Mihai Stoica, 2Celsius: „Războiul din Ucraina a creat o oportunitate pentru ameliorarea climatică”41 min read

În aprilie s-a sărbătorit Ziua Pământului. Mihai Stoica, specialist în politici de mediu, explică efectele schimbărilor climatului asupra vieții și biodiversității și felul în care războiul din Ucraina poate impulsiona activismul climatic.

Schimbările climatice reprezintă una dintre provocările lumii contemporane, una care îi va afecta în mod special pe cei născuți în jurul anului 2000 și după, generația care ar putea opri trendul actual de încălzire a planetei. Însă, pentru a fi pregătiți să limiteze felul în care efectele schimbărilor climatice le vor afecta viața, tinerii trebuie să le înțeleagă – iar asta nu se poate întâmpla decât punând întrebările corecte.

La începutul lunii aprilie, Mindcraft Stories a discutat cu Mihai Stoica, co-fondator și director al asociației 2Celsius,Site: 2celsius.org o organizație europeană de advocacy și de cercetare centrată pe schimbările climatice din Europa Centrală și de Est, despre climate action și despre lucrurile pe care oricine le poate face pentru mediu, de la implicare socială și voluntariat până la reciclare.

Evenimentul a fost primul de acest fel din seria RE/CAP, produsă de Mindcraft Stories. La final, am invitat participanții, mai exact tinerii din redacția Gen, revistă,O revistă de atitudine dedicată tinerilor între 16 și 24 de ani. Site: genrevista.ro un proiect editorial al asociației Forum Apulum, la sediul căreia a avut loc discuția, să pună întrebări despre temele de mediu care îi preocupă. O parte dintre aceste întrebări se regăsesc în interviul de mai jos.

MIhai Stoica, Director Executiv 2Celsius. Foto: Alexandra Naum

Mindcraft Stories: Înainte să intrăm în tema discuției noastre, vorbește-ne puțin despre activitatea ta și a ONG-ului pe care l-ai construit.

Mihai Stoica: 2Celsius este un mic ONG de mediu, dar foarte bine conectat la nivel european. Lucrăm pe foarte multe teme, în general pe politici publice. Am început cu politicile publice în domeniul transporturilor, apoi ne-am extins pe politici climatice. Facem lobby și advocacy la nivel european în România. Abordăm multe teme – energie, transport, biodiversitate. Toate acestea trebuie luate în considerare când vorbim despre schimbările climatice.

M.S.: La ce trebuie să fie atent un ochi mai puțin antrenat atunci când caută indicii despre schimbările climatice?

M.S.: Sunt nenumărate lucruri care se pot vedea cu ochiul liber. Îmi povesteau niște tineri păstori de reni din Suedia că n-au trăit niciodată iernile despre care povestesc părinții lor. Adolescenții din comunitate spuneau că, înainte, părinții lor purtau cizme când mergeau în munți cu renii, pentru că terenul era împânzit cu mlaștini montane adânci. Acum, tinerii pot merge pe munte încălțați în sneakerși – mlaștinile au secat. Ei simt această schimbare ca pe o pierdere, mai ales că în limba lor există foarte multe cuvinte pentru zăpadă. Norvegia, de exemplu, a creat un institut special unde sunt tratate problemele psihologice pe care s-ar putea să le aibă comunitățile Sami din această cauză, a pierderii unui lucru care îi definea. 

M.S.: Astăzi a fost foarte cald, aproape ca vara, deși suntem pe 1 aprilie. A urmat o ploaie torențială, specifică anotimpului cald, cu descărcări electrice. Toate astea, în timp ce unii răsuflă ușurați că nu mai există iarnă.

M.S.: În fiecare an, meteorologii anunță cel mai cald an din istorie. Trece un an și iar e cel mai cald din istorie. Istoria se repetă de pe la sfârșitul anilor 1990, de când a început o tendință crescătoare a temperaturilor. Asta se simte mai ales în orașele cu foarte puțină vegetație. Aici apar insulele de căldură – diferențele dintre o stradă cu copaci și una fără pot fi și de 20 de grade Celsius. 

