barcă de salvare pentru audiențele posturilor TV în era internetului (și ca atare s-au înmulțit într-un ritm amețitor), asta în ciuda faptului că obsesia publicului pentru viețile private ale altora și efectele negative asupra sănătății mentale ale actorilor sunt discutate tot mai des într-o lumină negativă. The Truman Show e atât o deconstrucție a unui fenomen înainte ca acesta să înceapă (Big Brother a debutat un an mai târziu), cât și o discuție despre natura realității, determinism și liber arbitru. Totul în timp ce păstrează o balanță excelentă între momentele de comedie și cele care îți aduc aminte că e un thriller distopic.

Trivia: Jim Carrey și Ed Davis, care îl joacă pe creatorul cu aere mesianice al emisiunii despre viața lui Truman, nu s-au întâlnit niciodată în timpul filmărilor, ca un ecou al faptului că toate conversațiile pe care le au în film se petrec de la distanță. (I.P.)

Warner Bros.

Altered States (1980)

SUA | Regia: Ken Russell. Scenariul: Paddy Chayefsky (sub pseudonimul Sidney Aaron)
Cu: William Hurt, Blair Brown, Bob Balaban

Cel mai important film despre zestrea New Age a anilor 70: droguri psihedelice, salată de mistică orientală și filosofie europeană, intelectuali în căutarea sinelui. Și super-muzică. Povestea este simplă și, de la un punct încolo, irelevantă. Un om de știință folosește o incintă de deprivare senzorială și droguri de bună calitate pentru a explora stări de conștiință primare. Îi iese ceva între halucinație și călătorie în timp. Ken Russell folosește plotul ca pe un pretext pentru a dezlănțui metafore vizuale puternice și a forța jocul actorilor la limita stridenței. I-a ieșit o combinație unică de documentar și videoclip, numai bună de studiat în școlile de film.

Trivia: Regizorul a luat LSD și a fost beat o bună parte din perioada filmărilor. Cine ar fi zis? (V.T.)

The Iron Giant (1999)

SUA | Regia: Brad Bird. Scenariul:  Tim McCanlies.
Voci: Vin Diesel, Eli Marienthal, Jennifer Aniston
📽️  Disponibil pe: Netflix

În 1957, în timpul Războiului Rece, un băiețel se împrietenește cu un robot extraterestru venit din spațiu. Cu ajutorul unui artist beatnik, băiețelul încearcă să-l scape de armata americană și de un agent FBI paranoic care vor să captureze și să distrugă robotul. Văzut acum, filmul este una dintre cele mai bune animații occidentale SF din toate timpurile. La vremea lansării, însă, cei de la Warner Bros. au bușit atât de rău campania de promovare – în sensul că n-au avut una –, încât filmul nu și-a recuperat investiția. The Iron Giant se bazează romanul The Iron Man scris de poetul britanic Ted Hughes, care l-a scris pentru copiii săi, după sinuciderea soției sale, Sylvia Plath. În SUA, romanul (și în consecință filmul) a fost redenumit The Iron Giant pentru a se evita confuziile cu supereroul Iron Man.

Trivia: În 1989, Pete Townshend, fondatorul The Who, a compus și lansat albumul The Iron Man: A Musical (care s-a și jucat, în Londra, câțiva ani mai târziu). (M.G.)

Guliver/Getty Images

RoboCop (1987)

SUA | Regia: Paul Verhoeven. Scenariul: Edward Neumeier, Michael Miner.
Cu: Peter Weller, Nancy Allen, Dan O’Herlihy 

Este unul dintre acele SF-uri care aproape că s-a adeverit. OK, n-avem polițiști reîntorși din morți – apropo, orice analogie cu Iisus ai găsi e voită, conform regizorului – și transformați în cyborgi, dar avem polițiști echipați cu armament de război, cel puțin pe străzile americane. Mulți au acuzat filmul de tendințe fasciste, dar spre deosebire de altele din acest top care ar putea suferi de așa ceva, Ender’s Game și Starship Troopers, RoboCop pune în discuție, sub acoperirea unei distopii, teme precum autoritarianismul, influența mass-mediei, corupția, corporațiile, capitalismul și chiar identitatea umană. Filmul a pornit o întreagă franciză, dar nici continuările, nici remake-ul din 2014 n-au forța originalului.

