Mindcraft Book Club – Recomandări Gaudeamus 201921 min read

Vasile Decu | 23.11.2019

Zilele acestea, la București are loc Gaudeamus, principalul târg de carte de la noi, care atrage mereu mii de cititori, prin numeroase lansări și reduceri. Un pretext ideal pentru o serie de recomandări de lectură „Mindcraft Book Club” – noi ne mândrim, în redacție, că suntem șoricei de bibliotecă foarte pasionați și credem, argumentat, că topul celor mai importante tehnologii actuale include obligatoriu cartea – tipărită, ori citită ca ebook pe iPad, pe uriașele noastre smartphone-uri actuale ori pe un eReader clasic, cu eInk.

Clișeele sunt enervante, dar, uneori, chiar se potrivesc și trebuie să le folosești, boscorodind în gând titlurile pompoase din media care tocesc cuvintele. Ce vreau să spun e că voi scrie deseori, mai jos, descrieri precum „lecturi obligatorii” ori „cărți must-have” în bibliotecă.

Din numeroasele titluri care mi-au atras atenția în ultima perioadă, am ales câteva pe care voi încerca să te conving să le cumperi, începând cu două cărți excepționale semnate de autori români, ale căror eforturi de popularizare a științei sunt extrem de importante! 

„O călătorie prin univers. Astrofizica povestită”,
de Cristian Presură

Cercetătorul Cristian Presură este profesorul de fizică pe care mi l-aș fi dorit în liceu, care să recunoască curiozitatea naturală a elevilor și s-o dezvolte cu informații și exerciții atractive. Să scoată materia de pe „tablă”, din teoretic și abstract în realitatea imediată.

Unul dintre cele mai grave neadevăruri este că fizica, matematica, biologia – științele „reale”, cum sunt ele numite în școală, într-o tabără opusă „umanului” – sunt dificile, că îți trebuie un fel de înclinație genetică pentru cifre… Adevărul este că toate materiile de studiu sunt fascinante și toți copiii le pot învăța cu plăcere – dacă au profesorul potrivit!

Iar când spun un profesor bun nu mă refer la definiția clasică din învățământul românesc – un profesor strict și dur cu elevii, „creator de olimpici”, dar ignorant și disprețuitor cu restul elevilor „slabi”, într-un turn de fildeș arogant și blazat, care se referă la el și la materia lui cu litere mari, megafon de informații dictate de la catedră și scrise în continuu pe caiete de elevi, de la începutul orei și până la fluierul pauzei, până li se umflă degetul frecat de pix.

Mă refer, în schimb, la profesorul care știe că rolul lui nu e de a da note, ci de a-i învăța pe tineri să învețe de plăcere, un profesor care și-a păstrat și el curiozitatea și uimirea față de lumea naturală pe care o explică și care nu crede în „banal” – modelul ideal este fizicianul Richard Feynman. Ascultă cu câtă pasiune și entuziasm explică focul:

Tot ce am scris mai sus îl descrie perfect pe fizicianul Cristi Presură, un cercetător care dedică foarte mult timp și efort popularizării științei la noi, autor a două cărți care nu trebuie să lipsească din bibliotecile noastre – și nici să stea pe raft curate și neatinse, ci răsfoite și citite până fac zeci de cute pe cotor și o colecție personalizată de pete de cafea și suc 🙂 .

Prima sa carte, volumul impresionant, dar deloc intimidant, „Fizica povestită”, e folosit pe post de manual în redacția Mindcraft Stories. Iar acum a sosit colega ei, „O călătorie prin univers. Astrofizica povestită”, scrisă excelent și, foarte important, ilustrată superb de Ana Alfianu, tot la editura Humanitas.

Oficial, e o carte pentru tineri, creată special pentru a-i atrage și a le stimula interesul față de fizică și astronomie. În realitate, este o carte pentru toate vârstele, ce trebuie citită și de adulți, atât împreună cu copiii lor, cât și singuri. Dacă ți se pare că exagerez, gândește-te la consumul uriaș de documentare, de la găuri negre la dinozauri, ori seriale SF cu aventuri prin sistemul solar (The Expanse) ori galaxie (Star Trek).