Nu mai trebuie să observi, neapărat, datele și trendurile din tabele, informațiile pe care ni le dau cercetătorii, ci poți să vezi schimbarea privind în jur. Faptul că nu mai avem iarnă este un semn clar. Dar fenomenul este mult mai vizibil în rândul celor apropiați de natură. În vara în care am vizitat păstorii din Suedia, peste Cercul Arctic se înregistraseră temperaturi de 34 de grade Celsius și incendii de pădure, un lucru nemaivăzut acolo. 

Dar am vorbit și cu un cioban din Mărginimea Cugirului, din județul Alba, care spunea că în fiecare vară pământul se usucă mult mai repede. Din această cauză, trebuie să-și ducă oile tot mai sus, pentru că la altitudini mai mici pământul nu mai reține apă. 

Oamenii care trăiesc din agricultura de subzistență își văd culturile compromise, pentru că nu mai plouă suficient. Sau nu mai plouă deloc. Ei nu au cum să ude suprafețe atât de mari, nu își permit. 

Apoi, fenomenele de căldură extremă omoară mai mulți oameni decât cele de frig, așa cum s-a întâmplat în Franța, în 2015, când a avut loc un val de căldură foarte mare. Nu mai trebuie să mergi în Africa ca să vezi fenomene extreme.

Județul Călărași, România. Foto: Bogdan Giușcă/Wikimedia Commons

M.S.: O deșertificare se întâmplă și la noi, în România, chiar în timp ce vorbim.

M.S.: Este cât se poate de reală, mai ales pentru că ne lipsesc pădurile. Pe un areal foarte întins, cum este sudul României, nu sunt perdele forestiere care să protejeze terenul, așa cum ar trebui. Asta afectează și biodiversitatea – păsările nu circulă pe distanțe foarte lungi, pentru că sunt expuse la prădători, ci se deplasează din copac în copac, din aproape în aproape. Spre 2030, în jur de 40% din terenul arabil din România o să fie deșertificat. Asta în situația în care cândva România era numită grânarul Europei. 

CITEȘTE ȘI: România deșertificată: perdelele forestiere imaginare ale României 

M.S.: Lucrurile nu se fac cu cap și, pe lângă asta, există rele intenții și corupție în ambele tabere, atât în rândul fermierilor, cât și la nivel politic.

M.S.: Asta s-ar putea schimba, pentru că acum sunt și bani de la APIA, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,Site oficial: apia.org.ro dar e foarte multă corupție și printre fermieri. Dacă ar vrea să ia bani de la APIA ca să-și facă perdelele forestiere, ar trebui să demonstreze că ei chiar fac agricultură pe terenurile declarate ca fiind agricole, dar nu se întâmplă asta, așa că preferă să nu ia banii, ca să nu se încurce. Așadar, deși România este țara cu cei mai mulți mici fermieri din Europa, avem doar vreo două tractoare la suta de fermieri.

Am contact cu statul în munca mea și observ cum își văd interesele pe termen scurt. Mulți dintre noi am învățat de la ei să facem același lucru. Asta, în combinație cu schimbările climatice care avansează ușor, ne lasă descoperiți din foarte multe puncte de vedere. Așa și cu agricultura. Deșertificarea va avea loc în continuare în sudul României, pentru că este foarte expus din felul în care facem agricultură. Iar pentru că nu avem studii și nu facem analize să înțelegem adevărata situație, nu vom ști exact care zonă va fi mai afectată, cum o să fie afectată și ce măsuri trebuie să luăm ca să putem să intervenim și să ne adaptăm. Nu mai zic că depindem foarte mult de agricultură pentru hrană, iar deșertificarea o să însemne și că n-o să mai avem cu ce să ne hrănim în timp. 

M.S.: Așa cum spui și tu, dincolo de prevenție, există soluția adaptării la schimbările climatice. Cum poate fi ea abordată?

