Cu un cap care ajută la realizarea cutiilor negre în aviație și un cioc mai precis decât un burghiu, ciocănitorile nu sunt doar niște păsări zgomotoase. Pot amâna lansări spațiale, sapă galerii perfecte și detectează insecte sub scoarță ca niște minisonare.
Azotul este un gaz esențial pentru creșterea plantelor și pentru procesele metabolice ale organismelor, dar folosirea excesivă a îngrășămintelor sintetice duce la probleme grave de mediu. Prin fixarea biologică, bacteriile ajută la asimilarea azotului într-un mod natural, dar agricultura sustenabilă cere eforturi și soluții pe termen lung.
Odată adăpost pentru primii oameni, peșterile sunt acum locuite de o faună diversă, care supraviețuiește și se adaptează la condiții extreme.
Berzele nu aduc copiii în cioc, dar pot zbura în fiecare an zeci de mii de kilometri în timpul migrației. Faptul că își fac cuib pe lângă așezările umane a făcut ca multe popoare să le venereze.
Primăvara poți observa siluetele mici, ascuțite, rapide și, uneori, gălăgioase ale unor specii de păsări migratoare care s-au adaptat vieții urbane.
Acum mai bine de 4.000 de ani, oamenii din Orientul Mijlociu și-au găsit niște parteneri de vânătoare extrem de abili: păsările răpitoare de zi. Înzestrate cu ochi ce privesc înainte, gheare ascuțite și cioc curbat menit să sfâșie bucăți de carne, aceste animale întruchipează prădătorul absolut.
Prădătoare nocturne, extrem de silențioase când zboară și foarte gălăgioase când comunică, solitare și misterioase, bufnițele trăiesc între 5 și 50 de ani și vânează până la 10.000 de șoareci într-un an.
Cu toate că e înrudită cu câinele, vulpea are apucături de pisică și, după om, este cel mai răspândit animal de pe pământ ca suprafață a teritoriului ocupat.