Tot dintre noutățile editurii Humanitas, vă recomand și „Povestea numărului Π”, de Pietro Greco, „Cosmosapiens”, de John Hands, „Revenirea lumii lui Marco Polo”, de Robert Kaplan, „Darwin. Expediția pe Beagle”, de Jérémie Royer, Fabien Grolleau, precum și „Planetarium”, volumul spectaculos al astrofizicianului Raman Prinja, ilustrat de Chris Wormell – premiat recent de Royal Society drept cea mai bună și frumoasă carte pentru tineri – o versiune englezească a cărții domnului Presură 🙂

„Ghidul micului astronom prin Univers”,
de Adrian Șonka, ilustrat de Adnan Vasile

Cea de-a doua lectură și achiziție „obligatorie” este cartea superbă scrisă de astronomul Adrian Șonka, în colaborare cu ilustratorul Adnan Vasile, la editura Nemi, pe care o recomand insistent de la apariția ei anul trecut. S-ar putea să-l știi pe Adrian Șonka dacă ai vizitat Observatorul Astronomic din București, din celebrele sale prezentări sale de astronomie ori de pe blogul său, la care îți recomand să te abonezi (RSS ori newsletter).

„Eu am scris o carte de astonomie. Că am pus nişte glume care ţin de copilărie o face pentru copii. Dacă aş scoate referinţele la viaţa unui copil ar putea să fie o carte pentru adulţi foarte uşor” – declara autorul într-un interviu. Și are dreptate. Uite un foarte mic fragment:

Numele planetelor

Poți să te întrebi de ce fiecare planetă are numele pe care îl are. Răspunsul este simplu: pentru că se vedeau într-un anumit fel de pe Pământ. Toate planetele au primit nume acum mulți, mulți ani, pe când oamenii încă mergeau dimineața la serviciu cu căruța.

Astrul care se numește acum VENUS a primit acest nume pentru că este foarte strălucitor, Venus fiind zeița dragostei la romani. Multe civilizații au dat acestei planete nume care aveau legătură cu frumusețea sau dragostea pentru că Venus se vede la fel de strălucitoare de oriunde te-ai afla pe planeta noastră. „Frumusețea” este că, în realitate, Venus nu are nimic de-a face cu iubirea. Este o planetă unde noaptea la umbră sunt +460 de grade. Acolo vântul te pune la pământ, iar aerul te sufocă în doar câteva secunde. Plus că planeta mai este și răsturnată (polul nord este în jos, iar polul sud in sus), ceea ce e chiar aiurea de tot… Găsește-i tu un alt nume.

MERCUR a fost un zeu cu multe preocupări, printre care și deplasatul rapid. „A fost” este mult spus pentru că nu a existat vreodată, însă acest personaj și-a găsit locul în vechile povești despre universul înconjurător. Mercur este și numele planetei care se deplasează cel mai repede pe cer, fiind vizibilă câteva zeci de zile într-o parte a Soarelui, apoi, după o perioadă scurtă de invizibilitate, apărând în partea cealaltă. Este o planetă rapidă, într-adevăr, rotindu-se în jurul astrului zilei în numai 88 de zile, însă alta este povestea când privești planeta de aproape. Chiar dacă dă rapid o tură în jurul Soarelui, în jurul axei proprii planeta se rotește leeent. Atât de lent încât Soarele stă pe cer 88 de zile (pe planeta ta Soarele stă pe cer maxim 0,7 zile). Apoi apune, iar noaptea durează la fel de mult. Pe Mercur, Soarele răsare de 176 de ori mai lent. Planeta asta ar fi cel mai rapid mesager… dacă ar lucra la Poșta Română. Găsește-i alt nume.”

„Sânge rău.
Secrete și minciuni într-un startup din Silicon Valley.
Povestea lui Elizabeth Holmes și a companiei Theranos”,
de John Carreyrou

Într-o lume plină de hypevaporware și bullshit, ori, pe românește, de marketing senzațional, dar gol, cartea jurnalistului John Carreyrou, de la The Wall Street Journal, despre celebra escrocherie Theranos, ar trebui predată în școală – mai ales în cea jurnalistică.

Am prezentat și noi povestea companiei Theranos și a CEO-ului Elizabeth Holmes, într-un articol scris de Monica Georgescu, editorul Mindcraft Stories pe medicină, care explică foarte bine detaliile științifice și pericolele maniei „unicornilor”. Recomandam atunci cartea în engleză, dar avem acum și traducerea în limba română la editura Publica – ale cărei colecții de carte de știință și de business devin tot mai bune!