M.S.: Sunt două lucruri diferite și ambele contează în acest moment la fel de mult. Încercăm să adresăm schimbările climatice prin consumul de energie, să scăpăm de combustibilii fosili, care sunt și cea mai mare problemă, și, pe de altă parte, încercăm să ne adaptăm agricultura care, și ea, în sine, are foarte multe emisii. Mai departe, ar trebui să schimbăm și felul în care creștem animalele. Dacă mâncăm multă carne de vită, asta înseamnă mult mai multă agricultură, pentru că trebuie să hrănești acele animale. Ca să mâncăm un hamburger. În tot acest proces se consumă o importantă cantitate de apă, așa că și apa o să devină o problemă. 

CITEȘTE ȘI: 8 alimente care distrug planeta. De ce cidrul e mai bun decât berea

Am văzut de curând un documentar despre Australia, acolo au deja piețe de apă pentru fermieri. Îți trece apa prin curte, dar tu nu ai acces la ea, trebuie s-o cumperi de pe piață. Și pentru că desalinizarea consumă foarte multă energie și e un proces costisitor, pe fondul secetei, apa va deveni extrem de scumpă. 

M.S.: Se vorbește foarte mult, la nivel declarativ, despre schimbarea climatică ca urgență zero. Prea puține se fac, însă, concret.

M.S.: În raportele IPCC,IPCC este acronimul lui Intergovernmental Panel on Climate Change, un organism științific însărcinat cu evaluarea riscurilor asupra încălzirii globale datorită efectelor activității umane. Site: ipcc.ch care sunt publicate o dată la câțiva ani, și prin care oamenii de știință ne informează în privința schimbărilor climatice și oferă soluții pentru politicile de mediu, se arată clar cât de mult accelerează schimbările climatice. Observăm din aceste rapoarte că scenariul cel mai sumbru pe care îl prezentau acum șapte ani a fost depășit cu mult în scenariul optimist de acum. Din păcate, toate promisiunile statelor lumii au fost încălcate de fiecare dată. E greu de atins acele obiective, pentru că nu s-a acționat la timp.

M.S.: Și de ce nu s-a acționat la timp?

M.S.: Pentru că marile companii petroliere, care știau încă din anii 1950-1960 de schimbările climatice, pentru că au făcut cercetări, și-au adaptat platformele petroliere la ele, și-au adaptat conductele la permafrostul care urma să se topească, au încercat să îngroape adevărul. 

Ghețarul Jakobshavn se deplasează cu până la 40 de metri pe zi (19 metri pe zi înainte de 2002). Oamenii de știință spun că din cauza ratei de topire a calotei glaciare, Jakobshavn a ajuns cel mai rapid ghețar plutitor din lume. Situat in Sud-Vestul Groenlandei, Jakobshavn este considerat responsabil de producerea aisbergului care a dus la scufunfarea Titanicului in 1912. Foto: Ashley Cooper/Getty Images

M.S.: Ce-o să se întâmple dacă în continuare se tergiversează sau nu se iau suficiente măsuri pentru a încetini încălzirea globală?

M.S.: Valurile de căldură și fenomenele extreme se vor înmulți și oamenii vor muri pe capete. În plus, nivelul mărilor va crește foarte mult și numeroasele populații care trăiesc la malul apei vor trebui să se relocheze. Permafrostul va continua să se topească și vom elibera și mai mult metan în atmosferă. Metanul este un gaz care persistă în atmosferă în jur de 20 de ani, adică de peste 80 de ori mai mult decât dioxidul de carbon. 

Ca atare, atmosfera se va încălzi și mai mult, efectul de albedo, care reflectă radiațiile solare înapoi în spațiu odată cu topirea calotei glaciare, va scădea. Cine știe ce arheo-viruși sunt îngropați în acel permafrost, nu vrem să știm ce se va întâmpla dacă vor ieși la suprafață. S-ar putea ca atunci să considerăm că am avut noroc cu COVID-19. 