Trivia: Scenaristul Edward Neumeier a fost inspirat de posterul filmului Blade Runner, iar RoboCop se mai bazează, printre altele, pe personajul de comics Judge Dreed. (M.G.)

The Lobster (2015)

Irlanda/Grecia etc. | Regia: Yorgos Lanthimos. Scenariul: Yorgos Lanthimos, Efthymis Filippou
Cu: Colin Farrell, Rachel Weisz, Jessica Barden

Într-o distopie din viitorul apropiat, oamenii necăsătoriți sunt duși, conform legilor Orașului, la Hotel, unde au la dispoziție 45 de zile ca să-și găsească o pereche, altfel sunt transformați în animale și trimiși în Pădure. La Hotel sunt reguli foarte stricte: masturbarea e interzisă, oaspeții trebuie să urmărească video-uri de propagandă despre avantajele de a fi în cuplu. În Pădure, în schimb, unde trăiesc Singuraticii, orice fel de relație romantică e pedepsită cu mutilarea. Filmul satirizează clișeele despre relații în societatea modernă printr-un umor care e un gust dobândit pentru unii. Finalul deschis e memorabil prin brutalitatea lui sugerată. Filmul a câștigat Premiul Juriului la Festivalul Cannes în 2015 și a fost nominalizat la categoria cel mai bun scenariu original a premiilor Oscar. 

Trivia: Filmările au fost făcute aproape în întregime pe lumină naturală și fără machiaj. În film apar foarte multe animale: iepuri, măgari, cămile, ponei, păsări flamingo, pești etc. (V.N.)

Miramax Films

eXitenZ (1999)

Marea Britanie, Franța, Canada | Regia: David Cronenberg. Scenariul: David Cronenberg.
Cu: Jude Law, Jennifer Jason Leigh, Ian Holm

eXistenZ este ultimul film mare a lui Cronenberg, maestru indiscutabil al fantasticului carnal. O poveste bizară despre realitate virtuală, în care creatoarea unui joc imersiv ajunge să-i fie prizonieră. Ce face filmul unic este combinația de tehnologie și biologie: gadgeturile sunt organisme vii sau artefacte din carne și oase, lumile virtuale pulsează, respiră și transpiră în detalii lubrice. Jude Law și Jennifer Jason Leigh au o chimie rară care sporește tensiunea și ritmul suprarealist al unui film-puzzle care se cere revăzut pentru a-ți oferi explicații.

Trivia: Între nenumăratele referințe incluse în plot, fanii au remarcat o trimitere la romanul lui Philip K. Dick Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, o altă poveste despre (i)realități halucinante. (V.T.)

JTeam-Studios

Aachi & Ssipak / Achi-wa ssipak (2006)

Coreea de Sud | Regia: Jo Beom-jin. Scenariul: Kang Sang-kyun, Jeong Hye-won, Jo Beom-jin
Voci: Ryoo Seung-bum, Im Chang-jung, Hyun Young.

„O animație dementă” (și R-Rated) ar fi cea mai bună caracterizare a acestui film care are o premisă SF absolut aberantă. Într-o lume post-industrială, resursele sunt limitate, iar excrementele umane sunt cea mai puternică sursă de energie – motiv pentru care „producția” locuitorilor acestui oraș distopic este atent monitorizată de autorități. În plus, cetățenii primesc niște Juicybars care dau dependență și care sunt foarte căutate pe piața neagră, unde activează și cei doi delicvenți care dau titlul filmului. Dincolo de stratul scatologic, animația este și de o violență comparabilă cu The Night Comes for Us sau alte filme asiatice de acțiune.

Trivia: Varianta englezească a fost reeditată în 2014 de creatorii serialului animat Dick Figures, De pe YouTube: youtube.com după ce filmul original (care a avut nevoie de opt ani pentru a fi produs) n-a rupt gura târgului la box-office-ul sud coreean. (M.G.)

