HISTORY OF FOOD
2020 AI WORLD ARTĂ BIODIVERSITATE BIODIVERSITATE URBANĂ BOOK CLUB BS DETECTOR CLIMATE 101 CONSOLE WAR DIY EDITORS' CHOICE EXPLAINER FICȚIUNE FILM&TV FILOSOFIA POLITICĂ A JOCURILOR FUTURE-PROOF CITIES FYI GADGETS GAMING GAMING SPOTLIGHT HISTORY OF FOOD HOT TAKE INFOGRAFIC LONGREAD LUMEA9 MINDCRAFT NEWS NET ZERO OPEN SOURCE OVERVIEW POPCRAFT PORTRET Q&A QUICK QUESTION RO-CERCETARE SCI-FACTS SCIENCE OF FOOD SCIENCE OF SPORT SCIENCE REPORT SECURITATE SLOW FORWARD SOLUȚII STUDIU TECH RECAP TENDINȚE TOP 100 TURNING POINT UCRAINA VOX POP WOMEN IN TECH
În care apar multe rețete cu fidea, tăieței, macaroane și tocmagi. Și o explicație despre cum se prepară corect pastele carbonara.
De la cârciuma lui Iordache la Terasa Obor, micii au o istorie complicată, care ține foarte mult de un ingredient controversat: bicarbonatul de sodiu
Istoria spune că această mâncare găsită pe toate mesele de Sărbători poate conține fasole verde, dar și homari.
Deși am fost multă vreme o țară de la Porțile Orientului, gastronomia românească are și multe locuri comune cu cele din Europa Centrală sau cu bucătăriile slave de la nord și nord-est de România.
Brâncoveanu mânca stridii, ardelenii știau de păianjeni de mare în secolul al XIX-lea, iar la Focșani, la 1900, era recomandat homarul. Țăranii aveau parte de variante neaoșe – fructele de baltă: raci, broaște, scoici și melci.
O (nu foarte) scurtă analiză a istoriei sarmalelor arată că românii pot să și-o revendice fără griji drept rețetă tradițională.
Curțile regale, împărătești ori voievodale, au fost descălicătoare de mode și au impus trenduri în varii domenii: de la design și arhitectură, la îmbrăcăminte și mâncare. Nici românii nu au fost mai prejos, iar în cazul lui Brâncoveanu documentele vremii dezvăluie o sumedenie de surprize culinare, de la folosirea furculiței la consumul de stridii și sparanghel.