M.S.: În același timp, când identificăm soluțiile, trebuie să ținem cont și că unele sunt înșelătoare.

M.S.: Biocarburanții din culturi agricole sunt una dintre ele. Mulți ani s-a crezut că biocarburanții sunt o soluție pentru scăderea emisiilor din sectorul din transporturi. Se considera că, în amestec cu benzina sau cu motorina poluează mult mai puțin. E fals. Uleiul de palmier, de exemplu, din care se fac biocombustibili, este crescut în țări precum Columbia, Congo, Indonezia, Malaezia sau Thailanda, în zone tropicale. Aceste plantații de palmieri se întind pe mii de hectare și înlocuiesc pădurile tropicale. Practic, au un efect indirect asupra mediului. Elimini ceva ce scotea carbon din atmosferă și plantezi o monocultură. Pe lângă faptul că pierzi biodiversitatea, surse de hrană și stabilitatea ecosistemului, tu faci ulei ca să poți să mergi mai mult sau la fel de mult cu mașina. Chiar Comisia Europeană a zis-o, în 2016, problema cu uleiul de palmier este că, luând în considerare aceste efecte indirecte, este de trei ori mai poluant decât dieselul clasic. 

M.S.: Ce se poate face, concret, pentru a ameliora efectul schimbărilor climatice?

M.S.: Pe de o parte, tot ceea ce facem noi ca civilizație consumă energie. Majoritatea acestei energii provine din combustibili fosili. Ardem combustibili fosili ca să ne mișcăm, ca să comunicăm, ca să trăim, în general. Cu cât consumăm mai multă energie, cu atât mai mult contribuim la schimbările climatice, la gaze cu efect de seră care se acumulează în atmosferă. 

Și aici intră în scenă războiul din Ucraina. În contextul în care se scumpesc carburanții, se scumpește energia, gazul și o s-ajungem să consumăm mai puțin, pentru că nu ne permitem. Cam asta e și cu schimbările climatice, de fapt, nu ne permitem să consumăm. Prețul de acum al gazului, țițeiului și carburantului sunt cele reale, atât de scumpe trebuie să fie ca să reflecte toate stricăciunile făcute mediului la nivel global. Prin urmare, va trebui să consumăm mai puțin, să raționalizăm, nu ne putem păstra stilul de viață pe care îl avem, cel puțin în lumea dezvoltată. Și România intră în această categorie. De fapt, în lume au rămas foarte puține state care nu sunt dezvoltate sau în curs de dezvoltare. 

Soluția este ca emisiile să scadă, fără să afecteze creșterea economică, pentru că avem o societate de consum. În prezent, economia noastră este liniară, ceea ce consumăm se transformă în deșeu, nu mai e utilizabil. Ea trebuie să devină circulară, o economie care nu mai are deșeuri, în care totul se transformă și se refolosește. Afacerile pot fi gândite respectând aceste principii, iar unele companii au început să facă asta într-o mai mică sau mai mare măsură. Apple reciclează o parte din telefoanele vechi, iar Tesla recuperează 90% din bateriile care s-au consumat. 

M.S.: Și ce facem, înlocuim mașinile pe combustibili cu cele electrice? Este asta o soluție?

M.S.: Nu, ideea nu este să schimbăm o mașină cu motor pe combustie internă cu una electrică, ideea ar fi mobilitatea. Avem nevoie să creștem gradul de mobilitate, să putem călători și să fim conectați fără a polua. Apoi, dacă toată lumea care are acum o mașină și-o schimbă cu una electrică, tot nu se rezolvă problemele de ambuteiaj sau consumul de energie. Trebuie să ne gândim la mobilitatea care mă ajută să ajung din punctul A în punctul B cu emisii zero sau cât mai puține emisii. Cum fac asta? Cu mijloace alternative de transport, cu trotinete, biciclete. Suntem și mai sănătoși dacă le folosim. 

M.S.: Ce se-ntâmplă în alte țări și ce se întâmplă la noi privind schimbările climatice?