Gulvier/Getty Images

Fahrenheit 451 (1966)

Franța | Regia: François Truffaut. Scenariul: François Truffaut, Jean-Louis Richard
Cu: Oskar Werner, Julie Christie, Cyril Cusack 

Bazat pe romanul cu același nume al lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451 se petrece într-un viitor distopic, în care guvernul a decis să ardă toate cărțile, ca să prevină gândirea liberă și o eventuală revoluție. Oamenilor le este permis să se informeze doar de la televizoarele mari cât peretele. Responsabili de arderea cărților sunt pompierii, iar unul dintre ei, Guy Montag, începe să pună la îndoială cerințele slujbei atunci când se îndrăgostește de o profesoară pasionată de cărți. Fahrenheit 451 este primul film în culori făcut de Truffaut și singurul în engleză. Regizorul a scris în Cahiers du Cinema despre acesta că a fost unul dintre cele mai dificile producții la care a lucrat, în special din cauza relației conflictuale cu actorul din rolul principal, Oskar Werner. Filmul n-a avut neapărat succes, și pentru că a fost lansat la un an după Alphaville-ul lui Godard, considerat de mulți critici mai bun. 

Trivia: Ray Bradbury l-ar fi întrebat pe un șef al pompierilor la ce temperatura arde hârtie și acesta i-ar fi răspuns 451°F (232°C)– de unde și titlul cărții, respectiv al filmului. De fapt, asta e temperatura la care hârtia ia foc fără a fi atinsă de flăcări, iar temperatura la care arde e influențată de alți factori, ca tipul hârtiei, cât de veche este etc. (V.N.) 

Warner Bros.

The Fountain (2006)

SUA | Regia: Darren Aronofsky. Scenariul: Darren Aronofsky, Ari Handel
Cu: Hugh Jackman, Rachel Weisz, Sean Patrick Thomas
📽️  Disponibil pe: Prime Video

Trei fire narative, care au ca teme centrale iubirea și căutarea nemuririi, se îmbină în The Fountain: un conchistador din Noua Spanie caută copacul vieții ca să o elibereze pe regina iubită, un om de știință încearcă să găsească un leac pentru cancerul de care suferă soția sa, un călător prin spațiu călătorește cu un copac încapsulat într-un acvariu de sticlă spre o stea pe moarte înconjurată de o nebuloasă. Rachel Weisz și Hugh Jackman joacă rolurile în toate cele trei povești. Filmul a fost gândit inițial, la începutul anilor 2000, pentru Brad Pitt și Cate Blanchett, dar din cauza unor nepotriviri de program și a unor probleme de buget a fost amânat și alți actori au fost distribuiți în rolurile principale. La premiera de la Festivalul de la Veneția, unii critici au huiduit filmul la vizionarea de presă, pe când la proiecția cu public a fost aplaudat timp de 10 minute. Încasările pentru film n-au fost tocmai strălucite – și-a recuperat un pic peste 50% din investiție –, așa că a fost considerat de unii un eșec. 

Trivia: Darren Aronofsky a respectat tradiția începută cu filmul Pi și nu și-a ras barba până la sfârșitul producției. (V.N.)

Sony Pictures

Men in Black (1997)

SUA | Regia: Barry Sonnenfeld. Scenariul: Ed Solomon
Cu: Tommy Lee Jones, Will Smith, Linda Fiorentino
📽️  Disponibil pe: Netflix

Men in Black e așa de integrat în conștiința colectivă românească, după ani în care posturile TV l-au difuzat aproape cu frecvența lui Singur Acasă, că e ușor să uiți că face foarte bine ceea ce își propune: comedie, dar cu SF până în măduva oaselor. Povestea celor doi agenți speciali care îți șterg din memorie întâlnirile cu extratereștri e un subiect eminamente nerd-ish, transformat în blockbuster prin folosirea inteligentă a efectelor speciale, design-ul memorabil și animația fluidă a personajelor non-umane, precum și o chimie excelentă între actorii principali. Este o parodie la adresa conspiraționiștilor, dar care are mai multă carismă și sens decât au purtătorii de tichii de aluminiu din viața reală, și ăsta e un bonus mai ales în perioada asta.