Un screenshot relevant dintr-un clip al lui Scott Galloway, profesor de „brand strategy” și unul dintre comentatorii noștri preferați pe tech și business. Îndrăznim să spunem că rolul jurnaliștilor care-și respectă meseria nu a fost niciodată mai important și mai necesar, de filtru vital între public și armata tot mai mare de marketeri, într-un internet plin de advertoriale mascate, de la gadgeturile Huawei la toxicele țigări electronice!

„Algebra fericirii.
Observații despre căutarea succesului, fericirii și sensului”,
de Scott Galloway

L-am pomenit, mai sus, pe Scott Galloway, pe care-l urmărim pe YouTube, în podcasturile sale de pe Recode, dar mai ales în newsletterul său genial (un epitet meritat), No Merci/No Malice.

Anul trecut, editura Publica i-a tradus cartea „The Four – ADN-ul ascuns al Amazon, Apple, Facebook și Google”, una dintre cele mai bune analize ale giganților tech și ale pericolelor pentru societatea noastră, iar acum ne aduce „Algebra fericirii”, tot o carte „manual”, dedicată de data asta strategiei… vieții.

„Studenților mei le predau stategie de brand. Dar mă simt și mai confortabil când vorbesc despre strategie de viață. Nu am credibilitate academică ori diplome care să indice că ar trebui să-i consiliez pe oameni despre cum să-și trăiască viața. De parcă asta ar putea să mă oprească…” – declara Galloway în introducerea clipului său viral din 2018 despre „algebra fericirii”, al cărui succes l-a făcut să publice și volumul cu același nume. Și bine a făcut! Deși pare o lectură ușoară, cartea este extrem de serioasă și importantă și cred că sfaturile sale, venite dintr-o experiență relevantă de viață, dar și profesională, sunt mult mai utile decât marea majoritatea a cărților de „dezvoltare personală” la modă acum.

Tot dintre noutățile editurii Publica, recomand „Loonshots”, de Safi Bahcall, „Aventurile unui tânăr naturalist”, autobiografia lui Sir David Attenborough, „Minimalism digital”, a lui Cal Newport, și „Cum să-ți schimbi mintea”, de Michael Pollan. 

„Politica viitorului.
Tehnologia digitală și societatea”,
de Jamie Susskind

Colecția Future a editurii Corint conține multe titluri importante și interesante, în frunte cu „Hello, world! Revoluția informatică și viitorul omenirii”, a lui Hannah Fry, despre impactul algoritmilor în viața noastră. 

Cea mai recentă carte din colecție este „Politica viitorului. Tehnologia digitală și societatea”, de Jamie Susskind, lansată la ediția de acum a Gaudeamus, cu prezența autorului. 

„The Mastermind: Droguri. Imperiu. Crimă. Trădare. 
Incredibila vânătoare a celui mai prolific infractor high tech”,
de Evan Ratliff

Evan Ratliff este un jurnalist premiat și colaborator al mai multor publicații, printre care WiredThe New Yorker ori National Geographic. „Vanish”, articolul său publicat în 2009 în Wired, despre încercarea sa de a dispărea și efortul publicului de a-l găsi, a figurat în topul celor mai bune 20 de articole ale acestei publicații.

Este cofondatorul și fostul editor-șef al Atavist Magazine, o publicație distinsă cu National Magazine Award și nominalizată la Premiul Emmy, precum și una dintre gazdele apreciatului podcast Longform și editorul-fondator al Pop-Up Magazine, un eveniment jurnalistic live care face turul Statelor Unite.

A fost prezent și în România, la spectaculoasa conferință de jurnalism „The Power of Storytelling”, a celor de la Decât O Revistă, unde a vorbit despre ultima sa carte, „The Mastermind”, povestea reală, chit că se citește ca un thriller, a lui Paul Calder Le Roux, cel care a creat, folosindu-se de internet, un cartel înfricoșător de puternic, la care au participat până și farmaciști de bună credință.   



Vasile Decu

Astronom amator, pasionat de știință și tehnologie. Șoarece de bibliotecă. vasile.decu@mindcraftstories.ro