M.S.: Mai corect ar fi să mă întrebi ce se-ntâmplă în alte țări și ce NU se întâmplă la noi privind schimbările climatice. 2Celsius face parte din rețele mari de ONG-uri europene, lucrăm împreună să putem influența deciziile care se iau la Bruxelles. Foarte multe capitole din legislația noastră, mai ales cea climatică, e hotărâtă mai întâi la Bruxelles, în Parlamentul European, cumva, din fericire pentru noi. De multe ori, însă, inițiativa este slăbită de statele est-europene prea puțin ambițioase. Avem sancțiuni prin infringement, însă politicienilor noștri nu le pasă mai deloc, pentru că nu-i afectează direct. O să fie mai puțini bani de investiții în România, însă ei fură de la bugetul de stat, așa că nu le pasă. 

O soluție ar fi ca primarii să se trezească, să angajeze oameni care știu să atragă fonduri europene. Problema este că în România s-au acaparat terenuri mari și se face agricultură la nivel industrial. Foarte multe zone rurale de la noi sunt deconectate, oamenii nu mai au ce să lucreze acolo și există un fenomen de depopulare. Nu mai e nevoie de țărani care să lucreze pământul. Apoi, primarii din satele noastre încă mai accesează fonduri pentru canalizare și gaze. România are o șansă pe care nu a mai avut-o niciodată să se dezvolte și să se adapteze la schimbările climatice, dar și să le gestioneze pe viitor. Ăsta e momentul și astea sunt generațiile în timpul cărora ar trebui să se întâmple schimbarea. 

M.S.: E o problemă care nu mai poate fi ignorată, nici măcar de politicieni. Inevitabil, va trebui adăugată pe agenda politică, în viitorul apropiat, poate chiar la următoarele tururi de alegeri.

M.S.: Ăsta e și scopul nostru, ca ONG. Iar ca societate civilă, există o grămadă de lucruri pe care le poți face ca să tragi politicienii la răspundere. Dacă le cerem cu toții ceva, nu vor putea să refuze, pentru că nu vor mai fi votați. Și uite că, ușor, ușor, teme precum calitatea aerului în oraș ajung să fie pe agenda politicienilor. Așa am făcut și prin parteneriatul cu AerLive. 

CITEȘTE ȘI: Aerlive, platforma care măsoara calitatea aerului din București în locul autorităților

Acum, toată lumea vorbește despre asta: nu e OK să ardem miriști, nu e OK să ardem gunoaie în jurul Bucureștiului, nu e OK să avem transportul învechit și poluant pe care îl avem. Iar dacă nu ne ascultă, nicio problemă, îi dăm în judecată. Noi am făcut asta și am câștigat. 

Există și opțiunea asta, sunt tineri și adolescenți care în alte țări dau în judecată statul și au câștigat. În Franța s-a întâmplat asta, pe chestii care țin de calitatea aerului și de schimbări climatice. Toată mișcarea Fridays for Future,Mai multe aici: fridaysforfuture.org pe mine mă însuflețește, e foarte multă energie acolo, pe care adulții s-ar putea să n-o mai aibă. Greta Thunberg e un exemplu, dar sunt mulți alții care au dus exemplul mai departe. Au unelte foarte puternice la dispoziție, precum social media, ca să-i influențeze pe cei de vârsta lor. În Indonezia, tinerii și-au dat seama că țara are o problemă cu plasticul. Au înțeles că trebuie să scape paradisul din Bali de pungile de plastic, altfel, turismul, oamenii și viața marină vor avea de suferit. Au pornit o acțiune de renunțare la pungile de plastic și au reușit, politicienii i-au ascultat. Au dat o lege prin care au interzis pungile de plastic în Indonezia. 

CITEȘTE ȘI: Dilema pandemiei: măștile și mănușile salvează vieți, dar produc deșeuri

M.S.: E nevoie de exemple la îndemână. Poți să identifici unul în România?