Trivia: După lansarea filmului, vânzările pentru ochelarii de soare care îi protejează pe agenți de efectele ștergerii memoriei – comercializați în viața reală de Ray-Ban sub numele Predator 2 – s-au triplat. (I.P.)

Metro Goldwyn Mayer

Spaceballs (1987)

SUA | Regia: Mel Brooks. Scenariul: Mel Brooks, Thomas Meehan, Ronny Graham
Cu: Mel Brooks, Rick Moranis, Daphne Zuniga

Filmele care parodiază alte filme sunt un gen destul de mort și îngropat, așa că e oarecum fascinant să te uiți la Spaceballs și să admiri dedicația cu care ia la mișto clișeele filmelor SF, la pachet cu faptul că nu-și setează vreo limită la cât de cringe sau copilăroase sunt glumele pe care le încearcă. În mare, e o parodie după Star Wars, dar se ia și de elemente din Star Trek, Alien și multe filme sau francize care apar în topul ăsta. Cele mai bune părți: orice scenă cu Rick Moranis ca un Darth Vader bufonic și incompetent care își terorizează subalternii cu puterea de a le distruge genitalele, dar și scenele în care se revarsă elemente ale vremii, precum hippie van-ul cu aripi în care se ascultă Bon Jovi dat la maxim care ar trebui să țină loc de Millenium Falcon.

Trivia: George Lucas a citit scenariul înainte ca producția filmului să înceapă. I-a plăcut atât de mult încât a ajuns să contribuie la realizarea lui prin intermediul companiei sale de efecte speciale, Industrial Light&Magic. (I.P.)

Warner Bros

Cloud Atlas (2012)

SUA, Germania | Regia: Tom Tykwer, Lana Wachowski, Lilly Wachowski. Scenariul: Tom Tykwer, Lana Wachowski, Lilly Wachowski.
Cu: Tom Hanks, Halle Berry, Hugh Grant
📽️ 
Disponibil pe: Netflix

Surorile Wachowski și-au asumat un pariu cu șanse mici de reușită: să înghesuie într-un film romanul lui David Mitchell, o carte-cult de șase sute de pagini și o epopee care se întinde pe 500 de ani. Le-au ieșit, după patru ani de chinuri, trei ore de extravaganță vizuală cu o distribuție de zile mari. Fără discuție, Cloud Atlas este un film spectaculos, măcar prin turul de forță al actorilor care își asumă șase roluri din șase secvențe temporale distincte. Deloc surprinzător pentru brandul Wachowski, secvențele care au loc în viitorul îndepărtat sunt executate minuțios și credibil. Din nou, deloc surprinzător, povestea patinează pe alocuri în kitsch și lipsă de nuanțe. Regizorul german Tom Tykwer contrabalansează, însă, competent în cele trei segmente din poveste care i-au fost încredințate.

Trivia: Este unul dintre cele mai scumpe filme independente din istorie, iar entuziasmul lui Tom Hanks a fost esențial pentru ca proiectul să adune cei 128 de milioane de dolari. (V.T.)

Dark City (1998)

SUA | Regia: Alex Proyas. Scenariul: Alex Proyas, Lem Dobbs, David S. Goyer.
Cu: Rufus Sewell, Kiefer Sutherland, Jennifer Connelly

Sunt atâtea influențe în acest film care începe ca un neo-noir și deviază într-un SF cu accente horror, încât e și greu să le prinzi pe toate. De la The Maltese Falcon la expresionismul german, atât M, cât și Metropolis, de la Nosferatu la The Twilight Zone, de la Brazil la Akira. Personajul principal se trezește amnezic și suspect într-un caz de multiple crime, în timp ce poliția și niște personaje misterioase care sunt numiți Străinii îl urmăresc. Prima parte a filmului nu-ți dă prea multe informații, motiv pentru care în varianta inițială producătorii i-au pus un voice over explicativ, care a dispărut însă din “director’s cut”-ul din 2006. Criticul Roger Ebert l-a numit cel mai bun film al anului 1998.

Trivia: Unele scene din film au fost filmate pe aceleași platouri ca și The Matrix, care a ieșit un an mai târziu și cu care Dark City este, adesea, comparat. (M.G.)

La cité des enfants perdus (1995)

Franța, Spania, Germania | Regia: Marc Caro, Jean-Pierre Jeunet. Scenariul: Gilles Adrien, Jean-Pierre Jeunet
Cu: Ron Perlman, Daniel Emilfork, Judith Vittet

Puțini știu să spună povești pentru oameni mari cum o face Jeunet. La cité des enfants perdus este o fabulă dark despre lăcomie și inocență pierdută, dar și un exercițiu impecabil de imagine și ingeniozitate tehnică. Premisa aparent simplă – un savant răpește copii pentru a-și opri îmbătrânirea consumându-le visele – se desface în detalii surprinzătoare care ar merita filme de sine stătătoare: clone și purici ucigași, pitici, cyborgi și aventuri subacvatice. Filmul sintetizează estetica și frenezia narativă ale benzilor desenate franțuzești „de autor”: elemente steam punk, anti-eroi, distopii urbane. Nu întâmplător, Gilles Adrien a debutat ca scenarist pentru iconica publicație Métal hurlant.

Trivia: Deși este unul dintre filmele cele mai reputate din cariera lui Ron Perlman, actorul s-a declarat nemulțumit de propria performanță. (V.T.)

Southland Tales (2006)

SUA | Regia: Richard Kelly. Scenariul: Richard Kelly
Cu: Dwayne Johnson, Sarah Michelle Gellar, Seann William Scott

Deci… Un actor de filme de acțiune (jucat de către The Rock), o actriță de filme porno și un polițist se joacă de-a conspirația, apocalipsa și fizica cuantică printr-un Los Angeles alternativ. Sună ca un banc? Cumva este. Știam deja din Donnie Darko că poveștile liniare sau cauzalitatea nu sunt deloc pe placul lui Richard Kelly. Însă Southland Tales duce bizarul la alt nivel, rezolvându-și conflictul cu logica onorabil prin umor și critică socială. Versiunea inițială a filmului avea 160 de minute, dar, după o primire dezastruoasă la Cannes, a fost redusă cu jumătate de oră. Atenție, filmul se cere revăzut pentru a fi savurat.

Trivia: Filmul este însoțit de trei benzi desenate care dezvoltă și explică povestea. Cumva. Inițial trebuiau să fie șase. (V.T.)

Equilibrium (2002)

SUA | Regia: Kurt Wimmer. Scenariul: Kurt Wimmer
Cu: Christian Bale, Emily Watson, Taye Diggsț
📽️  Disponibil pe: HBO GO

Equilibrium are un setting distopic ciudat de detaliat pentru un scenariu original: după ce un nou conflict mondial devastează planeta, Libria, un oraș-stat fondat de supraviețuitori, decide că singura soluție pentru a asigura pacea e să suprime toate emoțiile umane prin intermediul unui drog, dar și să distrugă obiectele de cultură ce le-ar putea stimula. Pelicula îl urmărește pe John Preston (Christian Bale), un soi de super-inchizitor antrenat să detecteze rebelii care nu vor să renunțe la emoții și să fie aproape imbatabil în CQC.Close-quarters combat sau luptă de aproape. Preston face parte dintr-un ordin în care se învață gun-kata, o disciplină care combină artele marțiale cu armele de foc Părțile totalitariste urmează aproape ca la carte dogma 1984, completate cu atmosfera de „oricine te poate da în gât” și un lider suprem care împroașcă propagandă non-stop pe ecrane. E bine că filmul alege să se diferențieze prin accentul pus pe abordarea dezumanizării în totalitarism la un nivel mai personal, combinat cu scene de acțiune ca în Matrix, dar fără bullet time. Asta în ciuda faptului că actorii au misiunea ingrată (și de multe ori eșuată) de a juca personaje care nu ar trebui să aibă pic de emoție într-un mod în care să nu le facă plictisitoare.