M.S.: Fundația Conservation Carpathia este un exemplu foarte bun. Încearcă să facă cel mai mare parc național privat din Europa, pe modelul celor făcute de soții Tompkins în Chile.„Chile has created 5 national parks from donated land”, weforum.org Cei doi primit finanțări și donații cu ajutorul cărora au cumpărat terenuri și, de-a lungul a câteva zeci de ani, au înființat o salbă de parcuri naționale în Chile care acum sunt mândria țării și pe care le-au donat înapoi statului, odată ce au terminat treaba. Însă în toți acești ani au trebuit să facă față multor piedici și greutăți, inclusiv amenințărilor cu moartea.

Christoph și Barbara Promberger, cei care dețin Fundația Conservation Carpathia, sunt prieteni cu soții Tompkins. Ei le sunt îndrumători. Cel mai important este că mentalitatea comunităților se schimbă, dacă la început oamenii credeau că vin străinii să le fure și exploateze pământurile, acum au început să fie de partea lor, pentru că văd rezultatele.

Instalația de stocare a gazelor naturale de lângă Halle, Germania, 20 aprilie 2022. În timp ce Germania susține sancțiunile internaționale împotriva Rusiei din cauza invaziei militare din Ucraina, se luptă să găsească modalități de a-și reduce dependența de importurile rusești de energie, în special de petrol și gaze naturale. Foto: Stringer/Getty Images

M.S.: Traversăm în acest moment mai multe crize consecutive sau chiar concomitente. Cât de mare este riscul ca interesul și acțiunile împotriva schimbărilor climatice să încetinească sau chiar să se piardă cu totul printre alte probleme la fel de mari?

M.S.: Cred că războiul din Ucraina, de exemplu, a creat o oportunitate pentru ameliorarea climatică. Acum începem să ne dăm seama care era, de fapt, costul adevărat al dependenței noastre de combustibili fosili. Semnalele au fost deja date de Comisia Europeană – a trebuit să accelerăm tranziția energetică pe termen mediu și lung începând chiar de acum. Mai departe, trebuie să eliminăm barierele din calea investițiilor în energiile regenerabile. 

Una dintre primele sancțiuni impuse Rusiei a venit din Germania, unde conducta Nord Stream 2 a fost închisă. O soluție este să impunem tarife combustibililor fosili care vin din Rusia, iar banii astfel obținuți să fie folosiți pentru adaptare și pentru a accelera tranziția energetică. În România nu s-au mai făcut investiții în energie regenerabilă de prin 2016. Nu trebuie să repornim cărbunele, să exploatăm gazul off-shore din Marea Neagră. Legea off-shore pe vânt stă de doi ani în Parlament fără să se întâmple nimic cu ea, deși există investitori serioși care ar putea să dezvolte rapid parcuri eoliene în Marea Neagră. În Gorj există o capacitate uriașă de solar, s-au făcut studii, s-au identificat terenuri, e un fel de mură-n gură pentru politicieni, în timp ce ei vorbesc de gaz. 

Cea mai proastă idee în momentul de față este să subvenționăm carburanții la pompă sau să compensăm oamenii direct pentru prețurile energiei sau al gazelor. Asta va crea și mai multă cerere. E stupid, pentru că aceste compensări tot din banii noștri sunt. În ultimii ani, de când au crescut prețurile la gaze și la combustibili fosili, marile companii petroliere au făcut profituri imense. Mai trebuie să-și plătească și ei partea. 

Revenind, cât de mult suntem dispuși să suferim, ca cetățeni europeni, în așa fel încât Rusia să nu mai omoare ucraineni? Dacă tai gazul și țițeiul de la ruși și nu mai finanțezi războiul, s-ar putea să salvezi sute, mii de ucraineni care ar putea să moară într-o săptămână, două de conflict. Suntem dispuși să facem acest sacrificiu, să raționalizăm consumul în așa fel încât războiul din Ucraina să se oprească mai repede? 

CITEȘTE ȘI: Dacă Ucraina arde, cum se încălzește România?