Trivia: Mare parte din Equilibrium a fost filmat în obiective sau cartiere din Berlin și Roma care au fost construite în timpul regimurilor naziste/fasciste. Tim McGovern, care a supervizat folosirea efectelor speciale din film, explică că arhitectura acestora „fac individul să se simtă nesemnificativ și guvernul să pară mai puternic”.  (I.P.)

20th Century Fox

The Martian (2015)

SUA | Regia: Ridley Scott. Scenariul: Drew Goddard.
Cu: Matt Damon, Jessica Chastain, Sebastian Stan 

Filmul spune povestea unui astronaut „uitat” pe Marte de o echipă de exploratori, care supraviețuiește folosindu-se de știință și de ce au trimis oamenii pe Planeta Roșie în așteptarea unei nave spațiale care să-l salveze. Este bazat pe romanul de debut din 2011 al lui Andy Weir și face parte din categoria science-fiction-urilor care se petrec într-un viitor apropiat și aproape plicticos de corect științific. La fel ca Gravity, acuratețea a fost importantă, iar producătorii au lucrat cu cercetători de la NASA pentru a se asigura de asta. E drept că singurul lucru exagerat, furtuna violentă de pe Marte care-l lasă în urmă pe botanistul Mark Watney pe planetă, este și cel care pune acțiunea în mișcare. 

Trivia: Filmările exterioare s-au desfășurat în Wadi Rum (numită și Valea Lunii), în Iordania, un loc folosit și în alte filme despre Marte, ca Mission to Mars (2000), Red Planet (2000) și The Last Days on Mars (2013). (M.G.)

Metro Goldwyn Mayer

Soylent Green (1973)

SUA | Regia: Richard Fleischer. Scenariul: Stanley R. Greenberg.
Cu: Charlton Heston, Leigh Taylor-Young, Edward G. Robinson

Este o distopie în care oceanele mor, iar umiditatea continuă creată de efectul de seră a dus la poluare, suprapopulare și sărăcie. New York-ul are 40 de milioane de locuitori, iar Soylent Industries controlează jumătate din producția de alimente a lumii, prin intermediul unor batoane nutritionale, dintre care nou lansatul Soylent Green e cel mai de succes. Am uitat să spun că acțiunea se petrece în 2022. O schimbare față de romanul lui Harry Harrison, Make Room! Make Room!, pe care se bazează filmul, care se desfășoară în 1999. Este cel de-al 101-lea și ultim film al actorului româno-american Edward G. Robinson, care a murit de cancer la câteva zile după încheierea filmărilor. Robinson, pe numele său real Emanuel Goldenberg, s-a născut în București, într-o familie de evrei, care a emigrat în SUA la începutul secolului din cauza unui atac antisemit asupra unuia dintre frații săi.

Trivia: Un joc de tip arcade, Computer Space, apare în film. Este prima prezență a unui joc video într-o producție cinematografică. (V.T.)

Le voyage dans la lune (1902)

Franța | Regia: Georges Mélièsț
Cu: Georges Méliès, Victor André, Bleuette Bernon
📽️  Găsești și versiunea colorizată pe YouTube 

Inspirat, printre altele, de romanul lui Jules Verne, Călătorie în jurul pământului, filmul al lui Georges Méliès spune povestea unui grup de astronomi care se propulsează pe Lună cu un tun, ca să exploreze satelitul. Ajunși acolo, reușesc să scape de un grup de locuitori ai Lunii ostili, capturează unul dintre ei și se întorc cu ostaticul înapoi pe Pământ. Méliès joacă rolul principal, al profesorului Barbenfouillis, restul rolurilor sunt jucate de actori de teatru. Este unul dintre cele mai importante filme din istoria cinematografiei și e considerat de mulți primul SF făcut vreodată. După ce Georges Méliès s-a retras din industria filmului, filmul a intrat în obscuritate, dar a fost redescoperit prin 1940, când meritele lui Méliès au început să fie recunoscute de tot mai mulți. În 1993 a fost descoperită o versiune colorată de mână a filmului, care a fost restaurată în 2011. Scena în care capsula cu astronomii aterizează în ochiul Lunii este una dintre imaginile intrate în cultura pop și la care se face referire des în alte filme. 

Trivia: Deși, după standardele moderne, este un scurtmetraj (are doar 12 minute), reguli de lungime nu erau stabilite în 1902, așa că n-am avut o problemă cu includerea sa în top. (V.N.)

TruStar Pictures/Sony Pictures

Starship Troopers (1997)

SUA | Regia: Paul Verhoeven. Scenariul: Edward Neumeier
Cu: Casper van Dien, Denise Richards, Neil Patrick Harris

La prima vedere, filmul adaptat după romanul câștigător de premiu Hugo al lui Robert Heinlein pare să fie o aventură SF mediocră a unui grup de adolescenți care se înrolează în armata planetară, aflată într-un conflict perpetuu cu o rasă de arahnoizi. Și își păstrează masca asta până la sfârșit – cadeții pe care filmul îi urmărește nu se opresc vreun moment să se întrebe de ce se duc la război sau care sunt motivațiile inamicului. Știu doar că trebuie s-o facă, în timp ce li se împământenește senzația de camaraderie, motivată de ură și o spirală a violenței. Tocmai de-asta e așa de eficient, și poate chiar înfricoșător: mesajul său anti-militarist se scurge printre cadre când un profesor își învață elevii de liceu istoria bazată pe forță, când armata își promovează videouri de recrutare cu imagistică fascistă sau când cohorte de tineri pompați cu convingerea că sunt indestructibili sfârșesc măcelăriți după ce sunt aruncați, pe stil sovietic, în fața unui inamic mult mai puternic. Cu toate acestea, cadeții sunt mereu dispuși să-și lase umanitatea în urmă pentru a continua lupta, și asta e utopia pe care și-o dorește orice facțiune militară.

Trivia: Deși este originar din Argentina, personajul principal jucat de Casper van Dien, Juan Rico, e un tânăr blond cu ochi albaștri. Actorul susține că Rico e descendentul unor germani exilați, în condițiile în care Argentina a fost locul de refugiu pentru mulți criminali de război sau simpatizanți naziști după WW2. (I.P.)

Cube (1997)

Canada | Regia: Vincenzo Natali. Scenariul: André Bijelic, Vincenzo Natali
Cu: Nicole de Boer, Maurice Dean Wint, David Hewlett
📽️  Disponibil pe: Netflix

Șase străini se întâlnesc într-un labirint de camere cubice pline de capcane mortale. O premisă simplă care a născut un fenomen. Dincolo de două sequeluri oficiale, tema străinilor prinși într-un joc sadic de-a supraviețuirea a fost reluată în zeci de filme, seria SAW fiind cea mai celebră. Cu un buget minuscul și un decor minimalist, Vincenzo Natali reușește să te țină pe pioneze și să-ți creeze legături puternice cu personajele, în ciuda jocului lemnos pe alocuri. Atmosfera claustrofobică creează o tensiune psihologică palpabilă, aproape imposibil de regăsit în filmele din aceeași categorie.

Trivia: Toate personajele poartă numele unor închisori celebre. (V.T.)

Carolco Pictures/TriStar Pictures

Total Recall (1990)

SUA | Regia: Paul Verhoeven. Scenariul: Ronald Shusett, Dan O’Bannon.
Cu: Arnold Schwarzenegger, Rachel Ticotin, Sharon Stone

Un lucrător în construcții ajuns pe Marte se trezește în mijlocul unei afaceri de spionaj și nu este sigur dacă amintirile pe care le are sunt ale lui sau i-au fost implantate. În momentul lansării, era cel mai scump film făcut vreodată – și asta se vede, se ține mai bine decât remake-ul din 2012. Scenariștii, care au lucrat împreună și pentru Alien, au adaptat o povestire a lui Philip K. Dick, We Can Remember It for You Wholesale, pe care au modificat-o însă atât de mult încât, ulterior, a apărut o novelizare a filmului. Total Recall a fost un succes de casă și de critică. În cultura populară au rămas însă ochii exoftalmici ai lui Schwarzenegger și femeia cu trei sâni. 

Trivia: Numărul de persoane care au fost ucise în fața camerei, în film (67), era considerat unul dintre cele mai mari din toate timpurile, la data lansării. (M.G.)

Guliver/Getty Images

Jurassic Park (1993)

SUA | Regia: Steven Spielberg. Scenariul: Michael Crichton, David Koepp
Cu: Sam Neill, Laura Dern, Jeff Goldblum
📽️  Disponibil pe: Prime Video

Jurassic Park este primul dintr-o serie care cuprinde încă patru filme și este bazat pe romanul cu același nume al lui Michael Crichton. Acțiunea se petrece pe o insulă fictivă undeva în America Centrală, unde un mogul și o echipă de cercetători în genetică au creat o rezervație naturală cu dinozauri clonați. Un angajat al parcului încearcă să fure un embrion de dinozaur și dezactivează pentru scurt timp sistemele de securitate, gardurile electrice, permițându-le dinozaurilor să umble liberi. Un paleontolog venit în vizită și un grup de copii sunt lăsați să se descurce în condițiile astea. Filmul a devenit faimos pentru imaginile generate de computer, folosite la acea vreme, și pentru efectele speciale – a și câștigat Oscar-ul pentru cele mai bune efecte speciale video și de sunet. În 1993, când a fost lansat, a făcut încasări de peste 900 milioane de dolari în toată lumea. 

Trivia: Filmul și cartea au fost atât de populare în anii 1990, încât s-a văzut o creștere a numărului de studenți la paleontologie. (V.N.)  

Warner Bros.

Mad Max 2: The Road Warrior (1981)

Australia | Regia: George Miller. Scenariul: Terry Hayes, George Miller, Brian Hannant
Cu: Mel Gibson, Bruce Spence, Michael Preston

Al doilea film din seria Mad Max, The Road Warrior are loc într-un ținut post-apocaliptic din Australia, pe unde Max Rockatansky cutreieră în căutare de hrană și petrol. În mijlocul deșertului, Max dă peste o comunitate de oameni cu o mică rafinărie de petrol, ținuți sub asediu de hoarda de bandiți ai lui Lord Humungus. Max se oferă să-i ajute pe cei asediați să scape de bandiți, în schimbul unei cantități de petrol, dar lucrurile se complică și se lasă cu explozii, bătăi și urmăriri spectaculoase de mașini. Filmul a intrat în istoria cinema-ului pentru costumele și frezele punk, imaginile cu deșertul australian, coloana sonoră și mașinile puternice. The Road Warrior a fost un succes de box office și este în continuare considerat unul dintre cele mai bune filme de acțiune și unul dintre cele mai bune sequel-uri făcute vreodată. 

Trivia: Mel Gibson a avut 16 replici în tot filmul, dintre care două au fost: „Am venit aici doar pentru benzină”. Scena cu bătălia de pe autostradă durează 13 minute. (V.N.)

TOPUL CONTINUĂ: Top 100 filme SF (50-26)

CULTURĂ|GAMECRAFT

Pacific Drive: Un Stalker și rabla lui credincioasă

De
Ironwood Studios are unul dintre cele mai spectaculoase debuturi din ultimii ani, cu un joc care demonstrează potențialul road-trip-urilor post-apocaliptice.
CULTURĂ|MS TALKS

Palazzina LAF: oțel, sudoare și trădare. O discuție cu Michele Riondino

De
„Palazzina LAF” spune povestea fostei oțelării ILVA din Taranto, Italia, un loc unde mai bine de 85 de persoane au fost private de libertate și de dreptul de-a munci. Regizorul, un localnic, reflectă asupra impactului pe care oțelăria l-a avut asupra oamenilor din acea zonă săracă, în care „ori munceai la ILVA, ori mureai de foame”.
CULTURĂ|POPCRAFT

Spaceman: Infinit de plictisitor

De
Deși are o distribuție spectaculoasă și o premisă ofertantă, Netflix a reușit, pentru a câta oară?, să mai rateze un film.
CULTURĂ|FILM&TV

Toate schimbările majore pe care Dune: Part Two le face față de roman

De
Dune: Part Two respectă, decupează și recontextualizează materialul-sursă, dar nu toate schimbările sunt în alb și negru.